Musulmanii din Dobrogea transmit tradițiile generațiilor următoare. Vremurile în care se realizau cusături migăloase pe pânză extrem de fină la lumina lămpii sau broderiile făcute cu multă răbdare pe mătase de către turcoaice și tătăroaice cu un secol în urmă, au apus. Aceste obiecte însă, au fost păstrate generații de-a rândul și reprezintă un motiv de mândrie pentru familiile de musulmani din Dobrogea, care le oferă copiilor zestrea străbunilor, astfel încât obiceiurile din vechime să nu fie uitate. Femeile din comunitățile turcă și tătară de pe plaiurile dobrogene se întâlnesc frecvent și discută despre identitatea culturală care le definește, pentru ca aceasta să nu se piardă în secolul vitezei în care trăim și în care tinerii vor să fie de multe ori în pas cu moda, uitând care le sunt rădăcinile. În Dobrogea trăiesc în armonie 18 minorități etnice, care îmbogățesc și colorează prin tradițiile și obiceiurile lor, acest ținut al multiculturalității.
Musulmanii din Dobrogea au elemente simbolistice comune pentru turci și tătari
Turcii și tătarii din Dobrogea au împrumutat unii de la alții simbolistica modelelor țesute pe mătase, pe in sau tafta, astfel că ele sunt asemănătoare. Vicepreședintele Comisiei de Cultură din cadrul Uniunii Democrate Turce din România, Melek Osman a declarat pentru Discover Dobrogea că multe elemente simbolice au fost preluate de ambele minorități, astfel că nu poți spune că unele sunt ale turcilor și altele ale tătarilor.
Țesăturile sunt similare, iar cultura a primit influență de ambele părți. De exemplu, nu există deosebiri între obiectele de nuntă din zestrea miresei turcoaice și a celei tătăroaice, spune Melek Osman. Cusăturile sunt asemănătoare, iar ca simbolistică, floralul este regăsit în ambele culturi. În Dobrogea nu mai este nimic strict autentic turcesc sau tătăresc, deoarece multe elemente au fost preluate, iar cultura a suferit schimbări și de o parte și de cealaltă.
Populația tătară din Dobrogea se distinge de alte neamuri, prin obiceiuri și creațiile sale populare, pentru că tradițiile, datinile, cântecele rituale însoțesc viața omului de la naștere până la moarte. Comunitatea tătară din Dobrogea, originară din Crimeea și stabilită pe tărâmul situat între Dunăre și Marea Neagră și-a creat o tradiție culturală variată, în care folclorul ocupă un loc important, spune Mamut Aisun, reprezentata tătarilor din cadrul UDTTR.
Simbolurile de pe țesăturile vechi
Fiecare model cusut pe haine, pe ștergare, pe ”kese” sau trăistuțele pentru bani cum le spunem noi sau pe alte lucruri pe care turcii le păstrează cu multă dragoste, are o poveste, afirmă reprezentanta UDTR, Melek Osman. Ea spune că modelele țesute pleacă de la o simbolistică anume. De exemplu, pe punguța pentru bani simbolul este Adam și Eva, iar femeia și bărbatul apar de o parte și de alta.
De asemenea, este reprezentată toată familia, într-un fel de arbore genealogic stilizat. Desenul reprezintă împreunarea celor doi și tot ce va porni de la ei încolo, spune Melek Osman. Ca simbolistică, motivul floral există doar pentru asemenea lucruri, dar în general, la turci sunt folosite mai mult figurile geometrice, chiar și florile fiind reprezentate în figuri geometrice. Laleaua, trandafirul sau alte plante decorative reprezintă familia, comunitatea și au o simbolistică mai profundă. Tot ce este floral se regăsește în zestrea miresei, în timp ce figurile geometrice intră pe modelul oriental.
Cultura turcilor și a tătarilor din Dobrogea, influențată de români
O comparație între tradițiile turcilor și ale românilor, a fost făcută de vicepreședintele Comisiei de Cultură a UDTR, Melek Osman. Aceasta a observat că există numeroase asemănări între obiceiurile celor două culturi. În cartea pe care a publicat-o, ”Identitatea culturală a comunității turce din Dobrogea-între tradiție și modernitate”, ea scrie că, în cadrul obiceiurilor de nuntă, ceremonia numită ”masa mare” a fost preluată de etnicii turci de la români, după anul 1930. Odată cu ”masa mare” ei au împrumutat de la români și personajele numite ”naș” și ”nașă”. De asemenea, în Dobrogea există o îmbinare a bogatelor tradiții ale turcilor de origine anatoliană și a celor de origine crimeeană, mai punctează Melek Osman, iar concluzia este că în spațiul dobrogean s-a format un tip comun de cultură, ceea ce numim astăzi ”cultură pontică”.
