Vizitatorii care ajung în Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia vor să afle detalii despre cetatea antică, dar sunt interesați și de modul în care trăiau grecii în acea perioadă. Ei doresc să știe cum se apărau grecii, cum făceau comerț, cum se jucau copiii sau cum se îmbrăcau femeile, iar în cadrul tururilor ghidate, chiar și copiii sunt fascinați, pentru că istoria este o poveste reală.

Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia ne prezintă istoria Cetății Callatis

Din punct de vedere al istoriei antice, orașul Mangalia are un potențial foarte mare. Cetatea Callatis nu se compară cu cea de la Atena, nu era nici măcar cât Tomisul, dar istoria ei este impresionantă, iar miile de obiecte descoperite de arheologi ne spun multe despre viața callatienilor.

În Muzeul de Arheologie Callatis este expusă și o hartă a Dobrogei din perioada romană, cu principalele așezări care au fost descoperite de-a lungul anilor.

„Cele mai multe cercetări arată că în Dobrogea, încă din epoca neolitică au existat comunități care au găsit pe acest teritoriu sursa de apă dulce și posibilitatea de a face agricultură, astfel că au format primele așezări. De-a lungul timpului, aceste comunități au evoluat și, inevitabil, au început relațiile comerciale, astfel că, inclusiv grecii au ajuns pe aceste meleaguri.

La porunca oracolului din Delphi, Cetatea Callatis a fost fondată de Heracleea Pontica, după unele păreri, la sfârșitul sec. VI a.Chr., dar, pentru că cercetările arheologice efectuate de-a lungul timpului și pentru că majoritatea descoperirilor nu dovedesc faptul că sunt obiecte mai timpurii de secol IV, cercetătorii spun că în sec. IV a.Chr. a fost fondată Cetatea, nu în sec. VI.

Mai sunt și alte păreri în ceea ce privește fondarea orașului Callatis, una dintre ele fiind că prima fondare s-ar fi efectuat undeva pe teritoriul Bulgariei, în zona Shabla și abia în sec. IV s-ar fi refondat aici. Până când nu vom găsi o dovadă care să ne spună cu adevărat despre ce este vorba, este puțin probabil să avem o părere unică.

După ce au fondat Cetatea Callatis, după Histria și Tomis, au apărut și locuirile agricole, pentru că această zonă le-a oferit posibilitatea să se extindă proprietățile agricole, până departe, spre centru.

A venit prima ocupație greco-macedoneană din partea lui Filip al II-lea și a lui Alexandru cel Mare, care a durat în jur de 200 de ani și, mai apoi, romanii. Aceștia au încercat în sec.I să ajungă la Callatis și de aici să pătrundă în Dacia, însă, surpriză, Cetatea Callatis a rezistat asediului o perioadă de timp.

Pentru prima dată în istoria antică, s-a încheiat un tratat de pace între o cetate greacă și o cetate romană, de pe poziții egale. Chiar se menționează în tratat, ca nu cumva poporul callatian să ajute cu arme și corăbii alt popor și nici poporul roman să nu acționeze asupra poporului callatian. La 5 ani după urcarea lui Traian pe tron au pornit războaiele din 101 – 102 – 105 – 106 și a fost cucerită Dacia, dar nu în totalitate, deoarece, în jurul hotarelor existau dacii liberi.

La sfârșitul sec. VI p.Chr. și începutul sec. VII p.Chr., cetatea și toată zona Dobrogei a fost supusă unui puternic atac al goților și herulilor și invadată de avarii slavi, care au distrus cetatea și nu au ținut cont de nimic. După primele trei decenii ale sec. VII p.Chr. nu se cunosc documente arheologice sau literare care să ateste o viețuire în continuare la Callatis. Urme arheologice au început să apară pe teritoriul fostului oraș antic, abia din sec. X p.Chr. Numele vechiului oraș s-a pierdut, iar primele mențiuni despre o nouă denumire au apărut în sec. XIII pe o hartă din Pisa, unde numele anticei cetăți era înlocuit cu cel de Pangalia. Două secole mai târziu, se vorbea despre portul Panguala, aflat pe locul coloniei callatiene.

