Mixobarbarii erau în general războinici care ardeau satele din Dobrogea în care ajungeau, luau tribut și foloseau resursele locale. Termenul de mixobarbari are un istoric bogat, fiind utilizat încă din Antichitate, pentru a-i desemna pe locuitorii cu origini neromane, care trăiau pe pământ roman. Cronicarii bizantini de la Constantinopol foloseau termenul de mixobarbari pentru populația multietnică existentă pe teritoriul istro-pontic situat între Dunăre și Marea Neagră.

Mixobarbarii, păgânii migratori

Mixobarbarii au ajuns în Dobrogea din zona Asiei și din nordul Mării Negre. Inițial, ei veneau în incursiuni de pradă și de recunoaștere a terenului, iar ulterior veneau și cu familiile, cu tot tribul, în căruțe. Căruțele cu coviltir și corturile erau locuințele lor, de aceea în teren nu prea găsești dovezi, decât ce s-a pierdut din căruță sau în timpul războiului.

”Aceste populații, dislocate din teritoriile lor natale, au pornit spre vest, pentru că acolo găseau mai multe câmpii, care le erau necesare pentru caii și vitele pe care le creșteau. Acești migratori aveau ca ocupație de bază, creșterea animalelor. Caii erau animalele lor preferate, pentru că îi ajutau și în incursiunile lor războinice.

Au fost denumiți barbari, pentru că la acea vreme ne aflam la granița imperiului, unde creștinismul nu ajunsese în formă majoritară. Existau puțini creștini, ceilalți fiind barbarii, adică păgânii.

Mare parte dintre migratori erau păgâni. Unii s-au creștinat în nordul Mării Negre, alții pe parcurs, cel mai târziu la noi sau când au trecut spre Munții Balcani. Credința lor era diferită de la o populație la alta. De exemplu, calul era atât cel care îi ajuta zilnic, dar apare și în multe reprezentări ale lor, astfel că se consideră că i se atribuia un rol psihopomp, adică de însoțire a sufletului războinicului sau a celui care îl deținea, spre Rai sau spre Iad.

Migratorii țineau foarte mult să moară cu arma în mână, pe principiul că dacă mor astfel, sunt venerați și vor renaște ca războinici”, a declarat pentru Discover Dobrogea Cristina Talmațchi, cercetător în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Mixobarbarii, populația pe jumătate barbară

Mixobarbari sau mixobarbaroi este termenul prin care cronicarul Michael Attaleiates desemna, în scrierile sale din sec. al XI-lea, populația din spațiul istro-pontic, pe jumătate barbară, care vorbea toate limbile, spune Cristina Talmațchi.

”Prin temenul de mixobarbari, bizantinii îi desemnau pe străinii bizantinizați prin adoptarea limbii grecești și a religiei creștin-ortodoxe, precum și pe bizantinii care aveau străini în linia de rudenie ascendentă.

Este dificil de stabilit care și câți dintre autohtoni și migratori au fost ”bizantinizați” și în ce măsură acest proces a fost de durată sau doar o oportunitate a momentului. Tocmai de aceea, ne-am permis să alocăm termenul tuturor acelora care în intervalul cronologic propus au locuit în Dobrogea, chiar și pentru o perioadă scurtă. Moștenirea acestora, parte a istoriei Dobrogei, sperăm să se dovedească importantă și fascinantă”, scriu autorii catalogului ”Mixobarbarii din Dobrogea în contextul lumii bizantine secolele VI-XIII”.

”Multe populații migratoare au trecut prin Dobrogea, astfel că acest termen de mixobarbari poate fi folosit pe o perioadă mai largă decât sec. XI, când apare el în cronicile bizantine”, a precizat cercetătorul Cristina Talmațchi.

Expoziția ”Mixobarbarii din Dobrogea în contextul lumii bizantine secolele VI-XIII”

Constănțenii, dar și turiștii interesați de istorie, pot vizita expoziția ”Mixobarbarii din Dobrogea în contextul lumii bizantine secolele VI-XIII”, care este deschisă la Muzeul de Istorie Națională și Aheologie Constanța, până pe data de 15 decembrie.

Sunt expuse obiecte descoperite între secolele VI-XIII, deoarece această perioadă însumează în Dobrogea partea de final a antichității, perioada migrațiilor și partea de început a Evului Mediu. Aflat în granițele Imperiului bizantin, teritoriul istro-pontic intră, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, în atenția populațiilor venite din regiunea nord-pontică, care, aflate la începutul procesului de migrație, vor copleși cu amploarea acțiunilor lor aproape întreaga provincie.

Centurile decorate exprimau statutul social sau gradul militar al purtătorului. Ele au fost purtate de bizantini, avari, bulgari, unguri, ruso-varegi, rar și de populația locală. ”Pentru că erau niște oameni în permanentă mișcare, mixobarbarii au lăsat destul de puține lucruri în urmă, tocmai de aceea sunt mai puțin cunoscuți. Fiind neamuri relativ asemănătoare, cu aceeași origine, de multe ori și artefactele pe care le-au lăsat în urmă sunt asemănătoare. Și atunci, pentru a putea diferenția, trebuie să te folosești de contextul în care ai descoperit artefactele.

Pentru perioada sec. VI-VII de exemplu, slavii ne-au lăsat tipuri ceramice, un tip de oală borcan, oală fără toartă, specific și atribuit acestei populații. Aceste obiecte au fost descoperite la Halmyris în Tulcea, la Capidava în Constanța și în mai multe zone în care au apărut.

