fbpx

Are 95 de ani și este o istorie vie. George Cușa ne-a povestit cum s-a făcut schimbul de populație din Cadrilater în 1940 și cum au fost afectați peste 100.000 de români, printre care și  familia sa, de situația dramatică din acele vremuri, pe care le-a trăit.

Schimbul de populație din Cadrilater, o dramă pentru mii de familii

În 1940, când s-a făcut schimbul de populație din Cadrilater, mii de familii au fost nevoite să-și lase toată agoniseala și să plece. Situația a fost dificilă pentru aproximativ 110.000 de români, dar nu au avut de ales.

”Plecarea noastră din Cadrilater a fost dramatică din toate punctele de vedere. Oamenii care au venit din Balcani, din Grecia, cum a fost cazul nostru, nu au avut o viață ușoară. La început, am stat în casele turcești, din chirpici, acoperite cu olană, în mici sate turco-bulgărești.

Noi am locuit acolo, timp de 15 ani, din 1925 până în 1940. Între timp, ne-am făcut case noi și moderne din piatră. Din vechii păstori, cum am venit noi din Grecia, ne-am făcut agricultori de bază.

Când am plecat din Cadrilater în 1940, familia mea avea peste 70 de hectare de teren, 40 pentru colonizare și 36 de hectare cumpărate. Plecarea noastră din Cadrilater a fost neașteptată, pentru că nu ne venea să credem.

Acasă erau bunica, mama, mătușile mele care plângeau și sărutau pragurile de la ușile caselor. Am lăsat acolo două case noi, a noastră și a bunicilor.

Tata făcuse o casă nouă în 1936, așa că am lăsat în urmă două grajduri de cai, două saivane, două livezi cu pomi fructiferi.

Am lăsat recoltele de porumb și floarea soarelui nerecoltate, livezile în pârg și am plecat. Am strâns ce am putut și am luat drumul pribegiei. Am ajuns într-un sat de lângă Karaomer, actualul Negru Vodă, numit Mamuslia.

Acolo, ne-am așezat în niște case nemțești în care ne-au repartizat, înghesuiți, în câte o cameră sau două”, a povestit pentru Discover Dobrogea, domnul George Cușa.

Schimbul de populație din Cadrilater și evenimentele dezastruoase din 1940

Anul 1940 a fost dezastruos pentru România. Tratatul de la Craiova, prin care s-a cedat Cadrilaterul Bulgariei a afectat un număr foarte mare de români, dar, din păcate, el a fost precedat de alte două evenimente care au fărâmițat România.

Prin Pactul Ribbentrop-Molotov încheiat între Germania și Rusia, Basarabia și Bucovina de Nord au fost cedate Rusiei. Apoi, prin Dictatul de la Viena, în 1940, nord-vestul Transilvaniei a fost cedat Ungariei. Iar la 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, Dobrogea de Sud, Dobrogea Nouă sau mai precis Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei.

”Condițiile au fost vitrege, pentru că România, la timpul respectiv, era lipsită de sprijinul celor două țări din Europa, Franța și Marea Britanie și chiar de cel al Statelor Unite ale Americii, pentru că atunci, Germania devenise un fel de putere centrală, care dicta, alături de Italia, destinele Europei.

Bulgarii revendicau atunci toată Dobrogea. Deoarece România era lipsită de sprijin din afară și pentru că Germania era în culmea gloriei alături de Italia, Bulgaria se alfa în protecția lor. Și Bulgaria, care avea pretenții asupra Cadrilaterului, a insistat foarte mult.

Degeaba ministrul nostru de externe de atunci, Petrescu Comnen și ulterior Grigore Gafencu, au insistat să facă anumite concesii. Regele României, Carol al II-lea a fost și el la Hitler, dar acesta își stabilise deja măsurile pe care urma să le ia și îi ajuta pe bulgari, pe unguri să ne ia Transilvania și a pactizat și cu rușii să ne ia Basarabia și Bucovina de Nord. A fost un paradox, pentru că Germania și Rusia erau două țări adverse, iar peste un an chiar au început războiul.

