Despre clădirea care acum adăpostește Muzeul de Artă Populară Constanța au apărut multe legende de-a lungul celor 125 de ani de când a fost inaugurată. Monument istoric de arhitectură, imobilul a fost primul sediu al Primăriei Constanța, ”Palat Comunal”, cum se numea în 1896. Totuși, multă lume credea că este biserică și chiar se închina când ajungea în fața clădirii.
Muzeul de Artă Populară, sediul celei dintâi primării a Constanței
La 18 ani după Unirea Dobrogei cu România, în Constanța a fost inaugurat primul Palat Comunal, un sediu pentru autoritățile locale de la acea vreme.
”Amplasamentul imobilului a fost ales de la început pe un teren despre care se știa că prezintă condiții dificile de fundare.
Locul a fost studiat anterior pentru construcția catedralei orașului. Din documente rezultă că în zona cuprinsă între străzile Vasile Alecsandri și Karatzali a existat șanțul de apărare din exteriorul zidului de vest al vechii cetăți Tomis.
După distrugerea totală a cetății, în anul 1828, șanțul de apărare a intrat într-un proces lent și natural de astupare.
În perioada 1860-1880 șanțul a fost acoperit complet prin depuneri de moloz, gunoaie menajere, pământ rezultat din săparea fundațiilor altor construcții. Din analiza documentelor păstrate la Arhivele Statului rezultă că planurile pentru realizarea fundațiilor construcției au fost prevăzute inițial la 3 metri, dar la execuția săpăturilor s-a constatat că grosimea stratului de umplutură era mai mare și a fost suplimentat devizul pentru o adâncime de 6 metri a fundației.
Construcția, cu subsol, parter, etaj și mansardă a fost realizată între anii 1894-1896, fiind primul sediu al Primăriei Comunei Constanța.
Inaugurarea Palatului Comunal a avut loc în anul 1896, însă primăria nu a stat mult aici. Din anul 1906 în imobil a funcționat Direcția de Poștă și Telegraf, până în 1968, când statul comunist a construit Palatul Poștelor și Telefoanelor.
După 1970 clădirea a intrat în circuitul muzeal și de aici începe o întreagă istorie”, a povestit pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.
Mult timp s-a crezut că edificiul care găzduiește Muzeul de Artă Populară este biserică
Este o poveste foarte frumoasă legată de edificiul care găzduiește Muzeul de Artă Populară. Multă vreme s-a spus că, de fapt, acolo a fost construită o biserică, deoarece în spate are o cupolă, iar la intrare are coloane specifice lăcașurilor de cult. Potrivit zvonurilor, biserica nu a putut fi sfințită, astfel că a imobilul avut mai multe funcționalități de-a lungul timpului.
Este doar un mit, pentru că, efectiv, clădirea a fost prima primărie construită în Constanța de către arhitectul Ion Socolescu. Deoarece el a proiectat-o în stilul neoromânesc și a folosit elemente ecleziastice, aspectul acestora i-a determinat pe oameni să creadă că se construiește o biserică.
Astfel, au apărut și legende despre această clădire. Unii spuneau că imobilul trebuia să fie biserică, însă lăcașul de cult nu a putut fi sfințit pentru că au fost găsiți doi îndrăgostiți care pângăriseră spațiul. Potrivit altei legende, un muncitor a căzut de pe schele și a murit în timpul lucrărilor de construire, iar destinația clădirii a fost schimbată, deoarece se considera că acest incident va purta ghinion viitoarei biserici.
”Elementele constructive și decorative la care a apelat arhitectul Ion Socolescu erau specifice construcțiilor tradiționale și edificiilor de cult. Alternarea pe fațade a brâielor de cărămidă cu tencuiala o făcea să semene cu o biserică.
La sfârșitul anului 1975, când clădirea a devenit sediul Muzeului de Artă Populară, eu am asistat la momente în care foarte multă lume trecea prin dreptul clădirii și se oprea să se închine.
Sigur că existau la această vreme și legende potrivit cărora clădirea trebuia să fie o biserică, însă ele au fost demontate ulterior”, a povestit pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.
Fosta sală de ședințe are tavanul pictat în stil bizantin
Pe lângă arhitectura deosebită a clădirii care adăpostește Muzeul de Artă Populară Constanța, un alt element interesant este regăsit la etaj, în sala cu tavanul pictat.
”Când s-a terminat construcția, în anul 1896, primăria a semnat un contract cu pictorul August Pérrier, care a avut sarcina să zugrăvească plafonul sălii de ședințe de la etaj.
El l-a pictat și l-a decorat cu ornamente parțial aurite și cu o bordură specifică stilului bizantin”, am mai aflat de la directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.
În Constanța trebuia să fie realizat Muzeul Istoriei Partidului Comunist Român
În anul 1972, autoritățile doreau să înființeze în Constanța un Muzeu de Istorie a Partidului Comunist Român, în sediul Muzeului de Artă Populară.
„Proiectul privind organizarea unui Muzeu de Istorie a Partidului Comunist Român nu a durat mult.
Se făcuse tematica, s-a lucrat la reparația și recompartimentarea clădirii în perioada 1972-1974 și au venit cei de la Comitetul Central pentru a vedea în ce stadiu se află lucrările.
