Orașul Techirghiol este cunoscut ca stațiune balneară din anul 1899, când a fost inaugurat și Azilul Maritim Techirghiol, care avea paturi și instalații pentru băi cu nămol. Orașul a devenit destinație de vacanță pentru elitele de la acea vreme, care erau interesate de calitățile terapeutice ale lacului. În Techirghiol sunt multe case vechi, odinioară cu o arhitectură deosebită, însă, din păcate, acestea, fie au fost modificate, fie sunt lăsate în paragină.

Techirghiol, destinația de vacanță pentru intelectualii României, la începutul secolului XX

Artiști, scriitori, politicieni, personalități care au rămas în istorie, și-au construit case de vacanță la Techirghiol sau doar și-au petrecut verile în orașul liniștit de pe malul lacului. Mircea Eliade, Tudor Arghezi, Constantin Tănase, Jean Constantin, Ionel Teodoreanu și Cezar Petrescu sunt doar câțiva dintre oamenii de cultură care au avut locuințe la Techirghiol. Practic, orășelul, care îi inspira și îi trata pe artiști, devenise o destinație de vacanță pentru intelectualii vremii.

În romanul ”Patul lui Procust”, scriitorul Camil petrescu a plasat, în Techirghiol, o parte a acțiunii, care s-a derulat în perioada 1926-1928.

Stațiunea balneoclimatică este cunoscută de la sfârșitul sec. al XIX-lea

Techirghiol a fost menționat pentru prima dată ca stațiune balneoclimatică maritimă, în monografia doctorului Al. Șaabner-Tuduri, intitulată ”Apele minerale și stațiunile climatice din România”, care a apărut  în anul 1900.

În 1921, Techirghiol era compus din două așezări: Techirghiol-sat și Techirghiol-Movilă sau Carmen Sylva. Stațiunea avea cazinou comunal, debarcader, multe vile și hoteluri cu băi calde și reci.

”Techirghiolul a beneficiat de stabilimente de băi calde, dar și de băi reci. Cea dintâi clădire medicală a fost construită în anul 1899, fiind piatra de temelie a balneologiei pe litoralul românesc. Primele stabilimente în care se aplicau comprese calde cu nămol, au fost sanatoriile PTT și Clement Popescu.

Potrivit datelor statistice pentru Techirghiol, dacă în 1896 erau înregistrați 25 vizitatori, în 1898 numărul lor ajunsese la 103 pentru ca în 1905 numărul să crească la 500.

Realizarea căii ferate Constanța – Techirghiol între 1906-1907 a dus la sporirea numărului de vizitatori și creșterea numărului de investiții. În 1930, potrivit documentelor, Techirghiolul a fost vizitat de peste 24.000 persoane. Durata sezonului era iunie-octombrie. Stațiunea reprezenta un model de conviețuire și interetnică a peste 10 minorități”, aflăm din cartea ”Boemă și loisir! Patrimoniul balnear și de vilegiatură din zona litoralului Mării Negre”, scrisă de specialiști ai Institutului Național al Patrimoniului.

Multe, foarte multe locuințe și hoteluri construite la începutul secolului XX, pot fi văzute pe străzile liniștite din Techirghiol. Vom prezenta câteva dintre acestea, deoarece, încă au o arhitectură deosebită și povești frumoase.

Vilele Clement Popescu din Techirghiol, unele dintre cele mai vechi clădiri din localitate

Vilele Clement Popescu, au fost realizate din anul 1909, iar în prezent, în vechile clădiri funcționează Secția Neuropsihomotorie a Sanatoriului Balnear și de Recuperare Techirghiol – Copii.

”Denumit inițial Hotel Clement I. Popescu, ansamblul sanatorial cuprinde mai multe corpuri de clădire cu funcțiunea de sanatoriu. Corpurile gemene de pe str. Ovidiu datează din 1909 – 1912. Sanatoriul pentru copii a fost ridicat din anul 1912 și inaugurat în 1920, în timp ce Sanatoriul de poliomielită a luat ființă în 1927.

În perioada interbelică, Sanatoriul Clement Popescu aparținea Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale, iar ansamblul era compus din 5 corpuri de clădire și un castel de apă.

Corpurile gemene ale Ansamblului, respectiv Secția de neuropsihomotorie a sanatoriului balnear și cea de recuperare pentru copii, funcționale și în prezent, sunt clădiri demisol și parter, cu laturile lungi de cca. 40 m, perpendiculare pe str. Ovidiu, acoperite cu șarpanta în 2 ape, cu fronton către stradă, azi având învelitoare din tabla fălțuită.

