În Dobrogea, casele tradiționale au devenit o raritate, însă, am găsit la Cobadin o locuință ca pe vremuri, desprinsă, parcă, din poveștile bunicilor de odinioară, în care Nadie Iusuf a gătit șuberek sau yarîmgea, cum îi spun turcii din Cobadin. Născută într-o familie mixtă, de turci și tătari, Nadie a învățat rețeta de șuberek de când era mică, de la mama și bunica ei. În timp ce pregătea șuberek-ul, ea a mi-a povestit și despre preparatele tradiționale pentru nuntă, dar și cum era, pe vremuri, la Cobadin.
Șuberek, o rețetă simplă și foarte, foarte veche
Se spune că șuberek-ul este rețeta națională a tătarilor din Crimeea. Acest produs este gătit și în Turcia, unde se numește çiğ börek sau „raw börek”. În Cobadin, însă, turcoaicele îi spun yarâmgea și folosesc atât umplutură cu carne, cât și cu cartofi amestecați cu ceapă și verdețuri sau cu brânză. Practic, yarîmgea este denumită foaia rotundă pe care este pusă compoziția dorită.
Am reușit să găsesc o casă tradițională turcească, în Dobrogea, cu ajutorul președintelui Comisiei de Tineret a Uniunii Democrate Turce din România, Osman Harun. Au rămas puține gospodării autentice musulmane în Dobrogea, dar, cu multă răbdare, ele mai pot fi descoperite.
În curtea unei astfel de case, lângă bucătăria de vară construită din pământ, Nadie Iusuf a gătit șuberek (yarîmgea), pe sofra, o măsuță rotundă, cu picioare scurte și l-a prăjit pe un cuptor de lut, exact ca pe vremuri.
”Pentru șuberek, întâi se prepară aluatul. Coca se face cu apă, sare, făină și bicarbonat și se formează niște bile mici. Aluatul se poate face și cu puțină drojdie și iaurt în loc de apă și iese mai fraged.
Șuberek-ul se umple cu o compoziție făcută din carne tocată, ceapă mai multă, piper, sare și izmă, amestecate foarte bine.
Foile se întind bine cu vergica, să iasă subțiri, fără să fie lăsate să dospească.
Se adaugă compoziția din carne, brânză sau cartofi pe jumătate din foaie și apoi se formează un semicerc.
Marginile se presează bine și apoi se prăjește șuberek-ul în ulei. Se poate mânca cu ayran sau cu zeamă de varză”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Nadie Iusuf, localnică din Cobadin.
Nadie spune că a făcut mii de șuberek-uri până acum. Nu le-a numărat, dar este mândră că de fiecare dată ies la fel de bune și sunt apreciate de membrii familiei și de prieteni.
Câte bordeie, atâtea obiceiuri – o altă rețetă de șuberek
Toată viața am făcut șuberek, a povestit pentru Discover Dobrogea, Mirem Mustafa, o altă localnică din Cobadin, născută în satul de turci Fântâna Mare. Astfel, am aflat că sunt mai multe rețete pentru prepararea aluatului, în funcție de preferințele și gusturile fiecărei gospodine.
”Pentru aluat folosesc o cană cu iaurt, un sfert de linguriță de bicarbonat stins în iaurt, sare și făină cât cuprinde. Se formează biluțe, care se întind cu vergeaua. Carnea tocată se prepară cu ceapă, care, dacă este mai multă, iese șuberek-ul mai gustos și se mai adaugă sare, piper și izmă.
Toată viața am făcut șuberek. Este mai ușor, când vii acasă și nu ai pâine, nu mai stai să faci mâncare, faci un șuberek. Îl preparăm cu carne de vită, oaie, pasăre, cu brânză sau cu cartofi. Fierbi cartofii, îi pisezi ca la piure, ceapa se taie mărunt, iar dacă este prea tare, prea vie, se freacă cu puțină sare mare, se spală și se stoarce, apoi se pune peste carne și se adaugă mărar.
Indiferent ce compoziție au, tot yarîmgea se numesc. Yarîmgea înseamnă pe jumătate, iar coca, fiind rotundă și pusă o parte peste cealaltă se formează jumătate de cerc, acea cocă se numește, de fapt, yarîmgea”, am aflat de la doamna Mirem Mustafa, membră a filialei Uniunii Democrate Turce din Cobadin.
Gastronomia și tradițiile sunt păstrate de turcii din satele dobrogene
Dacă la oraș, mâncarea tradițională turcească poate fi comandată și la restaurant, în mediul rural încă mai este pregătită de gospodine. De la Iusuf Nadie am aflat care sunt preparatele pe care musulmanii le pregătesc pentru nuntă, dar mi-a spus și rețetele vechi, după care acestea sunt gătite de către doamnele din Cobadin.
”Eu sunt din Cobadin, părinții sunt tot de aici, m-am căsătorit la Cobadin, nunta aici am făcut-o, la fel și botezul băieților. Acum, nunțile s-au mai modernizat, nu mai sunt ca înainte, dar se fac aceleași mâncăruri.
La noi, nunta începe de joi, când se fac sarmalele și toate pregătirile, atât în casa fetei, cât și în cea a băiatului. Vineri vin bărbații și până la ora 12.00 se face pomana, pentru că fără pomană nu se începe nicio nuntă și niciun botez.
