Când vezi școala din Altân Tepe, este imposibil să nu-ți treacă prin minte cele mai urâte scenarii. O instituție de învățământ părăsită arată sinistru și te duce cu gândul, fie la un război, fie la accidentul nuclear de la Cernobîl. Desigur, din fericire, școala nu a fost desființată din aceste motive, dar imaginile cu clasele abandonate de 12 ani ți se întipăresc pe retină și este greu să accepți că astfel de lucruri se întâmplă.
Școala din Altân Tepe este, acum, lăsată în uitare
Pe vremuri nu foarte îndepărtate, la școala din Altân Tepe învățau 1200 de elevi. Acum, însă, când treci prin satul Mina Altân Tepe, și el aproape la fel de gol precum școala, vezi o instituție mare de învățământ, lăsată în paragină.
Prin clase și pe holuri sunt aruncate dosare, cataloage, caiete și jucării, care, până în anul 2010 erau folosite de elevi și de cadrele didactice. 
În bibliotecă sunt sute de cărți prăfuite pe rafturi, iar în laboratorul de biologie sunt împrăștiate insectare, borcane pentru experimente, eprubete și multe alte materiale didactice.
Acum, băncile în care învățau copiii sunt goale, distruse și pline de praf, lăsate în uitare, făcând parte, parcă, dintr-o altă viață.
Sunt imagini sinistre, într-o școală în care, până în urmă cu 12 ani, peste 1000 de elevi mergeau să învețe și ale căror voci se auzeau în clasele și pe holurile acum pustii.
În unele clase se mai poate vedea pe tablă ce au scris ultimii copii care au învățat acolo. Pentru o școală care a funcționat într-un sat, clădirea, sălile de clasă și laboratoarele erau foarte moderne.
Pe tablele negre au rămas mesajele de rămas bun ale elevilor, pe care le-au scris cu cretă la sfârșitul anului școlar, însă, probabil, ei nu știau că acea unitate se va închide.
La etaj, un morman de documente, jucării, cărți și caiete, toate împrăștiate pe hol te împiedică să înaintezi spre alte clase și te duc cu gândul la o clădire abandonată după război.
Doar listele cu materiile pentru examenele pe care le-au dat elevii de clasa a VIII-a, care încă mai sunt afișate la avizierul din holul școlii îți dau un indiciu că școala s-a închis în anul 2010.
La școala din Altân Tepe, tinerii învățau și diferite meserii
La Școala din Altân Tepe veneau copii din toate localitățile învecinate și era și un grup școlar minier, în care tinerii învățau diferite meserii.
În prezent, cei 10-15 elevi din sat merg să învețe la școala din Stejarul, comuna de care aparține satul Mina Altân Tepe. În localitate este o singură grădiniță care mai funcționează și are 5-6 copii”, am aflat de la fostul maistru de la Mina Altân Tepe, Constantin Prodan. Aici găsiți un articol pe care l-am scris despre mărirea și decăderea satului Mina Altân Tepe.
În satul Mina Altân Tepe au mai rămas puțini localnici, majoritatea pensionari
Mina Altân Tepe sau ”Dealul de Aur” este un sat din județul Tulcea, odată înfloritor, care a mai rămas cu o mână de oameni cu amintiri frumoase. Vremurile în care la Altân Tepe se organizau baluri și tot felul de petreceri, copiii mergeau veseli la școală și minerii în subteran, au apus demult, iar acum, la intrarea în localitate ești întâmpinat de câțiva porci de la o fermă din zonă.
Până în anul 2003, când exploatarea minieră s-a închis, trăiau peste 3000 de persoane în satul Mina Altân Tepe. Acum, doar câțiva pensionari mai trăiesc cu nostalgia vieții frumoase din anii tinereții, satul pare părăsit, iar locuințele, în mare parte, au fost abandonate, la fel ca școala.
”Mina Altân Tepe a fost o localitate liniștită. Chiar dacă erau aici oameni adunați din diferite colțuri ale țării, nu erau scandaluri sau bătăi. Se organizau frecvent baluri, serate, nunți și toată lumea se distra. Acum, nu a mai rămas nimic din farmecul de odinioară. După ce s-a închis mina, majoritatea angajaților a emigrat către Italia, Franța, Marea Britanie. Unii au plecat și la Năvodari, în Constanța și în Moldova, de unde au venit. Din cei peste 400 de mineri, doar 9 au mai rămas în satul Mina Altân Tepe”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, maistrul Constantin Prodan.
Înconjurat de dealuri și păduri, satul Mina Altân Tepe este pitoresc, dar este foarte gol și trist. Dacă mina nu s-ar fi închis, cu siguranță era și acum o localitate prosperă, cu cea mai adâncă mină din țară și exploatația cu cel mai mult zăcământ de cupru din România. Ar fi fost o localitate cu o populație numeroasă, cu o școală nepărăsită și lăsată în paragină și în care ar fi învățat mulți copii, așa cum era până în 2010.
0 Comentarii