Adrian Rădulescu îi conducea spre muzeu și cineva din CC a spus că imobilul seamănă cu o biserică. Oaspeților de la București li s-a spus legenda potrivit căreia clădirea trebuia să fie biserică, dar că a fost schimbată destinația acesteia.
Politicianul nici nu a vrut să mai intre în clădire și a spus: ”Păi cum, tovarășu, noi facem un Muzeu de Istorie a Partidului Comunist Român într-o fostă biserică?”. Astfel, muzeul nu a mai fost amenajat în acest spațiu.
Apoi, când au mers în Piața Ovidiu și au văzut clădirea primăriei, actualul sediu al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, ei au spus că aceea este cea mai potrivită clădire pentru proiectul pe care îl aveau”, a precizat pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.
Clădirea de patrimoniu nu a mai fost restaurată din 1989
Monumentul istoric a fost restaurat de două ori, după cutremurele din 1977 și 1986. De 31 de ani însă, nu au mai fost realizate lucrări de reabilitare, iar clădirea are numeroase fisuri și a început să se deterioreze.
După fiecare cutremur, clădirea a fost restaurată. Dacă nu s-ar fi intervenit în structura ei de rezistență în anii 1972-1974, când au fost realizate circuitele pentru săli, poate că ea nu ar fi suferit la cutremure.
”Prima dată, clădirea a fost serios afectată după cutremurul din 1977. A existat un proiect de reparații și s-au făcut lucrări de consolidare. Dar, cel mai mult, clădirea a fost afectată după cutremurul din anul 1986, când am fost evacuați și s-au făcut lucrări de reparații capitale, aproape doi ani și jumătate, din 1987 până în vara lui 1989.
Pentru prima dată, atunci s-a făcut o expertiză tehnică a imobilului. Fiind construită pe un teren de umplutură, acesta s-a tasat cu timpul, iar clădirea a a avut de suferit. Au contribuit la degradarea ei și reparațiile care s-au realizat pentru pavarea străzilor Alecsandri și Karatzali.
Existau serioase probleme și la fundație, pentru că apa pluvială nu era dirijată prin niște burlane de evacuare, iar cărămida aparentă care constituia curtea muzeului mergea până lângă zidurile clădirii.
S-a făcut un alt proiect și s-au betonat de jur-împrejur zidurile și de atunci nu am mai avut probleme la fundație cu umiditatea și cu igrasia. Astfel, am putut organiza la subsolul clădirii, o parte din depozitele de metal, ceramică și lemn, în spații dotate cu aparate speciale de ventilație, care asigură temperatura și umiditatea cerute conform legii conservării patrimoniului cultural național”, spune directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.
Viața satului dobrogean este prezentată la Muzeul de Artă Populară Constanța
Muzeul de Artă Populară Constanța a strâns, de-a lungul anilor, 17.000 de piese reprezentative pentru România, dar și pentru etniile din Dobrogea. La parterul instituției de cultură există un spațiu în care se realizează expoziții temporare cu tematică dobrogeană.
De asemenea, există în muzeu o expoziție permanentă, în care vizitatorii pot vedea toate genurile creației populare, de la ceramică, lemn și metal, până la textile, costume, podoabe și mobilier țărănesc din toate provinciile istorice.
”Am început cercetarea etnografică prin sate, în 1972-1973, pentru că aveam nevoie de colecții noi în muzeu. Am luat la picior toate satele din Dobrogea și am început, pe lângă cercetare, să facem achiziția de obiecte care să reflecte viața tradițională, materială și spirituală a țăranului.
Am adunat, până în 1980, colecțiile pentru etnografia dobrogeană, care ajunseseră la vreo 4500 de piese. Aveam un material foarte valoros și important, pentru că, pentru prima dată descoperisem pe tărâm dobrogean ceea ce era specific românilor care trăiseră aici și înainte de realipirea Dobrogei din 1878, dar și după această perioadă.
În paralel, cercetarea a cuprins și celelalte etnii care erau în Dobrogea, turci, tătari, bulgari, ruși lipoveni, greci, armeni sau evrei. Până în anul 1980 aveam o colecție bogată, variată și reprezentativă, specifică zonei Dobrogei.
Cea mai frumoasă amintire pe care o am, este de când am reușit să deschidem, în 1976, prima expoziție intitulată ”Arta populară din Dobrogea”. Atunci, am grupat în muzeu tot ceea ce adunasem de pe teren, toate obiectele”, am mai aflat de la directorul muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.
Dacă ajungeți în Centrul Vechi al Constanței merită să vizitați și Muzeul de Artă Populară. Veți avea ocazia să studiați atât exponatele, cât și arhitectura acestui monument istoric ridicat în urmă cu 125 de ani.
Articolul este interesant.
De ce nu editati textul cu atentie inainte de a-i da drumul pe internet?! Compromiteti toata munca de cercetare pentru… ?!
Nu cred că sunt greșeli majore, peste care nu se poate trece și care fac textul de neînțeles. De asemenea, nu poate fi compromisă munca de cercetare pentru un ă sau ș în minus. Aveți niște exemple?