După prânz vin femeile care oferă cadouri simbolice. Acum se dau bani, dar, pe vremea mea primeam un lighean, o găleată, un kilogram de orez sau de zahăr. Seara se face brad și tineretul dansa acasă, pe vremuri, acum fuge la discotecă, iar sâmbătă se fac pregătirile pentru masă. Mesele se organizează acum la restaurante, nu se mai fac acasă.
Pe vremea mea, mizilicul, sarmalele, friptura, toate s-au făcut acasă, fie pe stradă, fie în curte și era mai frumos. Acum, tineretul nu prea mai dansează la nuntă, toată lumea stă cu telefonul în mână.
Ciorba de nuntă este nelipsită din meniu. Aceasta se face din carne tocată, de vită și/sau piept de pui. Se călește carnea cu ceapa, se răzuiește morcovul foarte fin și se strecoară, iar zeama acestuia se adaugă în zeama de carne cu care se face ciorba. După ce fierbe se pune orzișor boabe, în loc de fidea și se drege cu smântână, iaurt și zeamă de lămâie.
Pentru felul doi se face fasole mai scăzută, cu zeamă, dar nu foarte multă. Fasolea se fierbe și se strecoară, iar zeama de carne se pune în fasole. Dacă tai oaie, de exemplu, o fierbi pe toată și oprești carne și pentru fasole și pentru ciorbă. Dacă folosești pui, fierbi carnea și păstrezi zeama pentru pilaf, pentru fasole și pentru ciorba de nuntă. Carnea care se fierbe se pune în tavă și se face prăjeală cu bulion, ulei, sare, piper, pul biber iute și se bagă la cuptor. Fasolea cu carnea separat este al doilea fel de mâncare la nuntă.
Apoi, facem sarmale cu carne tocată de vită și oaie. Se adaugă multă ceapă, orez, piper, bulion și se fac cantități mari pentru nuntă, cam 2000-3000 de sarmale mici și subțiri. Sunt multe, dar se adună femeile și ajută, de aceea începe nunta de joi.
După sarmale avem cus cus, care se fierbe în zeamă de carne și se prăjește în ulei. Se mănâncă cu ayran sau cu suc.
La sfârșit, este pus pe masă desertul, baclavale sau sarailii. La noi, se fac 10-15 tăvi de baclavale pentru nuntă. Se adună femeile și facem clacă. Ele se pregătesc și pentru Bayram-ul dulciurilor, când preparăm multe tipuri de deserturi.
Îmi lipsește atmosfera aceea din trecut. Parcă nu se gândea nimeni la ziua de mâine, acum, parcă toată lumea este stresată. La nunțile noastre, pe vremuri era veselie, acum nici tineretul nu mai stă să danseze, stă mai mult pe telefon”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, Nadie Iusuf.
Geantâk, un alt produs delicios preparat de musulmani
Dacă tot am ajuns la Cobadin și am stat două zile în compania unor doamne minunate, Mirem Mustafa, Nadie Iusuf, Aiten Borseit și Tenzile Iusuf, am strâns mai multe rețete tradiționale, care, ar putea fi incluse cu succes în patrimoniul cultural dobrogean, pentru a nu se pierde. Geantâk este un alt preparat delicios, pe care turcoaicele l-au gătit cu mare plăcere.
”Pentru o tavă de geantâk se folosește un kilogram de făină, jumătate de cub de drojdie, un pahar cu iaurt, jumătate de pahar cu ulei, o linguriță de oțet și o cană cu apă caldă. Se frământă bine, să nu fie nici tare, nici moale, cât să nu se lipească de degete.
Se lasă jumătate de oră la dospit, până crește coca. După ce s-a umflat coca se fac cocoloașe foarte mici, cât o nucă și se întind cu vergeaua, o dată pe vertical, o dată pe orizontal, până devin rotunde și se adaugă carnea.
Carnea tocată se pregătește cu ceapă, piper, izmă și sare și se amestecă foarte bine. Carnea poate fi de vită, pui sau oaie cu piept de pui și este pusă pe aluat, fără să fie prăjită. După ce a fost așezată carnea, aluatul se pliază și se presează pe margine.
În tavă se pune un pahar de ulei și așez geantâk-ul, la rând, în tavă, unde îl mai lăsăm un sfert de oră să crească, înainte să îl băgăm la cuptor. Se mănâncă cu ayran, cu compot, cu suc, fiecare cu ce vrea. Când geantâk-ul este încă fierbinte, poate fi uns cu puțin unt. Este atât de fraged, încât nici a doua zi nu se învechește. Acest aluat poate fi folosit și pentru șuberek”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Nadie Iusuf.
Le mulțumesc atât doamnelor din Cobadin, care mi-au dezvăluit rețetele vechi, pe care le-au învățat de la mamele și bunicile lor, cât și președintelui Comisiei de Tineret a Uniunii Democrate Turce din România, Osman Harun, fără ajutorul cărora nu reușeam să găsesc gospodării tradiționale turcești și nici aceste minunate rețete. Discover Dobrogea caută în continuare case autentice, pentru promovarea culturii și gastronomiei tradiționale a etniilor din Dobrogea, astfel că orice informație în acest sens ne este de folos.
0 Comentarii