Numele de Mangalia a fost folosit pentru prima dată la sfârșitul sec. XVII a.Chr. și s-a păstrat până astăzi.

Din păcate, 80% din cetatea antică se află sub construcții moderne, astfel că noi astăzi facem cercetări pe bucățele, iar concluziile le tragem la fel. Uneori apar mici surprize și modificări, care completează sau schimbă unele informații care se știau din anii 40-50-59, când s-au făcut primele cercetări mai amănunțite la Callatis”, a declarat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Liliana Bădin, de la Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia.

Obiectele expuse în Muzeul de Arheologie Callatis sunt impresionante

Toate obiectele din Muzeul de Arheologie Callatis sunt originale, cele mai multe fiind inventar funerar, iar cu ajutorul acestora, arheologii au putut afla istoria cetății antice.

„Capitelul acesta corintic este datat sec. VI d.Chr., când creștinismul a pătruns deja bine de tot în Dobrogea. Este o influență a arhitecturii Orientale care a pătruns în Bizanț. Constantin nu mai era preocupat de cuceriri și nici de adosat noi teritorii și, atunci, arhitectura și tot ce ține de dantelăria aceasta de arhitectură a luat amploare.

Capetele de berbec și vulturul reprezintă influența orientală, iar frunza de acan este de influență elenistică. A fost găsită doar această bucată, însă se spune că ar mai fi una, care nu este în muzeu. Se pare că a fost adusă aici, cu ocazia construirii unui edificiu.

Avem și frize cu reprezentări de animale fantastice – grifoni, animale care fac parte din legendele grecești și există o friză decorativă semirotundă, un element de arhitectură destul de puțin folosit în zona elenistică, pentru că se foloseau mai mult unghiurile drepte, mai rar curbate.

Abia în perioada romană, când arhitectura era puțin mai evoluată, au apărut și elementele curbate.

Este expus și un vas descoperit undeva în zona Hârșova, care are aproape 7000 de ani. Este un vas pentru provizii, din epoca neolitică, din Cultura Hamangia.

În anul 2006 am avut o descoperire fantastică, aici, unde acum este un areal nou de locuințe. Au apărut și fragmente de epocă neolitică din Cultura Hamangia, care arată că era o comunitate destul de mare, pe un areal foarte întins. Bucățile de ceramică descoperite în acel loc sunt deosebit de frumos pictate cu vopsea albă, au niște incrustații deosebit de bine organizate și, chiar dacă au fost făcute manual, sunt foarte bine lăcuite și proporționate.

Au fost descoperite și multe lame de silex, care, probabil, erau folosite ca și cuțite și, nu în ultimul rând, idolii feminini, unul din os și altul din ceramică, material care are incizii și tot felul de modele cu pastă albă. Faptul că prezintă aceste urme de negru, înseamnă că au fost folosite la gătitul alimentelor.

Avem aici și un pitos, un vas grecesc descoperit într-un mormânt. Pitosul era folosit la reînhumare, iar în interior au fost puse cele două cranii și obiecte folosite pentru uleiurile aromate.

Cele mai valoroase obiecte pe care le avem sunt cele de tip tanagra, dar și foarte multe artefacte și o friză cu reprezentări de divinități.

Statuetele de tip tanagra sunt lucrate întotdeauna separat. Se folosește o matriță din bronz, pe care sunt așezate părțile componente ale trupului, cu rochiile care se pot vedea pe statuile feminine prezentate în Muzeul de Arheologie Callatis, iar capul era întotdeauna lucrat separat și de aceea sunt foarte multe capete, ele urmând să fie atașate trupului.

Avem în muzeu și o mică aplică pe care este Medusa, un obiect care se punea undeva la intrarea în casă.

La Muzeul de Arheologie Callatis există singura reprezentare a Zeiței Afrodita nud, realizată din ceramică. Din păcate, ea nu are cap, deoarece nu a mai fost găsit.

În momentul de față, colecția muzeului cuprinde peste 4300 de piese. În ultimul timp au fost descoperite peste 300 de obiecte. Din fericire, nu sunt artefacte foarte mari, dar sunt obiecte deosebite din ceramică și sperăm că următoarele descoperiri pe care le vom face, ne vor completa informațiile pe care le avem despre Cetatea Callatis”, a  precizat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Liliana Bădin.

