Aproximativ 30 de cămăși tradiționale din toate zonele țării au fost cusute, în ultimii doi ani, de reprezentantele Asociației „Cusături Dobrogene”. Pasiunea comună pentru portul popular a adunat laolaltă zeci de femei din Constanța, care au dorit să învețe să coasă singure, la fel ca bunicile și străbunicele lor, cămăși tradiționale. Piesele de port – cămăși, vâlnice, catrințe și tulpane sunt prezentate în cadrul expoziției „Izvoade în timp și spațiu românesc”, care poate fi văzută la Muzeul de Artă Populară Constanța, până pe 20 octombrie 2024.
La șezătoarea urbană de la Constanța, doamnele au realizat opere de artă
Obiectele expuse sunt replici fidele ale unor piese autentice aflate în patrimoniul diferitelor muzee din țară sau prezentate în albume de specialitate și reflectă migală și vechi tehnici de lucru, pe care membrele Asociației „Cusături Dobrogene” și le-au însușit foarte bine, în cadrul șezătorilor organizate în Constanța.
„Importanța șezătorilor este dată de faptul că, în cadrul acestor adunări care erau foarte importante în trecut, se face acel schimb de idei, de valori, de modele și de tot ceea ce înseamnă tradițional. Șezătorile au rolul lor, acela de a perpetua tradiția. În trecut, șezătorile se organizau odată cu încetarea muncilor agricole, iar în prezent, șezătorile urbane, cum sunt cele organizate de Asociația Cusături Dobrogene în Constanța, au loc atunci când timpul le permite doamnelor care cos cămăși tradiționale.
În cadrul întâlnirilor periodice, membrele asociației au realizat adevărate opere de artă. Au scos la iveală vechi modele tradiționale, au reprodus cămăși care, poate acum nu ar fi fost arătate, pentru că nu toate muzeele își arată întreg patrimoniul în cadrul expozițiilor. Ele duc mai departe tradiția, modelele, leagă prietenii și, în acest mod, ne asigurăm că tradiția nu va dispărea.
Expoziția va dura până pe 20 octombrie și sunt convinsă că va atrage vizitatori, pentru că este ceva inedit. Din mâinile acestor doamne au ieșit adevărate opere de artă, modele autentice, cu toate că fiecare dintre ele și-a pus amprenta pe cămașa cusută, pe piesa de port realizată. Este o bucurie pentru noi că am putut să realizăm această expoziție, deoarece, ca și în cazul colecționarilor, degeaba ai sau realizezi un obiect prețios, dacă nu îl și arăți.
Este foarte important ca aceste piese de port să fie realizate și arătate și să putem să-i atragem și pe alții către frumosul domeniu al artei populare românești.
Aceste obiecte, chiar dacă nu fac parte din patrimoniul muzeal, în momentul în care intră pe ușa muzeului se bucură de același statut, de obiecte muzeale.”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Cerasela Dobrinescu, muzeograf în cadrul Muzeului de Artă Populară Constanța.
Membrele Asociației Cusături Dobrogene asigură continuitatea meșteșugului coaserii cămășilor cu altiță
În expoziția de la Muzeul de Artă Populară Constanța, costumele sunt prezentate pe 13 manechine. 12 dintre ele sunt îmbrăcate cu cămăși femeiești și unul cu cămașă bărbătească de pe Valea Arieșului. De asemenea, în vitrine sunt expuse mai multe costume tradiționale femeiești și două bărbătești, cămăși din Bucovina, Transilvaniam și două cămăși cu ciupag, de Prahova, de Lunca Cernei.
„Avem în expoziție și o cămașă de damă cusută de un bărbat, un domn care a venit hotărât la șezătoarea noastră și ne-a spus că vrea să coasă. El are o pasiune mai veche pentru cusut, dar, venind la noi în șezătoare a început pentru prima dată să coasă o cămașă și ce ne-a mirat și ne-a încântat în același timp, este că a început cu o cămașă femeiască, pentru soția lui, urmând să coasă și una pentru el. A cusut-o foarte bine și a fost foarte fain că a acceptat sfaturile venite de la noi și e tare mulțumit de rezultatul muncii lui.
Cămașa cu altiță a fost înscrisă în Patrimoniul UNESCO. Una din condițiile de înscriere a unui patrimoniu este ca acest meșteșug, respectiv coaserea cămășii cu altiță să continue, să fie practicat în continuare. Noi, suntem, de fapt, continuatoare. Noi am fost invitate să depunem documente la acest dosar, astfel încât să facem dovada continuității acestui meșteșug.
Practic, pentru că noi ne întâlnim în continuare și coasem, este o garanție a faptului că această cămașă va rămâne în Patrimoniul UNESCO.
Cămașa cu altiță se coase în multe zone ale țării, dar cu precădere în Oltenia, Muntenia, Moldova și Bucovina. Altița este bucata de pânză care se așază pe umăr”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Eugenia Catargiu, președintele Asociației „Cusături Dobrogene”.