Fațadele scurte, spre strada Ovidiu, prezintă câte 3 ferestre la parter și câte 6 la demisol, unele fiind uși de acces din exterior.

Cele două corpuri paralele, foarte apropiate între ele, sunt unite în partea posterioară printr-un corp parter, prin care se face legătura și cu celelalte corpuri din incinta sanatoriului.

Inițial, frontoanele erau decorate cu elemente curbate din lemn, care nu s-au păstrat, iar streașina era susținută de console din lemn. Ferestrele, cu proporție tradițională de dreptunghi vertical, erau decorate cu ancadramente si ornamente in partea superioara, astăzi dispărute. Podurile se ventilează și astăzi spre strada prin ferestre in forma de oglindă, cu ancadramente.

Pe fațadele lungi, spre curte, cursivele din care se face accesul la camere sunt închise cu geamlâc pe soclu plin, model funcțional păstrat de la vilele turistice tradiționale”, ne informează specialiștii INP, în cartea ”Boemă și loisir! Patrimoniul balnear și de vilegiatură din zona litoralului Mării Negre”.

Vila Artiștilor – Sanatoriul Societății Scena Artiștilor din România, o altă clădire veche din Techirghiol

Vila artiștilor, denumită și ”Sanatoriul Scena”, a fost înființată de actorul Constantin Tănase și este construită în stil neoromânesc. Ea a fost ridicată în perioada 1910-1920 și are un volum compact, acoperit cu șarpantă în 4 ape, cu streașină largă, pe console din lemn și învelitoare din țiglă.

Fațada principală este simetrică, fiind compusă din 5 travee, cu accesul în centru, ridicat pe câteva trepte.

La fațada principală, accesul situat în axul de simetrie era protejat printr-o copertină cu șarpanta în 3 ape, pe console din lemn. Deasupra acestuia, la etaj, se afla un balcon acoperit de o prelungire a pantei acoperișului, pe console din lemn.

Fiecare fereastră de la parter este unită cu cea de la etaj printr-o profilatură verticală. Parapeții de la etaj sunt decorați cu câte un grup de 3 nișe dreptunghiulare. Aceeași decorație se regăsește pe parapetul balconului de la etaj.

Toate cele 4 colțuri ale clădirii sunt întărite, la nivelul parterului, cu contraforți din zidărie amplasați pe diagonală, acoperiți cu pantă spre exterior, cu învelitoare din țiglă.

În decursul timpului, clădirea a suferit modificări, ultima în anul 2012. Pe fațada principală la parter, în dreapta accesului, a fost alipită o încăpere din zidărie, acoperită cu o pantă spre stradă și a dispărut copertina de deasupra intrării, golurile ferestrelor de la parter au fost micșorate pe înălțime, unele goluri au fost închise, păstrându-se ancadramentele, tâmplăria originală din lemn a fost înlocuită cu una din p.v.c. de culoare albă, cu pierderea detaliilor interioare”, se precizează în cartea realizată de Institutul Național al Patrimoniului.

Vila Păpușica, actualul sediu al Primăriei Techirghiol

Clădirea cu parter și etaj, inițial vilă turistică, a fost construită în anul 1914. Imobilul adăpostește Primăria orașului de aproape 100 de ani și este amplasată în centrul localității, pe un teren în formă de trapez. În fața intrării, spre Faleză, exista un scuar verde, agrementat recent cu un bazin circular.

”Vila Păpușica are o volumetrie compactă și inițial avea aspectul unei vile montane, cu detalii decorative din lemn. Fațada principală este simetrică față de axul intrării.

La parter există un portic cu 3 deschideri arcuite plat, cea din mijloc cuprinzând intrarea, iar la etaj – o loggie cu 3 deschideri. Inițial, parapeții de la parter și etaj și stâlpii de la etaj erau din lemn. La etaj, parapeții si ornamentele din partea superioară erau din lemn, având un model în diagonale încrucișate.

În prezent, parapeții la parter si etaj sunt din zidărie plină, iar ornamentele superioare au dispărut.

La extremitățile fațadei principale, încadrând porticul de la parter și loggia de la etaj, se află două travee pline ieșite în rezalit, ambele în forma de turn, cu acoperiș supraînălțat față de corpul principal.

Inițial, cele două acoperișuri nu erau similare, cel dinspre sud având un fronton acoperit în două ape deasupra streșinii principale, ornamentat cu un element semicircular din lemn.

Acoperișul principal era mansardat, având în ax un turnuleț cu acoperiș ascuțit, flancat de două lucarne.

Astăzi, detaliile din lemn au dispărut, cu excepția stâlpilor de la etaj, iar forma acoperișului a fost simplificată.

