Peșterile din Dobrogea sunt mai puțin vizitate de turiști, însă prezintă interes pentru cercetători. Peste 40 de peșteri au fost identificate în această regiune dintre Dunăre și Marea Neagră, unele dintre ele necunoscute de publicul larg.

Peșterile din Dobrogea au vârste și aspecte foarte diferite

Peșterile din Dobrogea constituie o unitate morfostructurală complet diferită de celelalte zone ale ţării.

”Altitudinea reliefului descreşte de la nord spre sud, din zona Munţilor Măcin spre graniţa cu Bulgaria.

În Dobrogea, relieful este în general plat, uşor vălurit, cu văi abia schiţate. Numai în partea de nord, spre Delta Dunării, energia de relief are valori de 150—200 m.

Calcarele ocupă 13% din suprafaţa Dobrogei şi au vârste şi aspecte foarte diferite. Astfel, dacă în Dobrogea de nord întâlnim calcare devoniene şi triasice, în Dobrogea centrală ele aparţin jurasicului superior, iar în Dobrogea de sud, sarmaţianului.

Ele sunt în mare parte acoperite de o cuvertură de loess, apărând la zi numai acolo unde aceasta a fost îndepărtată prin eroziune, un exemplu fiind bazinul inferior al Văii Casimcea”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Peșterile din Dobrogea de Nord

În Dobrogea de Nord sunt cunoscute până în prezent 19 peşteri, toate în calcare triasice brun-roşcate.

”Spre braţul Sf. Gheorghe, între Tulcea şi Mahmudia, se găseşte Peştera Tunel, iar în Podişul Babadagului, Peştera de la Stîncă, Peştera de la Moară (ambele pe Valea Taiţa), Peştera din Dealul Vişi Bach (pe Valea Slava) şi Peştera de la Călugăru (pe malul vestic al Lacului Razim).

Calcarele din Dobrogea de Nord pot fi caracterizate ca fiind calcare în masive izolate, suprapuse rocilor impermeabile, exemplificându-se prin tipul generic: martori de eroziune care sunt masive mai mult sau mai puțin izolate.

În prezent se cunosc 19 cavități, distribuite în 8 zone, care îndeplinesc condițiile de peșteri și o galerie de prospecțiune, care, în urma părăsirii a devenit loc de habitat pentru chiroptere și în care au început să se dezvolte speleotemele, acestea intrând în clasa –speologie minieră.

Ne vom referi numai la câteva dintre acestea, care au prezentat interes. La unele se poate observa modul de stratificare și cutare, acolo unde straturile sunt mai dese și vizibile.

În comuna Nufăru din județul Tulcea au fost identificate 5 peșteri: Peștera Tunel, pe Brațul Sf. Gheorghe; Peștera Curcuz (33,5m), pe Dealul Curcuz; Peștera Paralela (45 m), pe Dealul Curcuz; Peșera Țestoasei, (42 m), localizată tot pe Dealul Curcuz din localitatea Nufăru și Peștera Mare, (139 m), localizată pe același deal.

Alte cavități mai mari din Dobrogea de Nord sunt: Peștera de la Stâncă (60 m), localizată pe Dealul Consul, V. Taița; Peștera de la Moară, cu o lungime de 19 m, localizată pe Dealul Consul, V.Taita; Peștera Balaurului, care are 34 m și se află pe Dealul Bujoarele; Grota Zmeilor (10 m), localizată pe Dealul Enisala; Pestera din Dealul Vish Bach, în Slava Cercheza, cu o lungime de 8,5 m, localizată în Ciucurova; Peștera din Dealul Mănăstirii (12 m), localizată în V. Slava; Peștera 1 din Dealul Luna (47 m), localizată pe Dealul Luna; Peștera 2 din Dealul Luna (52 m), localizată pe V. Slava; Peștera 3 din Dealul Luna (365 m), localizată pe V. Slava; Peștera Mică din Fisură, localizată pe Dealurile Tulcei; Peștera cu Țeavă, localizată pe Dealurile Tulcei; Peștera din Cotul Fisurii, localizată tot pe Dealurile Tulcei; Peștera cu Butelii din Fisură, localizată pe Dealurile Tulcei și Peștera Galeria de Prospecțiune, tot din aceeași zonă”, a precizat pentru Discover Dobrogea, conf. univ. dr. Marius Lungu.

Peșterile din Dobrogea Centrală

Peșterile din Dobrogea Centrală sunt structuri care au calcarele mai bine grupate pe versantul drept al Văii Casimcea, precum şi la sud şi sud-est de Hârşova și aparţin jurasicului superior.