Părintele Lucian Săftescu, bărbatul care a cusut o cămașă tradițională pentru soția sa
Foarte multe femei nu au răbdarea sau priceperea necesare pentru coaserea unei cămăși tradiționale, tocmai de aceea, pare uimitor faptul că un bărbat a realizat o ie cu un model complex, pentru soția sa. Este vorba despre părintele Lucian Săftescu, de la Biserica Sf. Gheorghe din Constanța, care, într-un an și jumătate a cusut, pentru prima dată, o cămașă tradițională. Povestea coaserii cămășilor nu se va termina, însă, aici, deoarece părintele Săftescu dorește să mai realizeze încă două, una din zona Oltului, alta de Dobrogea, pentru el.
„Mi-a venit ideea să cos o cămașă tradițională, pentru că eu mai tot timpul am cusut, înainte coseam goblen. Pe bunicile mele le-am văzut cosând, pe mama am văzut-o tot timpul împletind și, probabil, ceva s-a lipit și a intrat oarecum în ADN-ul meu. Cred că am început pe la 22 de ani să cos goblen, iar cu această cămașă am ridicat ștacheta, pentru că am auzit de fetele de la Cusături Dobrogene. Nu este ceva foarte simplu de făcut. Am ales o ie de Muscel, pentru că atrag mai mult modelele de Argeș, de Craiova, Vâlcea, zona aceea. Chiar dacă este mai complexă și un pic mai încărcată, adică mai mult de muncă, am încercat să fac ceva deosebit. Am cusut-o într-un an și jumătate, dar a trebuit să aștept și după ață, pentru că am comandat mătasea din Letonia, am stat și după firul metalic, care a fost adus din Franța. O să cos o cămașă și pentru mine, dar acum iau o pauză, pentru că, la un moment dat mă dureau buricele degetelor de la atâta cusut.
Pentru această cămașă, modelul l-am ales eu, dar fetele m-au îndrumat în cadrul șezătorilor Asociației Cusături Dobrogene. Nu am făcut modelul exact ca în carte, l-am mai schimbat, pentru că fiecare cămașă are, oarecum, povestea ei și atunci trebuia să aibă o identitate a ei.
Această cămașă reprezintă un nou început, un lucru care mă liniștește, care face să se oprească timpul în loc și te ajută să uiți de griji. Așa cum erau și sfinții părinți în pustie, de multe ori te trezești cosând că mai spui o rugăciune. Este un exercițiu de răbdare, să știți, am cusut această cămașă în sute de ore.
Nu toată lumea are răbdare să coasă un proiect de genul acesta până la capăt și, credeți-mă că îți exersează răbdarea până la cele mai mari culmi. A durat atât de mult să o cos și pentru faptul că, fiind prima cămașă, a trebuit să le cer sfatul fetelor de la Cusături Dobrogene. Chiar dacă românul, în general, le știe pe toate, eu am mers pe principiul că nu știu mai nimic și am preferat să fac un lucru o dată și bine, nu să îl fac de capul meu și după aceea să mă trezesc că trebuie să descos, pentru că este foarte greu, pierzi timpul și strici materialul. Și, atunci, am mers pe mâna lor, orice lucru am făcut l-am întrebat. Fetele de la Cusături Dobrogene au experiență și, de multe ori, când ajung acasă îmi dau seama ce capacitate au și cât de mult au putut să deprindă și să readucă la viață din tradițiile noastre populare.
Cămașa pe care o voi coase pentru mine va fi din zona Oltenia, pentru că acolo îmi sunt rădăcinile, părinții sunt din Oltenia, vacanțele le petreceam, în general, acolo, la bunici și cred că zona acesta m-a atras mai mult, iar cămașa pe care o voi coase va fi ca o cinstire a memoriei lor. Dar, cu siguranță, următoarea va fi de Dobrogea, pentru că sunt născut și crescut la Tulcea.
Această tradiție a coaserii și purtării cămășilor populare trebuie continuată, pentru a ne păstra identitatea. Suntem în Europa, dar nu trebuie să ne contopim cu ei. Trebuie să rămânem ce am fost, suntem o nație de oameni înțelepți și muncitori, care au creat și ceva și este nevoie să păstrăm și să ne ducem mai departe identitatea”, Lucian Săftescu, preot la Biserica Sf.Gheorghe din Constanța.
Cămașa tradițională reprezintă România și identitatea românilor
Multe doamne afirmă că și-ar dori să-și coasă propria cămașă, dar folosesc drept scuză, lipsa timpului necesar. Ei bine, Andreea Ceauș ne demonstrează că este mai importantă determinarea, dorința de a coase o ie, pentru că nu este vorba doar de timp. Ea coase doar 10-15 minute pe zi, cam cât ne ia nouă să ne bem cafeaua, dar face acest lucru zilnic și, cu perseverență, a reușit să realizeze până acum, mai multe cămăși tradiționale, toate opere de artă.
„4 cămăși am în această expoziție – un ciupag ardelenesc, de lângă Cluj, din Micești. Cămașa originală este în Muzeul de Etnografie al Transilvaniei, din Cluj. Cămașa cu ciupag este foarte arhaică, în zilele noastre foarte puține femei din sate mai cos, dar există ciupage foarte vechi în muzeele din Transilvania și ne-am hotărât, la nivelul întregii țări, să facem un proiect în care să se coasă numai ciupage, iar aceasta din expoziție este cusută pentru acel proiect.
