La rușii lipoveni, toate tradițiile și obiceiurile sunt în strânsă legătură cu sărbătorile religioase și sunt păstrate cu sfințenie până în zilele noastre. Nu există rus lipovean, de la cel mai mic până la cel mai mare, care să lipsească de la biserică în zilele de sărbătoare. În plus, nimic din spiritul comercial al sărbătorilor, care pentru noi a devenit ceva normal, nu are legătură cu modul în care petrec lipovenii Paștele sau Crăciunul.

Amintiri din copilărie

Am dat buzna în lada cu amintiri a unei lipovence din satul Carcaliu, curioasă fiind să aflu cum petrecea de Paște, când era copil. Natalia Dănilă Popescu este stabilită acum în Italia, dar a luat cu ea peste hotare, toate tradițiile și obiceiurile pe care rușii lipoveni le practică de sărbători. Mai mult, ea le insuflă și fiicelor ei păstrarea acestor datini, pe care le iubește foarte mult.

Biserica din Carcaliu. Foto: Paul CondratBiserica din Carcaliu

”Pe timpuri, biserica din sat era neîncăpătoare, astăzi, au mai rămas doar bătrânii. Doar în luna august, când se întorc fiii satului din depărtări sau de la orașe, se simte din nou atmosfera de altădată. Îmi aduc aminte de slujba din noaptea de Florii când credincioșii țineau în mâini pe toată durata slujbei lumânări aprinse și crenguțe de salcie sfințite. După slujbă, toate aceste crenguțe de salcie erau agățate la gardurile caselor, legenda spunând că alungă spiritele rele. Sau de sărbătoarea Sfintei Treimi când podeaua bisericii era acoperită cu un covor gros de iarbă cosită. Lumânările aprinse, mirosul proaspăt al ierbii, culorile vii ale straielor bisericești și cântecele corului de bărbați formau un tablou aproape magic”, povestește Natalia Dănilă Popescu.

Paștele este fără miel, dar cu slujbe lungi la biserică

Rușii lipoveni nu mănâncă miel de Paște. Ei pregătesc însă sarmale, răcituri și friptură, iar salata de ouă cu cozonac este primul fel care se pune pe masa de Paște. De la Natalia Dănilă Popescu am aflat că slujbele religioase sunt foarte lungi și copiii se plictiseau repede, spre disperarea părinților și a bunicilor.

Obiceiuri Paste rusi lipoveni”Atunci ne așezam în cerc și jucam ”Într-o călimară”. ”Într-o călimară plină cu cerneală/Ce culoare ai tu pe tine/În persoana ta?”Cine cunoaște jocul, știe că secretul e să fii îmbrăcat cât mai colorat, iar nouă, cu siguranță, nu ne lipsea culoarea, tipică straielor de biserică ale rușilor lipoveni”, povestește Natalia.

Noaptea de Înviere este magică

Sărbătoarea Paștelui este extrem de importantă. Ea este magică și începe, pentru rușii lipoveni, la biserică. În noaptea de Înviere, toată lumea merge la slujbă, care începe de cu seară și se termină mult după miezul nopții, pentru a lua lumină. La miezul nopții, în frunte cu preotul și corul de bărbați, toată lumea iese afară și înconjoară biserica, în căutarea Mântuitorului, după care reintră și cântă tradiționalul ”Hristos a înviat” (Hristos Voskrese).

Obiceiuri Paste rusi lipoveni”Îmi aduc aminte de Paștele sărbătorit mereu în familie, cu ouă vopsite și pască, ce erau sfințite de preot în timpul slujbei de dimineață. După slujbă, toată familia se reunea în jurul mesei pentru a gusta din preparatele pregătite de mama și bunica. Primul fel era întotdeauna salata de ouă cu pască, preparate care fuseseră sfințite dimineața, apoi urmau toate celelalte. Binecuvântarea bucatelor de pe masă era unul dintre cele mai frumoase momente cu o încărcătură emoțională și spirituală deosebite.

Carcaliu DobrogeaDupă masa de Paște, mergeam la Dunăre să ne plimbăm cu barca sau, pur și simplu, să admirăm priveliștea. Apa ajungea până la dig, bărcile își făceau loc cu dibăcie printre sălcii și toată pădurea răsuna de chiotele, râsetele, glumele și cântecele noastre lipovenești”, își amintește cu plăcere Natalia.

Tradițiile rușilor lipoveni, păstrate oriunde în lume

Naty spune că păstrează toate tradițiile și obiceiuri pe care, încă de când era mică le-a învățat în satul Carcaliu. Totuși, acolo, la mii de kilometri depărtare de casă, într-un fel sau altul, ele și-au pierdut magia și însemnătatea. Pentru că există o comunitate importantă de români în Italia, Natalia a reunit o parte dintre ei și organizează diferite evenimente. Ea dorește să îi țină aproape și să nu fie uitate obiceiurile care-i sunt atât de dragi, cu care a crescut.

Clopotnița bisericii, locul în care îl descoperi pe Dumnezeu

”Potrivit obiceiului, începând cu a doua zi de Paște și timp de o săptămână, oricine dorea putea să urce în clopotnița bisericii pentru a bate clopotele, anunțând Săptămâna Luminată. ”La koloklnea”, cum îi spuneam noi. Ceea ce se întâmpla acolo, îți întărea credința că Dumnezeu există. Bărbații se întreceau pe sine în arta de a trage în mod armonios de sforile celor șase clopote, transformând sunetele într-o veritabilă simfonie celestă.

Biserica din Carcaliu DobrogeaConcertele din marile săli ale lumii păleau în fața măreției și solemnității dangătului clopotelor unei simple biserici de la țară. Acolo, sus, în clopotnița neobositului străjer al identității și credinței rușilor lipoveni, îl descoperi pe Dumnezeu și simți cum te cuprinde, treptat, o stare de liniște și pace profunde. Și astăzi, când aud concertul clopotelor de la Carcaliu, simt un fior care îmi străbate întreaga ființă iar ochii mi se umplu de lacrimi de emoție”, mi-a mai povestit Natalia Dănilă Popescu.

De la profesorul Vasile Dolghin, care locuiește în Sarichioi,  comunitatea cu cei mulți etnici ruși din România, am aflat că Biserica creștin-ortodoxă de rit vechi a rămas ancorată la mijlocul secolului al XVII-lea. El spune că pentru lipoveni sărbătorile reprezintă apropierea de Dumnezeu și păstrează tradițiile străvechi, cu sfințenie. Săbători luminate să aveți!

Share

Leave a Reply

Newsletter

Te-ai abonat cu succes.

A aparut o eroare, ne pare rau.

Discover Dobrogea va folosi informațiile pe care le furnizați în acest formular cu unicul scop de a vă ține la curent cu ultimele articole.