Obiectele descoperite în vechea cetate relevă faptul că la Callatis, populația era foarte diversă

Brățări, jucării, monede, mărgele, frize, amfore și multe alte obiecte antice expuse în Muzeul de Arheologie Callatis, îi fascinează pe vizitatori și le captivează atenția pentru zeci de minute.

„Alături de callatieni mai trăia o altă națiune, care bănuim că era de undeva din Orient, pentru că s-au descoperit mărgele cu reprezentarea Zeului Baal, care nu este grec în nici un caz. De exemplu, la Lazu am descoperit urme de incinerație cu resturile acelea de oase și cu reprezentarea Zeului Baal pe o mărgică. Este vorba, probabil, despre oameni veniți din zona Egiptului spre Palestina, spre Ierusalim, pentru că acolo predomină reprezentarea Zeului Baal.

Știm sigur că la Callatis și în zona aceasta au ajuns inclusiv religiile din Egipt. Avem cultul Zeului Serapis și a lui Isis, soția lui, care a predominat o perioadă de timp, la o populație foarte mică, în această zonă.

Mai avem și cultul adus de Imperiul Roman, care a venit cu sărbătorile și tradițiile religioase, care, cumva, seamănă cu cele ale grecilor, într-o oarecare măsură. Dar, aici, fiind doar un loc unde se proteja hotarul Imperiului Roman, nu avem o certitudine că erau atrași neaparat de bogăția locului, cât de siguranța acestuia. Fiind mai retras, probabil că unii dintre ei ajungeau aici pe cale comercială și rămâneau aici să trăiască alături de cetățenii greci, care, la un moment dat erau în jur de 10.000 de oameni, iar în perioada romană, la Tomis au ajuns peste 50.000 de persoane, ceea ce înseamnă că a fost o populație destul de numeroasă.

Modedele expuse fac parte din tezaur și au fost descoperite în anul 2005. Toate monedele au fost datate și avem o listă destul de lungă, pentru că exista un obicei de punere a unui bănuț în mână sau în gura defunctului, fiind o tradiție prin care se considera că astfel se plătea luntrașului călătoria în lumea de apoi, astfel că, inevitabil, avem foarte multe monede. De asemenea, găsim monede și în zidurile cetății și, astfel, este mult mai ușor să datăm perioada construcției acestuia. Mozaicul din muzeu este singurul artefact refăcut bucată cu bucată.

În muzeu este expusă și o amforă care ne-a fost adusă cadou, la țărmul mării, după o furtună.

Dintotdeauna, omul a căutat să poarte bijuterii, nu neapărat pentru înfrumusețare, ci ca amuletă. Materialele folosite pentru realizarea mărgelelor sunt sticla topită, chihlimbarul și scoica. Exista în antichitate o scoică, însă, din păcate, a dispărut din cauza schimbărilor climatice, scoică denumită spondilus. Este sub formă tubulară și, după ce murea miezul, valurile o aruncau la mal, iar populațiile o strângeau și din aceste bucăți făceau mărgele.

Avem și foarte multe brățări realizate din bronz, iar unele au circumferința foarte mică. Asta nu înseamnă că erau ale copiilor, ci ale doamnelor, pentru că în antichitate, cel puțin din ce știm noi până în prezent, femeile aveau înălțimea 148 cm, iar bărbații 160 cm.

Fetele se căsătoreau de la vârsta de 12-18 ani, iar bărbații de la 30 de ani, pentru că aceștia trebuia să facă și armata. Căsătoria se făcea la înțelegerea părinților, tinerii se cunoșteau înaintea nunții, iar nunta era, probabil, un fel de distracție în care tinerii atunci se cunoșteau. Fata era îmbrăcată în portocaliu, iar bărbatul într-o cămașă lungă,albă. Din nefericire, îndatoririle femeii erau foarte mari și limitate din punct de vedere al drepturilor.

