Ziua etniei tătare din România este sărbătorită în fiecare an, pe 13 decembrie, încă din 2006, când a fost votată o lege în acest sens. Ziua de 13 decembrie reprezintă un moment istoric semnificativ în memoria colectivă a tătarilor din întreaga lume. Consfințirea acestei zile, drept sărbătoare a comunității tătare din România este unică în lume și demonstrează climatul de toleranță și de bună conviețuire de care au parte comunitățile etnice din țara noastră.
Ziua etniei tătare din România, un motiv de reflecție profundă
Ziua etniei tătare din România nu reprezintă doar un motiv de sărbătoare, ci și unul de reflecție profundă, fiind un moment istoric semnificativ în istoria colectivă a tătarilor din întreaga lume.
”Cei mai mulți membri ai comunității tătare din România au sosit în Dobrogea odată cu emigrările care au început în anul 1783, când a fost anexat Hanatul Crimeei de către Imperiul Rus. De atunci, până pe la 1878, de fiecare dată în urma unui război ruso-otoman, valuri importante de tătari au sosit în Dobrogea, unde au fost instalați de autoritățile otomane”, a declarat pentru Discover Dobrogea, doctorul în istorie la Universitatea Hacettepe din Ankara, Metin Omer.
Ziua etniei tătare – Folclorul tătăresc dobrogean, o expresie a identității naționale
Istoria și civilizația turcilor dobrogeni, știm cu toții, se întinde pe o perioadă foarte lungă de timp, astfel că acum nici nu ne-am putea imagina cum ar fi Dobrogea fără comunitatea musulmană. Dobrogea este regiunea în care mulți tătari s-au născut și au crescut, iar influența acestor locuri este importantă pentru tătarii dobrogeni, motiv pentru care există și Ziua etniei tătare.
”Folclorul tătăresc dobrogean este o expresie a identității naționale, pentru că Dobrogea este și patria noastră, a tătarilor. Avem un costum popular foarte elegant și sobru, care acoperă femeile din cap până-n picioare, chiar în mai multe straturi.
Multe melodii din folclorul tătăresc dobrogean sunt sobre și triste, pentru că avem o istorie tristă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Narciz Amza, reprezentantă a comunității tătare din România.
Populația tătară din Dobrogea se distinge de alte neamuri, prin obiceiuri și creațiile sale populare, pentru că tradițiile, datinile, cântecele rituale însoțesc viața omului de la naștere până la moarte. Comunitatea tătară din Dobrogea, originară din Crimeea și stabilită pe tărâmul situat între Dunăre și Marea Neagră și-a creat o tradiție culturală variată, în care folclorul ocupă un loc important, a precizat Aisun Mamut, reprezentata tătarilor din cadrul UDTTR.
Ziua etniei tătare – Identitatea tătarilor este exprimată prin religie și prin limbă
Tătarii au pus întotdeauna mare accent pe religie, iar identitatea lor este exprimată prin religie și prin limbă. Tocmai de aceea, se spune că religia face parte din educația unui adevărat tătar.
Moscheile și geamiile din Dobrogea, pe lângă rolul lor religios pentru comunitatea musulmană, sunt un simbol al bunei conviețuiri de pe acest tărâm, lucru dovedit și de faptul că ele încă sunt în picioare și că rezistă și azi.
”Dacă în 1878, când Dobrogea a intrat în granițele românești, erau, după unele surse, peste 200 de geamii și moschei, astăzi mai avem 81. În 1940 mai erau 125 de lăcașuri de cult musulmane în Dobrogea.
Cele mai multe dintre ele au fost construite la mijlocul secolului al XIX-lea, undeva pe la 1860. Și nu întâmplător acest lucru, pentru că atunci, un număr important de tătari din Crimeea au emigrat din Peninsulă spre Dobrogea. Autoritățile otomane au decis să ajute la așezarea lor în acest teritoriu, motiv pentru care s-au construit în acea perioadă multe geamii sau au fost renovate cele mai vechi.
Dincolo de legende, ar trebui să știm despre moschei că ele nu au fost doar un spațiu în care musulmanii veneau să se roage. Cele mai multe dintre ele, atunci când au fost construite, nu au fost gândite doar ca moschei sau lăcașuri de cult. De fapt, în localități importante cum ar fi Babadag, Medgidia sau Mangalia, ele făceau parte dintr-un complex care se numește Erculie.
Din acest complex făceau parte lăcașul de cult în sine, dar și o școală și chiar un fel de spitale. Aceste construcții n-au rezistat până în ziua de astăzi, în schimb, în anumite cazuri, ele s-au transmis. De exemplu, la Babadag, pe lângă moscheea Gazi Ali Paşa, tot în anul 1610 s-a înființat și o medresă, o școală islamică. Ea a continuat să existe și după 1878 sub forma Seminarului musulman, care în 1901 s-a mutat la Medgidia și a funcționat până în 1967, când a fost închis”, am aflat de la doctorul în istorie la Universitatea Hacettepe din Ankara, Metin Omer.
Satul Tătaru, întemeiat de tătarii retrași din Crimeea
Satul Tătaru din comuna Comana, județul Constanța, a fost fondat de tătarii veniți din Crimeea, în jurul unei ferme și a unei mori de vânt, realizate de doi bulgari. În trecut, localitatea s-a numit Azaplar.