Din acest punct de vedere, noi am rămas suspendați, fără niciun fel de sprijin și toate demersurile diplomatice au fost zadarnice, așa că în final n-au putut să facă altceva decât un compromis. Au trasat liniile unde trebuia să facă noua frontieră și au făcut un singur compromis, schimbul de populație. Era singura variantă”, spune George Cușa.

Românii și-au lăsat în urmă agoniseala și au plecat din Cadrilater

Pentru familia Cușa, schimbul de populație din Cadrilater a reprezentat a treia dezrădăcinare. Prima a fost din Albania, a doua din Grecia și a treia din Cadrilater.

”Și uite așa am plecat noi, lăsând în urmă averile și casele noastre. Culmea, după aproape 70 de ani am recuperat din bunurile pe care le-am lăsat acolo.

Ele au fost evaluate de către statul român și statul bulgar. Statul bulgar a virat banii pentru recoltele noastre și pentru pământul pe care l-am cumpărat, însă statul român a ținut ascuns acest protocol.

Abia după anul 2000, cineva care știa de această lege, a descoperit că banii noștri se află în vistieria statului român. Și după anul 2000 am început să recuperăm banii pe care ni i-au virat bulgarii în 1940”, a precizat dl. George Cușa.

Cum s-a făcut schimbul de populație din Cadrilater

”Eram elev, terminasem clasa a IV-a de liceu, dădusem capacitatea la Bazargic și când am ajuns acasă, am aflat că trebuie să ne mutăm. Noi am plecat înainte de 7 septembrie, pe la jumătatea lunii august, pentru că știam că vom fi evacuați și pentru că eram protejați. Retragerea noastră a fost foarte, foarte delicată.

Pentru a face schimbul de populație, a fost nevoie de niște formalități extraordinare.

Plecarea a fost extraordinar de dificilă. Trebuia să fie fixate, pentru început, localitățile de unde plecam și cele în care urma să ajungem. Au fost făcute procese verbale pentru străzile pe care puteam să circulăm.

O parte din locuitorii din Cadrilater au fost repartizați, provizoriu, în Ialomița. Ceilalți, pentru județele Constanța și Tulcea. Erau zeci de sate cu peste 100.000 de oameni care trebuia să fie repartizați cu grijă.

S-au făcut comisii peste comisii pentru a se putea reglementa drumurile de acces, fie pe calea ferată, fie cu autobuzele, fie cu căruțele sau cu remorcile.

Și totuși, s-a reușit până în final să se realizeze schimbul de populație, numai că, la acea dată, culmea, 6 septembrie 1940 au apărut tulburări în interiorul statului român.

Plecările și repartizările au fost dificile. La Negru Vodă, la Mamuslia am stat două săptămâni. Tata plecase câteva zile la Constanța și a închiriat o casă pe strada General Manu. El ne-a luat de la Mamuslia, ne-a dus la Negru Vodă, unde era toată familia noastră, mătușile, unchii și bunicii, am luat o căruță în care am pus toate bagajele și am plecat spre Constanța.

Din întâmplare, tata, care citea presa, a luat un ziar și am citit și eu un articol, când eram în căruță. Cineva se plângea în legătură cu evacuarea din Cadrilater și spunea ”Unde Doamne ne mai duce și pustiul ăsta, că am lăsat bunurile noastre toate, truda noastră, cimitirele noastre, cu crucile de lemn căzute, cine ne face pomană?”. M-a impresionat foarte mult articolul respectiv”, povestește George Cușa.

De la liceul din Bazargic, la Liceul de băieți Mircea cel Bătrân din Constanța

După schimbul de populație din Cadrilater, familia Cușa a fost repartizată în comuna Ferdinand, astăzi Mihail Kogălniceanu, din județul Constanța.

