Ziua Dobrogei este sărbătorită în fiecare an, pe 14 noiembrie. Se împlinesc 142 de ani de când Dobrogea a intrat în componența României, dar pentru prima oară, evenimentele vor avea loc doar online. Regiunea situată între Dunăre și Marea Neagră, despre care se spunea că ”este foarte săracă, are un teren neproductiv și populații sălbatice”, a devenit, după numeroase investiții, ”California României”, cum i se spunea în acea epocă.
Ziua Dobrogei marchează revenirea regiunii la teritoriul național
Data de 14 noiembrie 1878 este rezultatul unui proces de durată în istoria românilor. El a început odată cu Unirea Principatelor Române în 1859 și a continuat, în 1866, cu instalarea pe tronul Principatului devenit România, a prințului german Carol de Hohenzollern.
”Spre sfârșitul secolului XIX a revenit ”Problema Orientală” în Balcani. Pe fondul revoltelor din Bosnia, Herțegovina, Serbia și Bulgaria, a început războiul ruso-turc, în 1877. În timp ce Rusia a cerut acordul României pentru a-i traversa teritoriul, deși nu era stat independent, Turcia a pus presiune să nu cedăm și ne-a promis ajutoare puternice.
Prințul Carol și clasa politică românească își doreau un stat independent, astfel că armatele române au ajutat trupele rusești, care au ieșit victorioase. La finalul războiului însă, Rusia a solicitat și a primit la Congresul de la San Stefano, 3 județe din Sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad, pe care le pierduse la Congresul de la Paris, din 1856.
Oamenii politici din România au fost foarte indignați de această pierdere, dar au primit, în schimb, Dobrogea” a declarat pentru Discover Dobrogea, prodecanul Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității Ovidius Constanța, Daniel Citirigă.
Tensiuni politice pe tema obținerii Dobrogei în schimbul sudului Basarabiei
Mulți dintre politicienii români de atunci, spuneau înainte de Congresul de la San Stefano, din februarie 1878, că Dobrogea este pământ românesc. Regiunea a fost parte a Țării Românești condusă de Mircea cel Bătrân și intrase în componența Imperiului Otoman în 1417.
Totuși, ei nu au fost de acord cu un schimb între Dobrogea și Basarabia de Sud. Oamenii politici români își doreau mai mult teritoriul format din localitățile Cahul, Ismail și Bolgrad.
”La acea vreme, a fost o dezbatere intensă în lumea politică românească pe acest subiect. Mai mult decât atât, au existat dispute chiar în ziarele conservatorilor și liberalilor. Reprezentanții conservatorilor criticau intens în ”Ziarul Timpul”, obținerea Dobrogei la schimb cu Sudul Basarabiei și îi acuzau pe Prințul Carol și Guvernul liberal de trădare, în timp ce liberalii dezmințeau acuzele, în ”Ziarul Românul”, care era al lor.
Una dintre cele mai cunoscute voci, care se opunea unui astfel de schimb, era chiar poetul și jurnalistul Mihai Eminescu. Deși Eminescu spunea că Dobrogea este pământ românesc, era totuși indignat de o asemenea soluție”, a precizat profesorul Daniel Citirigă.
Dobrogea, recunoscută ca parte a României
Deoarece Rusia era foarte hotărâtă să nu renunțe la cele 3 județe din sudul Basarabiei, unul dintre cei mai vizionari oameni din acea perioadă, Prințul Carol I, împreună cu oamenii politici români, au acceptat să preia Dobrogea.
Carol a primit și o scrisoare de la tatăl său, în care prințul Karol Anton îi atrăgea atenția că Dobrogea este un teritoriu cu un potențial economic și geopolitic foarte însemnat.
Scrisoarea prințului Karol Anton, tatăl Domnitorului Carol I, din 7 februarie 1978: ”Teritoriul neproductiv al Dobrogei, nu răsplăteşte, desigur, pierderea Basarabiei. Totuşi, Dobrogea, cu Constanţa dimpreună, se poate primi, deoarece dobândirea acestui port la Marea Neagră va fi, poate, de cea mai mare însemnătate pentru viitorul comerţului României”.
În timp ce unii politicieni români au perceput această decizie ca pe un schimb rușinos, alții au spus că este răul cel mai mic. De asemenea, au existat oameni politici care au zis că ”Rusia ne-a luat ceva care era al nostru și ne-a dat ceva ce era al nostru”.