Tradițiile sunt foarte importante și nu trebuie uitate
Etnicii turci din România sunt foarte legați de obiceiurile și tradițiile lor, a precizat pentru Discover Dobrogea, președintele Comitetului de femei din cadrul Uniunii Democrate Turce din România, Filiz Ismail. Aceasta afirmă că turcii își vizitează rudele și prietenii cât pot de des și nu se limitează doar la rețelele de socializare sau la telefoane pentru a discuta, ci preferă să fie față în față.
La populația turcă, în special în mediul rural sunt foarte puternice legăturile de familie. Tocmai de aceeea, membrii comunității se întâlnesc frecvent și organizează diferite evenimente, pentru a fi mereu aproape.
Cafeaua cu sare și furatul pantofilor, caznele la care era supus mirele
Existau câteva obiceiuri menite să mai destindă atmosfera, atunci când mirele mergea împreună cu familia să discute cu părinții fetei. Cafeaua cu sare este unul dintre ele, spune Filiz Ismail, președintele Comunității de femei din cadrul UDTR. În timp ce familia viitorului mire se află în vizită, fata trebuie să prepare cafeaua turcească. În funcție de cât de mult îi plăcea băiatul, eapunea mai mult zahăr sau adăuga sare. Datoria tânărului era să bea cafeaua, indiferent că era bună sau rea. Acest obicei merge pe principiul că în viață, doar împreună treci peste toate. O altă caznă la care era supus viitorul mire era cea privind furatul pantofilor, a precizat Filiz Ismail. Ea spune că tânărul trebuia să fie foarte atent să nu se descalțe, deoarece mătușile miresei erau cu ochii pe pantofii lui. Ele îi transmiteau că trebuie să își dea pantofii jos, pentru că au făcut curat și așa este frumos. Când băiatul se descălța, ele îi furau pantofii, pe care mirele trebuia să îi răscumpere. Toată lumea se amuza, iar atmosfera devenea mai relaxată.
Banii, bomboanele și aleasa inimii
La turci, părinții mirelui trebuie să plătească familiei miresei o sumă stabilită inițial, în monede de aur, numită ”prețul miresei”. Astfel, se consideră că soția care este câștigată greu, va fi mult mai prețuită și respectată, spune Melek Osman. Ea a raportat acest obicei la basmul popular românesc, în care tânărul prinț este supus unor încercări pentru a-și demonstra dragostea și sacrificiile pe care este în stare să le facă pentru iubita lui.
Cererea fetei în căsătorie este făcută de femei și bărbați, rude și pețitori, care merg la fată acasă. Este nelipsită de la această ocazie, cutia cu bomboane, dar se împart și mici cadouri. Cu acest prilej sunt prezentate calitățile tânărului, sumele care le vor fi date socrului mic și viitoarei mirese, dar și data logodnei. La turcii din Dobrogea petrecerile și ceremonialul legat de nuntă se desfășoară timp de 4 zile, de joi până duminică, atât acasă la fată, cât și la băiat.
Casa mirilor, împodobită ca-n poveștile din 1001 de nopți
Un obicei despre care turcoaicele din Dobrogea spun că nu trebuie uitat, este cel privind decorarea casei ca un palat din povești. Camerele împodobite cu zestrea miresei semănau cu o expoziție. Turcii dobrogeni obișnuiau să ornamenteze casa cu șaluri de mătase, articole de artizanat, marame, perne de toate formele geometrice și carpete pe care le puneau pe pereți.
Melek Osman spune că tinerele mirese păstrau camerele împodobite timp de șase luni, timp în care tânăra soție se îmbrăca foarte frumos și își primea oaspeții, care admirau lucrurile expuse și o lăudau pe mireasă pentru modul în care decora încăperile. Locul în care noul cuplu urma să își continue viața împreună, amintea de un palat din povești.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus câteva dintre poveștile aflate de la femeile din comunitățile turcă și tătară din România. Filiz Ismail afirmă că toate momentele importante din viața turcilor, nașterea, botezul, căsătoria și chiar decesul, dar și obiectele tradiționale ale turcilor din Dobrogea trebuie păstrate, deoarece fac parte din identitatea culturală a acestui popor.
0 Comentarii
Confirmări/Notificări