După anul 2010, clădirea a fost extinsă în zona de vest, printr-o articulație, cu  un corp P+1, care a preluat elemente de arhitectură de la clădirea inițială și din specificul local – deschideri arcuite la parter, loggie la etaj, acoperiș în 4 ape cu streașina largă, marcând orizontala”, aflăm din cartea realizată de I.N.P.

Hotel Grand/Sanatoriul Minerva, o clădire veche de peste 100 de ani

Hotelul Grand a fost construit în Techirghiol între anii 1916-1919, conform inscripției de pe fațada turnului, cu funcțiunea de sanatoriu pentru invalizi.

Inițial a existat o clădire cu parter și etaj – Hotel „Grand”, ulterior Sanatoriul „Minerva”. În anul 1936 a fost autorizată etajarea cu un nivel si mansardă, iar turnul a fost înălțat cu 2 etaje.

În anul 1936 era proprietatea Societății Mutilaților Invalizi din Război -„Minerva”.

”Clădirea îmbină stilul neoromânesc al perioadei primei construcții, cu stilul modernist, specific anilor 1930, când a fost etajată și modernizată. Reprezintă un tip de arhitectură mai rar întâlnit la Techirghiol: vilă cu etaj și elemente de arhitectură neoromânească – turn, arcade, ferestre cu arce în plin cintru.

Imobilul are un amplasament și o volumetrie specifică de colț, cu un turn la intersecție și două aripi cu parter, două etaje și mansarda, acoperite cu șarpantă în 4 ape, și învelitoare din tabla fălțuită.

Elementul arhitectural distinctiv este turnul de colț, cu parter si 3 etaje, pe plan circular, cu acoperiș conic, care realizează articulația dintre cele două aripi. Unele ferestre de la parter sunt arcuite în plin cintru, iar etajul superior al turnului este decorat cu nișe alternând cu ferestre, cu arce în plin cintru susținute pe coloane angajate, cu capitel – acestea, împreună cu turnul acoperit conic fiind elemente de stil neoromânesc.

Pe fațada turnului, la etajul 2, exista un blazon în relief, în formă de scut, cu două săbii intersectate și anii construirii -1916-19, iar deasupra acestuia, pe parapetul etajului 3 al turnului era scris – MINERVA, HOTEL, RESTAURANT.

Balcoanele, care în proiect aveau parapet din grilaj metalic, au în prezent parapetul plin, din zidărie, majoritatea ferestrelor fiind simple, rectangulare, cele de la etajul 2, fiind unite pe orizontală prin profilatură, casa scării are ferestre circulare; toate aceste detalii fiind expresia stilului modernist al anilor ‘30, când clădirea a fost etajată și modificată.

Un alt element specific clădirii îl reprezintă împrejmuirea spre cele două străzi, din piatra fățuită, având și rol de zid de sprijin, datorită pantei terenului”, informează specialiștii I.N.P.

Vila Vidrighin, Băile și Hotelul Simionescu au fost realizate tot la începutul sec. XX

Vila Vidrighin reprezintă o tipologie de trecere de la tipul de vilă specifică stațiunii Techirghiol, având la parter și la etaj o cursivă exterioară tip cerdac cu stâlpi din lemn, din care se accede la camerele de cazare, la tipul de vilă în stil neoromânesc.

”Clădirea cu parter și etaj prezintă o fațadă principală lungă, către curtea dispusă spre sud. Atât la parter cât și la etaj se află cate o colonadă /cursivă deschisă spre curte, cu deschideri rotunjite la colțuri, pe coloane cu capitel, cu parapet plin, din care se intră în camerele de cazare.

Clădirea a suferit modificări față de situația inițială, vizibilă în imaginile istorice.

Pe fațada spre stradă, dispusă la aliniament, balconul de la etaj, susținut pe console pline, cu intrados ondulat, a fost închis ulterior, iar fereastra a fost mutată la exterior. La parter, o fereastră similară, a fost ulterior zidită.

În colțul de SE, spre stradă, peste etaj se înalță un turn cu aspect oriental, pe plan octogonal, ieșit în consolă față de etaj, acoperit cu o cupola, închis ulterior cu geamlâc, probabil accesibil din pod. Turnul nu se repetă la capătul opus al fațadei, fiind un element special de colț destinat să atragă atenția dinspre stradă.

Intrarea în clădire se face pe fațada dinspre sud, la parter în zonă dinspre stradă, iar la etaj printr-o scară balansată, dispusă într-un corp în formă de turn cu 3 niveluri, situat  în zona centrală a fațadei, ce se înălța peste acoperișul general al clădirii, fiind acoperit separat în 4 ape, iar la etajul 2 având forma unui foișor. Inițial, deschiderile sale erau libere, ulterior fiind închise cu zidărie sau cu ferestre.