14 noiembrie 1878, ziua când Prințul Carol I a ajuns prima dată în Dobrogea
Data de 14 noiembrie 1878 este relevantă, pentru că atunci Carol I a pășit pentru prima dată pe tărâm dobrogean și a citit Proclamația către dobrogeni. Prințul a trecut Dunărea de la Brăila spre Ghecet, actualul Smârdan de Tulcea și a pășit simbolic pe teritoriul dobrogean, după care s-a întors în România. El a revenit în Dobrogea după 11 luni de la prima vizită, pe 14 octombrie 1979 și a asistat la punerea pietrei de temelie la Monumentul Independenței din Tulcea, ridicat ca omagiu adus eroismului poporului în războiul pentru eliberarea de sub dominația otomană.
”Carol I a călătorit cu ”batelul” Ștefan cel Mare de la Brăila la Isaccea, așezată la poalele unei vechi ruine și apoi până la Tulcea, clădită într-un amfiteatru pe înălțimile de pe mal, cu numeroase moschee și minarete și cu arhitectura turcească a caselor.
Iată şi ploaia cu găleata, care aproape împiedică punerea pietrei de temelie a monumentului realipirii Dobrogei! Iată luminăţia şi focurile de artificii, adevărata flotă a luntrelor pescăreşti venite de pe toate gârlele ca să-şi cunoască noul stăpân, care învinsese şi înlocuise pe Sultan, delegaţiile plecate din toate satele cu veșmintele şi graiurile lor deosebite, ca într-o poartă a răsăritului, dată deodată de perete la o răbufnitură de vânt a istoriei”, scria Emanoil Bucuța.
Proclamația pentru dobrogeni, model de libertate și liberalism
14 noiembrie este un moment esențial, mai ales prin atitudinea pe care Domnitorul Carol o impune odată cu citirea Proclamației către locuitorii Dobrogei, un model de libertate și liberalism pentru acele vremuri.
”Locuitorilor de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea, vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân şi a lui Ştefan cel Mare, de astăzi face parte din România.
Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă…
Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale constituţională, va primi o organizaţie definitivă, care va ţine seama de trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornicite poziţia voastră cetăţenească. Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră“, a spus pe 14 noiembrie Prințul Carol I.
Schimbarea la față a Dobrogei
Schimbarea la față a Dobrogei a avut loc în perioada 1880-1915, mai exact în timpul domniei lui Carol I, până la Primul Război Mondial.
”Dobrogea, dintr-o zonă despre care se spunea că are populații sălbatice și un teren mlăștinos și neproductiv, a devenit, în urma investițiilor, ”California României”, cum i se spunea în acea epocă.
Numai dacă ne uităm în Constanța câte edificii avem din acea perioadă, printre care Podul Carol I, Portul Constanța, Moscheea Carol I, Cazinoul și faleza, Palatul Regal, care acum este Palatul de Justiție, Hotelul Palace, B-dul Elisabeta, toate acestea arată că Dobrogea, pentru statul român, a fost un proiect de succes.
Practic, intrarea Dobrogei în România a însemnat o perioadă dificilă pentru început, cu multe tensiuni politice pe acest subiect. O importantă populație de turci a plecat din Dobrogea cu această ocazie, iar cerchezii s-au apucat de jafuri în perioada de tranziție de la administrația rusă la cea română. În timp, s-a instituit o relație civilizată între minoritățile din Dobrogea.
Au existat perioade mai dificile, însă, în câțiva ani, autoritățile române, care au instituit un sistem centralizat de administrație de la București, au reușit să facă investiții majore și au integrat Dobrogea deplin în statul român. Câțiva ani Dobrogea a fost condusă printr-o lege specială, numită Constituția Dobrogei, apoi, dobrogenii au putut să voteze la alegerile parlamentare”, spune profesorul Daniel Citirigă.
Dobrogea, un mix de etnii, culturi și religii
Dobrogea este cunoscută ca teritoriul în care 18 minorități conviețuiesc armonios, însă tensiunile nu au lipsit.
”Proclamația lui Carol I era tipărită în mai multe limbi, respectiv în română, turcă, greacă și bulgară și răspândită prin foi volante, tocmai pentru ca toată populația să aibă acces la noile reguli impuse. Doar dacă ne gândim la acest lucru, ne dăm seama că Dobrogea era un spațiu multietnic și multiconfesional. Are și acum această caracteristică de spațiu multicultural. Au existat și conflicte violente, care au dus la omorârea civililor în Primul Război Mondial, din partea armatelor bulgare față de români și a celor române față de bulgari, când au avut ocazia.
