Masleniţa este sărbătoarea prin care rușii lipoveni celebrează Soarele și venirea primăverii. Denumită și Săptămâna Brânzei sau Săptămâna Albă, Maslenița are loc în ultima săptămână de dinaintea intrării în Postul Paştelui. Masleniţa adună laolaltă fetele şi femeile, îmbrăcate în costume tradiţionale, care ţin în mână câte o batistă (kasinka) şi merg pe străzi, într-un dans ritual, cântând cântece specifice acestui obicei, asemeni colindelor româneşti.

Maslenița, sărbătorită anul acesta la Cetatea Enisala

Asociația Delta Dunării, alături de rușii lipoveni din comunele Jurilovca și Sarichioi organizează ”Ziua Iertării”, ultima zi din „Maslenița”, la Cetatea Enisala și vă invită să urmăriți confruntarea artistică on-line. Evenimentul va fi transmis live, pe pagina de Facebook a Asociației Delta Dunării.

Duminincă, 14 martie, la ora 14.00, reprezentanții celor mai mari comunități de ruși lipoveni din județul Tulcea, Sarichioi și Jurilovca se vor întâlni la poalele Cetății Enisala și își vor lua, împreună, rămas bun de la iarnă.

Ansamblurile Juraveli din Jurilovca și Landâș din Sarichioi vor cânta cele mai frumoase melodii din repertoriul lor, iar costumele  din moși strămoși și veselia care îi caracterizează vor învălui sărbătoarea.

Maslenița nu s-a sărbătorit în mod public în perioada comunismului

Săptămâna Maslenița sau Maslenîia, reprezintă o perioadă în care rușii lipoveni sunt foarte veseli și interpretează cântece și dansuri tradiționale. Fiind o sărbătoare în care este celebrat soarele, rușii lipoveni din Tulcea lansau, pe vremuri, săgeți aprinse de pe Colnicul Hora, lucru care acum nu mai este permis, pentru a nu fi provocate incendii.

”Masleniţa este o denumire de origine slavă (maslo înseamnă ulei) şi are legătură cu faptul că multe din mâncărurile preparate cu această ocazie sunt cocături unse, date cu unt.

În perioada comunismului, timp de 25 de ani, Masleniţa nu s-a mai sărbătorit public în comunităţile lipoveneşti, dar după anul 1990 acest obicei a fost revigorat în majoritatea localităţilor dobrogene cu populaţie ruso-lipovenească.

Cei dintâi care au reluat serbările dedicate Masleniţei, în Dobrogea, au fost ruşii lipoveni din oraşul Tulcea, iar acest eveniment a avut loc, oficial, la data de 25 februarie 1993, la iniţiativa Comunităţii Ruşilor Lipoveni.

La Ghindăreşti, obiceiul a renăscut după anul 1999, astfel încât în fiecare an, cu o săptămână înainte de intrarea în post, de luni până vineri, toţi locuitorii satului se distrează, pentru că Săptămâna Albă este una a „petrecerii”.

După această perioadă, vin săptămânile de smerenie ale Postului Mare, în care veselia şi dansul sunt interzise.

La Carcaliu, în judeţul Tulcea, sărbătoarea a fost revitalizată din 1994, la iniţiativa profesorului Feodor Chirilă, în prezenţa a sute de oameni.

Textul cântecelor performate la Carcaliu prezintă două variante: prima se referă la sfatul fetelor pentru primirea sau respingerea unui flăcău, iar cea de-a doua, la sfatul mamei cu feciorul ales de cea mai frumoasă fată din sat, în ceea ce priveşte acceptarea sau respingerea ei.

Maslina na Kamenka prezintă momente preluate din obiceiurile de nuntă, de fapt o succesiune de secvenţe ceremoniale, cu valenţe magice, dar mai ales ludice, ce se desfăşoară în joia săptămânii albe”, scrie Cerasela Dobrinescu în cartea sa „Ruşii lipoveni din Dobrogea – istorie şi tradiţii specifice (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – 2011)”.

Maslenița, sărbătoarea primăverii, a iubirii și a luminii

Maslenița este o sărbătoare emblematică a rușilor lipoveni. Din punct de vedere etimologic, denumirea săptămânii și a tradiției derivă din termenii slavi maslo, care înseamnă unt sau ulei sau sîr cu sensul de brânză.

”Maslina, Maslenița, Sîrnăia reprezintă o sărbătoare slavă ancestrală, de întâmpinare a primăverii, care înglobează rituri agrare, elemente legate de cultul familial și de cel al strămoșilor.

În trecut, în această perioadă se performau acțiuni magice, cu rolul de a asigura recolte bogate și totodată fertilitate.

În timp, aceste aspecte s-au diluat, sărbătoarea fiind înglobată de biserică în calendarul sărbătorilor mobile, sub forma Săptămânii Lăsatului de Sec de Brânză (Sîropustnaia Nedelia).

Caracterul familial al sărbătorii, care cristaliza legăturile sociale în interiorul grupului, poate fi decodificat din denumirile unor zile ale acestei perioade: vineri – serile soacrei (mama soției), sâmbătă – șezătorile cumnatei (sora soțului).

În această perioadă elementul feminin imprimă comunității anumite reguli, prin performarea unor gesturi. Maslenița este o sărbătoare exclusiv feminină, cele mai multe roluri sunt asumate de femei: pregătirea alimentelor, efectuarea dansurilor circulare, în special în ziua de joi, cusutul batistelor cu rol ceremonial sau pregătirea instrumentarului ritual.