Consolele decorative din lemn de sub streașină, cu contravântuiri, prezente la corpul principal și la turnuri, ca și fereastra de la etaj, pe fațada spre strada, în arc trilobat, sunt specifice stilului neoromânesc”, precizează specialiștii I.N.P., în cartea ”Boemă și loisir! Patrimoniul balnear și de vilegiatură din zona litoralului Mării Negre”.

Sanatoriul „Speranța”/ Băile Crețu, o altă clădire frumoasă, lăsată în ruină

Ansamblul sanatoriului „Speranța” a fost construit în anul 1923 și este situat în zona centrală a localității. Fostul sanatoriu avea o curte amplă, amenajată ca un parc, cu o alee largă ce ducea spre intrarea clădirii principale.

”Clădirea principală prezintă demisol și parter înalt. Parterul este înălțat pe un soclu tratat cu nișe de formă semicirculară.

Fațada principală, dispusă spre Est este prelungă, pe direcția Nord-Sud, simetrică, ornamentată în stil neoclasic.

Prezintă un rezalit central cuprinzând intrarea și doua rezalituri la cele doua capete ale fațadei, toate marcate cu frontoane triunghiulare la nivelul acoperișului.

Rezalitul central este conformat ca un portic cu proporții clasice, cu o deschidere flancată de ambele părți de câte doua coloane gemene, inițial cu capitel ionic. Sub portic, în axul de simetrie se afla intrarea în clădire, accesibilă printr-o scară monumentală cu 7 trepte.

Pe toată lungimea fațadei, între cele trei rezalituri, se dezvoltă o terasă descoperită, cu parapet plin, ritmat de pilaștri. Ulterior a fost adăugată o pergolă, din care în prezent au rămas doar stâlpii din zidărie.

Fațada clădirii este tratată cu arcade in plin cintru, cu ornament în cheie, pe pilaștri plați, fiecare a doua deschidere fiind o fereastră. Deasupra ornamentelor, o cornișă înaltă, simplă, subliniază orizontalitatea clădirii.

 Astăzi clădirea este in ruină, păstrându-se doar zidurile”, precizează specialiștii INP.

Vila Mica Belona, o clădire interesantă, cu elemente Art-Deco

Clădirea a fost construită în Techirghiol în anul 1935 și a preluat, în planuri și volumetrie, forma specială a lotului, situat la intersecția a trei străzi, dintre care două în unghi ascuțit. Este construită în stilul modernist al anilor 1930, cu elemente decorative Art-Deco.

”Ca și modelul său declarat – Hotelul „Belona” din Eforie Nord, clădirea sugerează imaginea unui pachebot. Prin volumetrie și detaliile atent studiate, este cu siguranță opera unui arhitect, posibil George Matei Cantacuzino, fără a se cunoaște în prezent documente doveditoare.

Clădirea prezintă subsol, parter, etaj 1 și un turn cu parter și două etaje și este acoperită cu șarpantă cu panta redusă, ascunsă în spatele aticului.

Intrarea principală, situată pe un plan de colț teșit, spre str. Oituz, este retrasă de la stradă și ridicată pe câteva trepte, în spatele unei împrejmuiri din zidărie ce prelungește planurile fațadelor, și este protejată la etaj de un volum semicilindric ce marchează colțul, racordând fațadele spre str. Eroilor si spre str. George Coșbuc.

Pe aticul din colț, peste etaj, care se retrage în trepte succesive și este decorat în partea superioară cu elemente verticale în rezalit, există inițial, înscris cu litere volumetrice, numele clădirii: MICA BELONA.

Spre str. Eroilor, volumul clădirii este îmbogățit cu un bovindou prismatic la nivelul etajului, prelungit cu un balcon cu colțul rotunjit, parapet plin și mână curentă din țeava și copertina de aceeași formă, specifice stilului „Pachebot”.

Un turn încununat cu un catarg metalic, ce adaugă, clădirii dominant orizontale,  un accent vertical, cu ferestre pe colț și ferestre circulare este de asemenea specific stilului modernist. Tratarea rotunjita a colțului clădirii, ferestrele din acesta zonă și ferestrele bovindoului, unite prin profile orizontale puternic reliefate, împrejmuirea decorată cu un trafor orizontal cu același model, sunt detalii specifice stilului Art-Deco”, aflăm din prezentarea făcută de specialiștii Institutului Național al Patrimoniului.

Fotografiile sunt preluate de pe site-ul boemasiloisir.ro