”Am ajuns în Constanța, în casa pe care o închiriase tata, pentru că se apropia luna septembrie și trebuia să fiu la liceu. Familia noastră a fost repartizată în comuna Ferdinand, astăzi numită Mihail Kogălniceanu. Dacă micul sat Caraci din Cadrilater mi-a fost leagănul copilăriei, Ferdinand a fost leagănul adolescenței mele, o localitate care m-a marcat toată viața și nu numai pe mine, pe toată generația mea. Ferdinand a fost un focar de cultură, de sport și politică.

În Liceul Mircea am intrat în clasa a V-a. În aceea, era un singur liceu teoretic de băieți în județul Constanța și unul de fete, două licee industriale, unul de fete și unul de băieți și un liceu comercial.

Între timp, a venit războiul. Liceul Mircea cel Bătrân a fost bombardat și o parte din an am făcut cursurile la Liceul Domnița Ileana, care pe atunci era de fete.

Fetele mergeau la școală dimineața și băieții făceau cursurile după-amiaza. Singurul lucru care a rămas peste ani, pentru că eu am fost umanist.

Toți cei 42 de elevi am terminat liceul, am dat bacalaureatul la Murfatlar, împreună cu fetele de la Liceul Domnița Ileana și cu elevii de la cele două licee de băieți și fete din Tulcea, ca să vedeți ce însemna războiul la timpul respectiv. Cultura și sportul, care au fost cele mai afectate s-au definitivat și s-au maturizat când eram în localitatea Ferdinand. Atunci s-a încheiat războiul”, ne-a spus domnul George Cușa, a cărui viață nu a fost ușoară nici după război, deoarece a ajuns să fie deținut politic.

36.6K+Shares

3 Comments

  • Damian Mihai spune:

    In toamna fierbinte a anului trecut ma aflam impreuna cu familia la Balcik. Urcam culmile domoale ale localitatii . De acolo se deschidea o imagine de basm Soarele isi scalda ultimile raze in apa marii. Deodata ,dintr-o curte am fost intrebati mai incetisor, aproape temator :
    -Sunteti din Romania , nu-i asa?
    Doi domni, un el si o ea ,plini de distinctie amindoi ne-au povestit ulterior drama fatidicului an 1940 pentru romanii din Cadrilater.Si astazi se mai vad urme al trecerii istoriei romanesti pe acele meleaguri ,urme care din pacate se estompeaza tot mai mult de la an la an.

  • Ionel spune:

    Înaintașii mei, tata, bunicul, au plecat în anul 1938 din Maramureșul voievodal de dincolo de Tisa iar când au ajuns în România au fost trimiși în Cadrilater. Au primit casă, pământ, acareturi. După doi ani, în august 1940, au fost nevoiți să plece din satul Sanhilar. O adevărată dramă.

  • Dan Cotenescu spune:

    Cedarea Cadrilaterului este un subiect pasionant. Ar fi fost util sa fie mentionate in articol 2 aspecte: cum si mai ales DE CE a devenit Cadrilaterul teritoriu romanesc – niciodata pina atunci nefiind inglobat in Tara Romaneasca, ulterior Romania. Pacea de la Bucuresti din 1913, gresala a politicii romanesti care si-a aratat efectul in 1940, gresala care a inveninat pentru generatii poporul bulgar vecin. Avea nevoie Romania la 1913 de cadrilater? Probabil ca nu, dar cum sa se piarda o asemenea ocazie.

    Iar al doilea aspect, amintit chiar in titlu: SCHIMBUL de populatii. Nici o vorba despre bulgarii dezradacinati din Dobrogea si trimisi in sud in cadrilater. Suferintele au fost de ambele parti. Ca doar bulgarii dezradacinati din Dobrogea nu stateau de nevoie in Dobrogea, asa cum nici aromanii ? (pot spune asa?) din Cadrilater nu stateau in Cadrilater de nevoie.

    Nimeni nu vroia sa plece acasa, pentru ca acasa era pentru toti in 1940 locul unde se stabilisera.

Leave a Reply