Mai târziu, situațiile de după războaie au făcut ca, cel puțin în perioada romană, lucrurile să se schimbe, pentru că rămânea o singură femeie mai în vârstă și, în spatele ei, o familie care trebuia să facă ceva. Și, atunci, romanii au adoptat vestitul drept roman, care a dat dreptul și femeilor, mai ales că războaiele au impus acest lucru, astfel că femeile au câștigat drepturi care, înainte, nici măcar nu puteau fi visate.

Mai știm că în sec. IV î.Chr. exista un fel de pelerinaj, care începea de la Callatis, care era lider în ceea e privește liga lui Dionysos în zonă și se pleca în ritual până la Balcic, în Bulgaria”, a mai declarat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Liliana Bădin, de la Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia.

Turul istoric al orașului Mangalia le oferă vizitatorilor o experiență deosebită

Muzeografii de la Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia le pot oferi vizitatorilor, atât ghidaj în interiorul instituției de cultură, cât și un tur istoric al orașului.

„Pentru ghidajul extern, noi începem din fața muzeului, unde este o copie a tratatului de pace încheiat între greci și romani. În sensul giratoriu a fost stilizat un templu, un simbol al Mangaliei. Fiind un document atât de important pentru oraș s-a decis ca textul să fie expus acolo. Este vorba despre Tratatul de Pace dintre Roma și Callatis, din timpul marelui general Marcus Lucullus Varo, cel care a semnat acest tratat. După ce îl prezentăm și explicăm și câteva condiții pentru semnarea tratatului se merge către zidul de incintă. În anul 2014 a fost amenajată în colțul de N-V al cetății, în apropierea muzeului, o expoziție în aer liber. În interiorul acesteia poate fi văzută o șosea făcută de romani, în care sunt amenajate două șanțuri. Pe aceste șanțuri încăpeau doar căruțele de la Callatis, iar cel care stătea în turn și veghea cetatea, vedea dacă acele căruțe care intrau se potrivesc exact pe șanțurile realizate, în caz contrar, nu erau căruțe callatiene și trebuia să fie mai atent. Drumul era foarte bine făcut și ajungea până la Tomis.

În această parte se află și scările „crepita” cum se numeau, ale unui templu, care, ulterior au fost folosite ca turn de apărare.

Avem inclusiv sursa de apă, folosită ca un bazin. Era normal să existe în interiorul cetății, pentru a fi protejată.

Le vorbim vizitatorilor chiar și despre educația copiilor din antichitate, care era total diferită față de cea de astăzi. Primele lecții aveau loc acasă la învățător. Fetele, în general, nu prea erau lăsate să meargă la școală, ele erau ținute de femei pe lângă ele și învățate de foarte mici, să gătească. În schimb, băieții, după vârsta de 7 ani erau luați de către tați și învățați să vâneze, învățați cu munca, astfel că la 10-18 ani erau considerați foarte maturi, încât puteau începe pregătirea militară. Armata, de cele mai multe ori era precară, pentru că ei trebuia să apere cetățile. Grecii întotdeauna au dus războaie de apărare și niciodată de cucerire.

Tot în apropiere avem colțul de nord al cetății, în incintă cu basilica de tip sirian, care iarăși este un lucru deosebit, pentru că are intrarea dinspre nord. Nicio bazilică creștină din Dobrogea nu are intrarea dinspre nord, însă cea de la Mangalia are. Probabil, fiind construită în zona zidului de incintă, aceasta juca rol de apărare și au făcut-o așa sau meșterul era sirian.

Cât privește partea de zid din holul hotelului Belvedere, iarăși avem niște ziduri descoperite în anul 1993. Acolo sunt amenajate și acoperite și este unul dintre cele mai frumoase ziduri pe care le are partea aceasta din Dobrogea. Mai avem și Moscheea Esmahan Sultan, cu o istorie foarte interesantă, care este prima din România, fiind terminată în anul 1575, dar și biserica creștină, care are 107 ani și a fost construită dintr-o donație făcută de Regele Carol al II-lea.

După părerea mea, istoria locului este interesantă și cred că multă lume ar vrea să parcurgă acest tur extins și să plece cu niște informații plăcute, iar ziua de pe litoral să se termine într-un mod plăcut”, a spus muzeograful Liliana Bădin, pentru Discover Dobrogea.