”Pe Valea Casimcea, acţiunea modelatoare a factorilor externi a scos în evidenţă particularitatea structurală a acestor calcare organogene, care, în cretacic constituiau recife organizate în atoli solitari sau asociaţi. Datorită eroziunii acesteia, pot fi observaţi cu uşurinţă pe ambii versanţi ai văii.

În apropiere de Hârşova se cunoaşte numai Peştera de la Canaraua Hârşovei, în timp ce pe Valea Casimcei au fost descoperite până în prezent 15 peşteri, grupate între localităţile Cheia, Gura Dobrogei şi Târguşor.

Cea mai mare şi mai interesantă dintre acestea este Peştera Liliecilor de la Gura Dobrogei. Deşi cu dimensiuni neînsemnate, celelalte peşteri de pe Valea Casimcei prezintă o mare importanţă arheologică şi paleontologică.

Sondajele efectuate în Peştera de la Mireasa, Peştera de la Ghilingic, Peştera Babei etc, precum şi şantierele paleontologice din Peştera „La Adam”, Peştera Casian şi Peştera Liliecilor au furnizat numeroase dovezi care au permis completarea tabloului faunei cuaternare din Dobrogea Centrală”, am mai aflat de la Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Peșterile din Dobrogea de Sud

Peșterile din Dobrogea de Sud au o dispoziţie tabulară. Relieful puţin accentuat, situat la o mică altitudine, respectiv sub 100 m deasupra nivelului mării, face ca aceste calcare să se găsească mult sub nivelul de bază şi numai cele superioare să fie la vedere.

”Peșterile din Dobrogea de Sud sunt calcare sarmaţiene, stratificate în bancuri subţiri, care au în total o grosime mică, ceea ce face ca în ele carstificarea să nu fie foarte avansată.

Formele exocarstice predominante sunt marile depresiuni închise. Drenajele prin aceste calcare au fost superficiale, fapt care explică de ce se găsesc peşteri orizontale mici, deschise în flancurile văilor tăiate mai adânc.

Calcarele mezozoice nu apar decât sporadic la zi, în cea mai mare parte se găsesc sub nivelul de bază şi conţin mari acumulări de apă. Debitul considerabil al apelor exploatate din ele indică o foarte bogată circulaţie de tip carstic, iar forajele au pus în evidenţă mari goluri la adâncimea de 200— 400 m sub nivelul mării.

În Dobrogea de Sud, calcarele sarmaţiene alcătuiesc o placă aproape continuă, care se întinde până în Bulgaria. Ele sînt acoperite de o cuvertură de depozite loessoide de 30—40 m grosime.

În lungul văilor, această cuvertură este îndepărtată, iar calcarele apar la suprafaţă. Peşterile sunt grupate la vest de linia localităţilor Medgidia – Negru Vodă şi în jurul Lacului Mangalia. Aici se găseşte cea mai mare peşteră din Dobrogea, Peştera de la Limanu, lungă de peste 3,5 km”, a mai spus pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Peştera Liliecilor de la Gura Dobrogei

Peștera Liliecilor a fost vizitată de Vasile Pârvan în 1912. Ea este situată între Târguşor şi Gura Dobrogei. Despre peșterile de la Gura Dobrogei am scris un articol pe care îl puteți găsi aici.

”Peştera este formată din două galerii fosile, Galeria cu Ceramică şi Galeria cu Fosile, care se desfac în unghi drept din zona deschiderii principale și are trei deschideri, dintre care două sunt mai puțin accesibilie.

Pătrunzând prin deschiderea principală se coboară o pantă de 2 m şi se ajunge într-o sală despărţită incomplet de un perete de stâncă median.

Podeaua sălii, ca de altfel a întregii Galerii cu Fosile, este acoperită cu multe materiale prăbuşite şi cu o pătură de guano, a cărei grosime creşte cu cât se înaintează spre interior.

La capătul sudic al sălii se desfac trei ramificaţii laterale scurte, dintre care cea din dreapta, ascendentă, adăposteşte una dintre coloniile importante de lilieci din această peşteră. Tot aici, un horn de 5,5 m conduce într-un culoar etajat de 14 m, care comunică cu exteriorul prin cea de a treia deschidere, C.

Galeria continuă apoi în pantă uşor descendentă şi după vreo 15 m se ajunge într-o altă sală, cu podeaua acoperită tot cu blocuri de prăbuşire şi cu guano. Urmează o porţiune mai îngustă şi scundă, unde blocurile lasă până la tavan un spaţiu de circa 0,5 m şi unde nu se poate merge decât târâş.

Galeria se lărgeşte din nou și devine ascendentă la cot, iar cantitatea de guano creşte, indicând zona preferată de către coloniile de lilieci care se adăpostesc aici vara. După încă un cot în pantă, galeria se termină cu un perete concreţionat.