”Când aveam vreo 10 ani, am ieșit mers într-o zi cu mama la piață. Cred că era Piața Griviței, iar mama s-a întâlnit cu o doamnă foarte în vârstă. Au început să vorbească tătărește și eu căscam gura la ele, stăteam și le ascultam. La un moment dat, doamna mai vârstnică a început să îi explice mamei ceva în limba română, probabil pentru că nu reușea să îi spună în tătară. După ce ne-am despărțit de femeie, i-am spus mamei: ”Mamă, ce frumos vorbește doamna aceasta în română!” Mama, foarte mirată, se întoarce la mine și spune: ”Păi cum să nu vorbească limba română? Ea este Gherghina lui Ivanciu, o româncă din satul Tătaru, care în trecut se numea Azaplar, unde s-a născut și a copilărit mama mea. În localitatea Tătaru erau familii de români care vorbeau tătărește, pentru că acolo familiile de români erau minoritare”, a povestit Narciz Amza, reprezentantă a comunității tătare din România.
Kadriye Nurmambet, privighetoarea Dobrogei
Comunitatea tătarilor din Dobrogea se mândrește cu numeroase personalități marcante. Una dintre ele este Kadriye Nurmambet, o folcloristă și solistă de muzică populară tătărească și turcească, de etnie tătară crimeeană, a cărei voce a atras atenția la nivel național, fiind numită ”privighetoarea Dobrogei”. Kadriye a absolvit în 1957, Facultatea de Drept a Universității București, fiind prima femeie avocat de etnie tătară din România.
Kadriye Nurmambet a îndrăgit folclorul încă din copilărie și a învățat primele cântece de la mama ei. Obișnuia să călătorească prin satele dobrogene, în căutarea comorilor culturale locale. De-a lungul întregii vieți, Kadriye a făcut eforturi remarcabile pentru conservarea și perpetuarea muzicii și tradițiilor tătarilor și turcilor din România.
Tătarii din Dobrogea le transmit tradițiile și obiceiurile generațiilor următoare
Vremurile în care se realizau cusături migăloase pe pânză extrem de fină la lumina lămpii sau broderiile făcute cu multă răbdare pe mătase de către tătăroaice cu un secol în urmă, au apus. Aceste obiecte însă, au fost păstrate generații de-a rândul și reprezintă un motiv de mândrie pentru familiile de musulmani din Dobrogea, care le oferă copiilor zestrea străbunilor, astfel încât obiceiurile din vechime să nu fie uitate.
Femeile din comunitatea tătară de pe plaiurile dobrogene se întâlnesc frecvent și discută despre identitatea culturală care le definește, pentru ca aceasta să nu se piardă în secolul vitezei în care trăim și în care tinerii vor să fie de multe ori în pas cu moda, uitând care le sunt rădăcinile.
Cultura tătarilor și a turcilor din Dobrogea, influențată de români
Există multe asemănări între tradițiile și obiceiurile tătarilor sau turcilor și cele ale românilor. În Dobrogea există o îmbinare a bogatelor tradiții ale tătarilor de origine crimeeană și ale turcilor de origine anatoliană, iar concluzia este că în spațiul dobrogean s-a format un tip comun de cultură, ceea ce numim astăzi ”cultură pontică”.
Peste 90% dintre localitățile din Dobrogea au avut denumiri tătărești și turcești
La începutul secolului XX, Constantin Brătescu și Nicolae Iorga vorbeau despre faptul că peste 90% dintre localitățile din Dobrogea aveau denumiri vechi, turcești și tătărești. Era normal, având în vedere că Dobrogea a făcut parte mult timp din Imperiul Otoman.
”Un exemplu este Băneasa, care se numea pe vremuri Parakoy, prin traducere ”satul cu bani”. Localitatea are și o poveste frumoasă, cu Beizula, un tătar care a venit din Crimeea și s-a așezat să facă un foc de tabără și să rămână peste noapte în zonă. El a visat că va descoperi o comoară, iar când s-a trezit din somn a săpat chiar în locul acela și a descoperit un bol plin cu bani. Și-a ridicat acolo o casă, apoi au venit alți oameni și așa s-a întemeiat Parakoy, satul cu bani. Parakoy a devenit comună în 1850”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Cristian Cealera, publicist și muzeograf la Muzeul de Istoria Națională și Arheologie Constanța.
Hagieni, satul tătarilor din Dobrogea care au călătorit la Mecca
Numele localităților ne oferă adesea, informații despre motivul pentru care au fost înființate sau poate avea legătură cu anumite caracteristici ale lor. Hagieni, satul tătarilor din sudul județului Constanța are o istorie veche de aproape două secole. Acum, este o localitate aproape uitată din Dobrogea, însă, prin legendele și tradițiile păstrate de localnici ar putea deveni o atracție turistică.
”Localitatea Hagieni a fost înființată în perioada otomană, special pentru tătarii așezați pe aceste meleaguri.
Este foarte interesantă proveniența denumirii satului Hagieni, al cărui nume era Hagilar sau „Hacılar”, cum se scrie în tătărește. Ambele variante provin de la cuvântul hagiu, care era folosit pentru musulmanii care au efectuat pelerinajul la Mecca. Denumirea localității ne sugerează că așezarea a fost una în care erau foarte mulți credincioși care au călătorit la Mecca. În satul Hagieni locuiau oameni înstăriți, deoarece nu oricine își permitea să meargă la Kaaba”, am aflat de la doctorul în istorie Metin Omer.
În Dobrogea trăiesc în armonie 18 minorități etnice, care îmbogățesc și colorează prin tradițiile și obiceiurile lor, acest ținut al multiculturalității.
0 Comentarii