Cămașa cu ciupag înseamnă, față de celelalte cămăși, că tot pieptul este adunat în cutulițe și ornamentul cămășii este cusut pe aceste cutulițe. Nu se coase ca o cămașă normală, ci, este o cusătură pe cutulițe și se coase trăsurește, adică se ia firul și se bagă ca și cum merge trăsura pe drum, mergi cu acul înainte, împungând cutulița sau trecând peste ea și se formează modelul.
A doua cămașă pe care o am în expoziție este de Vlașca, foarte specială prin culorile cu care s-a cusut, pentru că preponderent este rozul și maroul. O cămașă de Vlașca pe care o vezi, datorită combinației de culori, o poți recunoaște.
A treia cămașă este din Țara Dornelor, de Bucovina. Este specială pentru mine, pentru că este o cămașă cusută de la zero, pentru că nu mai există o altă cămașă similară într-un muzeu sau într-o ladă, undeva. Am pornit de la izvodul din altiță, pe care unii oameni îl văd ca pe un copac, alții, ca pe niște ochi hipnotici și mi-am dorit să fie o cămașă de Bucovina. A pornit cu râuri orizontale, specifice Țării Dornelor și respectă câmpurile zonei, dar este o cămașă compusă și imaginată de mine, ca și cum aș fi trăit acum 150 de ani și aș fi vrut să fac o cămașă pe care nu o mai are nimeni în sat și sper că mi-a ieșit și că este exact ce trebuie pentru zona respectivă.
A patra cămașă expusă este tot de Bucovina. De asemenea, nu este o cămașă reprodusă, eu am văzut doar izvodul din altiță, pe care mi l-am imaginat ca pe o aripă, pe o cămașă de Ucraina. Cu toate că ea era etichetată ca fiind de Ucraina, eu sunt convinsă că a fost strămutată din Bucovina noastră. La fel, izvodul acesta și-l imaginează lumea ca fiind o insectă, o ramură, este un izvod interpretat în funcție de viziunea fiecăruia. Am pornit de la acest izvod și am creat o cămașă de Bucovina, tot așa, din perspectiva mea, nefiind o cămașă copie a unei alteia.
Cos o cămașă cam într-un an, iar cusutul, pentru mine, este ceva personal, mă relaxează. Nu cos mult într-o zi, pentru mine, cusutul este precum timpul alocat de alții pentru o cafea, cos 10-15 minute pe zi, dar cu perseverență.
Aceste cămăși tradiționale, pentru mine, nu reprezintă chiar o tradiție, pentru că, tradiția este să trăiești cu ea, cum era la sate, să o înveți de la bunică, de la mamă, dar eu lucrurile acestea nu le-am văzut în familie, însă, reprezintă cumva o apartenență a unui loc. Pentru mine, cămașa tradițională reprezintă România”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Andreea Ceauș, membru în Asociația „Cusături Dobrogene”.
Costumele populare reprezintă identitatea noastră, ca popor
Șezătorile organizate de Asociația „Cusături Dobrogene” din Constanța au fost importante și pentru Dorina Baias, care, participă de 6 ani la întâlnirile organizate de membrele comunității. A reușit, astfel, să deprindă meșteșugul coaserii cămășilor cu altiță și a realizat, până acum, 10 cămăși și 4 vâlnice, atât de frumoase, încât, acestea sunt prezentate în muzeele din toată țara.
„În timpul liber mă ocup cu această îndeletnicire preluată de la strămoșii noștri. Sunt în Asociația Cusături Dobrogene din anul 2018, unde am învățat să cos cămăși tradiționale așa cum trebuie. Pentru cămăși am căutat inspirație din mai multe zone ale țării: Vrancea, Ardeal, Gorj, Bucovina, iar vâlnicele sunt din zona Mehedinți. Cos o ie în aproape 4 luni, dar muncesc mult la ea pentru a o termina. Cam 6 ore lucrez pe zi, iar cămașa prezentată la expoziție este din zona Gorj, pentru că am vrut să completez vâlnicul pe care l-am realizat.
Nu putem să îmbrăcăm o cămașă din Ardeal și să punem vâlnic din Mehedinți, de aceea am dorit să fac și cămașa, și vâlnicul, din aceeași zonă. M-am îmbrăcat în costum popular și la școală, când avem anumite sărbători sau activități, iar elevii sunt uimiți când află că sunt cusute de mine. Eu le transmit că aceste costume populare reprezintă identitatea noastră ca popor, pentru că am preluat ceva de la strămoșii noștri și suntem obligați să ducem aceste tradiții mai departe. Eu am încercat să-i învăț pe copiii de clasa a IV-a să coasă și am făcut împreună cu ei, semne de carte, iar proiectul ne-a reușit.
Fără șezători nu am putea să realizăm ceea ce prezentăm în această perioadă la Muzeul de Artă Populară, am coase după ureche și nu ar ieși ceva autentic”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Dorina Baias, profesor de Religie la Șc. 12 și membră a Asociației „Cusături Dobrogene”.
0 Comentarii