Să nu uităm că exista o populație importantă de etnici turci, care a emigrat în perioada interbelică, printr-un tratat încheiat între România și Turcia. Între timp, Dobrogea a devenit o provincie românească din punct de vedere al etnicilor, în mare măsură.
Cert este că la acel moment, populația din Dobrogea era formată în mare parte din musulmani, în urma migrărilor masive în timpul dominației Imperiului Otoman. Nu avem un recensământ foarte clar din acea perioadă, există doar niște date potrivit cărora, cei mai mulți erau musulmanii, urmați de români și de bulgari.
Aceasta era principala acuză pe care o aduceau cei care nu voiau schimbul, spunând că ”nu se poate să luăm Dobrogea, acest teritoriu cu populații sălbatice”. Până atunci, cele două Principate Române, Moldova și Muntenia aveau o populație omogenă, formată în mare parte din etnici români. Odată cu alipirea Dobrogei, politicienilor le era teamă că sunt foarte multe minorități etnice și religioase și că nu vor face față.
Dobrogea era un teritoriu de periferie, deloc dezvoltat și foarte sărăcăcios, al Imperiului Otoman, cu populații mixte, cu administrație română nouă, cu o presiune a rușilor care voiau să aibă acces spre Bulgaria autonomă, o regiune care avea nevoie de investiții foarte mari”, am mai aflat de la profesorul Daniel Citirigă.
Podul Carol I, proiectul de suflet al regelui, pentru Dobrogea
Primul lucru pe care Carol I a dorit să îl realizeze în Dobrogea au fost drumurile. Pe 15 noiembrie 1878 el scria despre ”grabnica unire a sistemului căilor noastre ferate cu calea ferată Cernavodă-Kustendje” și preciza, la deschiderea sesiunii ordinare a Corpurilor legiuitoare, că ”O reclamă imperios interesele noastre politice și comerciale. Ministerul va supune maturei dumneavoastră chibzuiri, cuvenitul proiect de lege întru aceasta”.
Se spune că Podul peste Dunăre de la Fetești la Cernavodă a fost cel mai aproape de inima lui Carol I, iar acesta îl prețuia nu numai ca pe o creație unică tehnică a minții românești, dar mai ales ca pe un simbol, legat pentru totdeauna de domnia lui.
Carol I a fost un domnitor vizionar, în timpul căruia s-a construit și Portul Constanța, ”pentru ca întreaga țară să aibă ieșire la mare”. Apoi, el a dorit să înzestreze portul cu o flotă de război și cu una comercială, astfel că, pentru prima dată, noul stat român avea flotă, un program de organizare a comerțului pe apă și un serviciu maritim.
Ziua Dobrogei, ziua dobrogenilor
Ziua Dobrogei este despre libertate și drepturile dobrogenilor.
”Ar trebui să respectăm spiritul acesta al unei dreptăți pentru cetățeni, nu doar pentru majoritate, pe care l-a transmis Carol în Proclamația sa.
Dobrogea are, din acel moment un model, pentru că a devenit un spațiu al toleranței, indiferent cine este majoritar și minoritar.
Ar trebui să ne uităm cu respect și să facem tot ce putem să ne ridicăm la nivelul oamenilor politici de atunci și măcar să întreținem monumentele pe care ei ni le-au lăsat, dacă nu cumva să facem unele comparabile”, a mai precizat pentru Discover Dobrogea, prodecanul Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității Ovidius Constanța, Daniel Citirigă.
Avem o moștenire fantastică în această regiune, care, între timp a devenit locul cel mai căutat pentru destinații estivale sau pentru vacanțe în Delta Dunării, zonă care s-a dezvoltat foarte mult și este un loc unic în Europa. Trebuie să respectăm ceea ce strămoșii noștri au câștigat prin sânge, pentru că Dobrogea a devenit parte a României în urma unui război.
La mulți ani, Dobrogea! La mulți ani, dobrogeni!
Aveți cumva declarații ale politicienilor și jurnaliștilor de la 1877 (inclusiv Eminescu) care să dovedească că ar fi declarat că ”Dobrogea e pământ românesc fiindcă Mircea cel Bătrân l-a stăpânit 20 de ani” ? Fiindcă din ce am citit eu din presa epocii, nimeni cu vedea Dobrogea ca ”pământ Românesc”… . Nici mai vechi și cu atât mai puțin, mai nou . Tocmai de asta se și temeau politicienii epocii deoarece Dobrogea era profund ne-românească și o românizare a ei era un proiect extrem de dificil și plin de potențiale tensiuni și conflicte.