Ultima porţiune a galeriei şi începutul celei de a doua săli sunt legate printr-un culoar strâmt, mai greu accesibil, dar cu pereţii foarte bogaţi în resturi fosile de animale marine care au trăit în mările jurasice. Asemenea resturi fosile se găsesc din abundenţă şi la exterior.

Pe traseul acestui culoar se desprind galerii laterale mici, care după un scurt traiect se înfundă.

În Galeria cu Ceramică se pătrunde tot din zona deschiderii A, ocolind un sondaj arheologic executat probabil de către Vasile Pârvan. La început aceasta este mai largă, constituind o sală în care, ca şi în restul galeriei – se găsesc pe podea foarte multe resturi de cultură materială (silexuri, obiecte de ceramică, monede etc.) rămase de la populaţiile care s-au succedat în peşteră începând din paleoliticul superior şi până în secolul al XVIII-lea.

Din această sală, printr-un culoar lateral ascendent, se poate ajunge la exterior prin deschiderea B. În continuare, galeria capătă pentru vreo 100 m aspect de tunel destul de uniform, ceea ce presupune că a fost amenajată în trecut de către om, în vederea folosirii ei ca adăpost.

La suprafaţa pereţilor apa a scos în evidenţă numeroase concreţiuni silicioase. În sfârşit, urmează o sală cu guano, din care, în dreapta, o galerie laterală de 1,80 m formează un etaj unde pot fi admirate câteva stalagmite, stalactite şi gururi.

Datorită resurselor alimentare bogate, îndeosebi guano, în această peşteră există şi multe animale, majoritatea guanofage (acarieni, colembole, coleoptere, diptere, lepidoptere, oligochete). În bazinele cu apă trăiesc copepode. Există, de asemenea, foarte multe resturi scheletice de lilieci, rozătoare şi carnivore.

Este o peşteră caldă – temperatura atinge în profunzime 12-13°C şi se menţine aproape constantă, iar umiditatea variază în timpul anului, fiind mai accentuată vara şi primăvara, ca în oricare altă peşteră. Curenţii de aer sunt mai puternici în zona intrărilor, datorită prezenţei celor trei deschideri.

Pentru turişti se recomandă prima parte a Galeriei cu Fosile şi Galeria cu Ceramică. Din cauza guanolului şi a porţiunilor mai înguste, explorarea în întregime a acestei peşteri necesită un echipament de protecţie. Sunt necesare, de asemenea, mijloace de iluminare. Vizitarea se poate face în orice anotimp”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Peștera ”La Adam”

Peștera ”La Adam” Este una dintre cele mai importante peșteri din Gura Dobrogei, fiind situată la 65 m deasupra nivelului mării, cu o lungime de aproximativ 100 m.

Aici au fost descoperite mai multe fosile provenind de la animalele preistorice, cum ar fi hiena de peșteră, ursul de peșteră, cerbul, mamutul, calul sălbatic, și chiar oase de homo sapiens din paleoliticul timpuriu, a precizat conf. univ. dr. Marius Lungu.

Peștera Movile este unică în lume

Peștera Movile a fost descoperită în 1986, lângă Mangalia, fiind  unică în lume pentru ecosistemul descoperit în interiorul ei.

”Peștera Movile a acaparat atenția comunității științifice și a presei pe plan mondial, prin faptul că, timp de peste cinci miliarde de ani a fost complet izolată de mediul exterior, acest fapt creând condiții de mediu speciale, cu totul deosebite față de alte peșteri.

Printre motivele pentru care acestă peșteră este considerată unică în lume ar fi, în primul rând, faptul că este singurul escosistem descoperit până în prezent, care funcționează în totalitate pe baza chemosintezei, adică producția primară de materie organică se face folosind energie chimică, cea solară nefiind accesibilă.

Apoi, mediul existent în peșteră este foarte mic și fragil, dar peștera prezintă unul din cele mai bogate ecosisteme din punctul de vedere al numărului de specii care s-au dezvoltat aici.

Alt aspect important îl constituie faptul că s-au descoperit peste treizeci de specii noi pentru știință, numărul acesta fiind depășit doar de peștera Mammoth din S.U.A., dar care are o lungime de peste 550 de kilometri față de cei 300 de metri ai peșterii Movile. Pe de altă parte, această peșteră constituie un model valoros pentru a înțelege cum poate să existe viață în condiții de mediu extrem de vitrege.

Peștera Movile este una dintre numeroasele peșteri din Dobrogea, fiind așezată lângă coasta Mării Negre, la doar câțiva kilometri, la nord de orașul Mangalia. A fost descoperită în timpul unor cercetări geologice care se efectuau în acea zonă pentru construirea unui combinat chimic”, a mai spus pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.