Tot de la ei avem fibule digitate, care sunt considerate ca provenind din atelierele bizantine, dar purtate cu deosebire de populația slavă. Avem din acea perioadă și catarame de centură de la avari sau centură propriu-zisă, descoperită în mormântul de avari de la Runcu, lângă Pantelimon, în județul Constanța. Piesele sunt confecționate din argint.

De la proto-bulgari, populația bulgărească de până în creștinare, s-au descoperit vase cenușii, niște ulcioare minunate din ceramică cenușie și decorațiuni pentru centuri, constând în limbi de curea, aplice și catarame.

Populația locală a lăsat în urmă vase ceramice și elemente legate de meșteșuguri, precum pieptenele din os pentru decorat ceramica.

De la pecenegi avem medalioanele, pandantivele pentru gât, unul sub formă de căluț, altele sub formă de frunză, cu ornament ajurat.

De la bizantini avem iconițe, cruciulițe, medalioane, în general obiecte mai scumpe și mai elevate. Tot de la bizantini mai avem niște fusaiole din jasp, material considerat piatră semiprețioasă în perioada respectivă. Ele ori serveau fusului, pentru a se învârti în timp ce torceau, dar cele mai mici erau puse și în șiragul de mărgele.

Din zona rusă, de la Kiev veneau ouăle smălțuite, care aveau dublă întrebuințare. Erau și jucării pentru copii, pentru că au înăuntru o biluță, dar erau puse și în mormânt, mergând pe simbolistica renașterii.

Săbiile le avem de la varego ruși. Sunt 4 săbii în Dobrogea pentru perioada aceasta, ceea ce este un lucru extraordinar. 3 dintre ele aparțin populațiilor nordice, varegi, varego ruși, iar cea de-a patra este găsită în mormântul de migrator, probabil peceneg, din zona Cheia, județul Constanța.

Capetele de bici realizate din bronz, sunt și ele obiecte pe care arheologii le-au descoperit. Avem o reconstituire a unui bici al migratorilor din perioada respectivă.

În expoziție poate fi văzută și ceramica din perioada tătară, secolele XIII-XIV, migratorii târzii” a mai spus pentru Discover Dobrogea Cristina Talmațchi, cercetător în cadrul MINAC.

Migratorii și-au lăsat amprenta asupra culturii și istoriei dobrogene

Sfârșitul antichității a fost urmat de o lungă perioadă, în care populația existentă s-a amestecat cu noii migratori, proces care s-a încheiat spre finalul sec. al XIII-lea, cu marea invazie mongolă. Cu staționări mai lungi sau doar în trecere, fiecare populație migratoare, indiferent că vorbim de slavi, kutriguri, avari, utriguri, bulgari, maghiari, varego-kieveni, pecenegi, uzi, cumani, tătari și alte seminții antrenate de aceștia, și-a lăsat, mai mult sau mai puțin, amprenta asupra populației, culturii și istoriei provinciei.

”Secolele VI-XIII însumează în Dobrogea partea de final a antichității, perioada migrațiilor și partea de început a Evului Mediu. Aflat în granițele Imperiului Bizantin, teritoriul istro-pontic intră, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, în atenția populațiilor venite din regiunea nord-pontică, care, aflate la începutul procesului de migrație, vor copleși cu amploarea acțiunilor lor aproape întreaga provincie”.

Ei nu au rămas în Dobrogea, pentru că cei mai mulți se duceau spre Constantinopol, deoarece acolo era bogăția la care râvneau toți. Ușor, ușor au fost integrați în armata bizantină sau au rămas pe loc, dar tot ca federați, ca angajați ai armatei bizantine. Alții au plecat spre vest, spre Câmpia Panoniei, cazul avarilor și ungurilor, pentru că era deja înghesuială în Dobrogea. Practic, fiecare populație venea, se așeza, peste un secol, două, venea o altă populație, care o determina pe aceasta să se ducă mai la vest sau mai la sud și tot așa au fost în permanență într-o perpetuă mișcare”, a precizat cercetătorul MINAC, Cristina Talmațchi.

Mixobarbarii se distingeau prin stilul lor războinic și prin obiectele lor deosebite, dar foarte simple, realizate în special din bronz, mai puțin din aur și argint. Nu au fost niște oameni care să epateze prin bogății, cum făceau elitele sociale și militare din Imperiul Bizantin sau din Imperiul Roman.

Expoziția ”Mixobarbarii din Dobrogea în contextul lumii bizantine secolele VI-XIII” va putea fi vizitată în perioada 14 octombrie – 15 decembrie 2020, la etajul al II-lea al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Pot fi văzute peste 200 de obiecte arheologice descoperite pe teritoriul Dobrogei, care ne oferă astfel, ocazia cunoașterii unei lumi mai puțin știute, care scoate la lumină o perioadă ”întunecată” și ”barbarizată”.

Înscrie-te gratuit în clubul Discover Dobrogea

Înscrie-te în newsletter-ul nostru și vei primi articole, promoții și sfaturi de călătorie direct în inbox, gratuit. Înscriindu-te în acest newsletter, confirmi că ești de acord cu politica noastră de confidențialitate a datelor personale, disponibilă în subsolul paginii. Dacă te răzgândești, te poți dezabona în orice moment.

Înscrie-te

Gata! Bun venit în club!