În alte situații, chiar dacă dispozitivul ritual era realizat de băieți, el era destinat fetelor, de exemplu construirea leagănelor decorate cu flori, la Jurilovca”, scrie cercetătorul Alexandru Chiselev, în cartea sa ”Dinamica rituală a tradițiilor de peste an”.

De Maslenița, fetele se dădeau în leagăn și se făceau întreceri cu caii

Unele dintre obiceiurile pe care rușii lipoveni le practicau de Maslenița s-au diminuat sau au fost eliminate. În prezent, în special ansamblurile tradiționale ale comunităților locale sunt singurele care mai mențin formele publice ale sărbătorii.

Rușii lipoveni preferă să sărbătorească Maslenița în familie și să consume preparate pe bază de lapte sau brânză și să facă gestul prin care cer iertare.

”Multe elemente rituale performative, precum datul fetelor în leagăn, întrecerile cu caii, plimbatul cu căruțele, lansarea săgeților aprinse de pe Colnicul Hora din Tulcea nu se mai practică de mult timp.

Repertoriul contemporan prezintă cântece specifice acestei sărbători, care au ca motiv central Strela, simbol al săgeții și al despărțirii de sezonul rece sau melodii legate de anumite preparate alimentare consumate în această perioadă, precum blinî sau vareniki.

Alte cântece au ca motive principale hameiul sau seraja utița, pasăre mitică ordonatoare a haosului primordial.

Tot cu ocazia acestei sărbători se confecționau păpuși, Ciucila Mucila, Maslenița, îmbrăcate în vestimentație tradițională. Acestea aveau mai mult rolul de a impresiona audiența, nu de alungare simbolică a iernii”, afirmă cercetătorul Alexandru Chiselev.

La Slava Cercheză, rușii lipoveni ard o păpușă botezată Ciucelo

În săptămâna Maslenița era veselie în tot satul. Supărările erau uitate, cine era certat cu cineva se împăca, să nu-l prindă postul supărat.

”La Slava Cercheză, conform unei vechi tradiţii, s-a păstrat obiceiul arderii unei păpuşi mari din paie sau câlţi, botezată „Ciucelo”. Arderea păpuşii are loc în timpul unui ritual specific, în cadrul căruia oamenii cântă şi dansează în jurul păpuşii.

Înainte de acest sacrificiu simbolic, păpuşa, care este o întruchipare a iernii sau a duhurilor rele, este plimbată prin sat. Ritualul arderii are menirea de a alunga anotimpul rece, dar şi de a purifica spaţiul de tot ceea ce era considerat „rău”.

Obiceiul arderii păpuşii din paie este o moştenire de pe tărâm rusesc, unde se desfăşoară un adevărat spectacol al funeraliilor Masleniţei, ca personaj care simbolizează iarna. Mult timp, în mediul starover, această tradiţie a fost considerată un păcat.

În Ghindăreşti, cu ani în urmă, băieţii făceau întreceri cu caii, pe dealul de la marginea satului, dinspre Topalu. Caii erau împodobiţi cu panglicile luate sau primite de la fete.

Conform unor vechi cutume, fetele îşi strângeau părul lung într-o coadă la spate, pe care o legau cu o panglică (lenta), iar în perioada Masleniţei, fetele dăruiau băieţilor din aceste panglici, în semn de simpatie.

Masleniţa avea o „coregrafie” specifică: se împletea un un fel de gard uman din braţele femeilor care ţineau batiste în mâini, treceau pe sub un pod din mâini şi rămâneau acolo, apoi se cânta să se despletească gardul acesta. Ele plecau de pe o stradă și veneau pe alta, iar oamenii ieşeau la porţi cu vareniki, plăcinte și vin”, a precizat Cerasela Dobrinescu.

Clătitele au o însemnătate aparte în cadrul acestei sărbători

Mâncărurile preparate în „Săptămâna Albă” sunt cele pe bază de lactate şi ouă, precum vareniki, tradiționalii colţunaşi cu brânză, vişine şi miere, blinî, clătite cu urdă sau brânză, pirojeniki, gogoşi cu brânză, dar şi din peşte: borş de peşte, tocăniţă de peşte și peşte prăjit.

”Clătita, ”blinî” are o însemnătate aparte, iar la ruşii lipoveni există superstiţia potrivit căreia „câte blîni ai mâncat, atâţia ani din viaţă ai câştigat”.

Forma acesteia, rotundă, aspectul rumenit, fierbinte, simbolizează soarele, izvor de viaţă şi lumină. Soarele, vechi simbol arhetipal, este prezent în aproape toate culturile lumii, fiind sursă şi întruchipare a luminii diurne, cu toate valenţele ei spirituale.

În ultima zi a Masleniţei, numită şi „Duminica Iertării” sau „Ziua Iertării”, supărările sunt uitate, iar cei care au fost certaţi au datoria de a se împăca.

Cu acest prilej, se face un schimb de replici: „Iartă-mă, dacă ți-am greşit!”, „Iartă-mă şi tu!”, iar protagoniştii îşi oferă daruri.

Întotdeauna, primii care îşi cer iertare sunt cei mai tineri. Tot în „Duminica Iertării” sunt pomeniţi şi morţii, iar rudele merg la cimir cu blinî, pe care le împart în memoria decedaţilor. Simbolic, se cere iertare şi celor trecuţi la cele veşnice.

Utima zi din săptămâna Masleniţei marchează „lăsatul secului” şi începutul Postului Paştelui, care se va întinde pe o perioadă de şapte săptămâni, dar şi despărţirea de iarnă şi începutul unui nou ciclu de viaţă.

În prezent, comunităţile din oraşe sărbătoresc Màslina, cum mai este numită sărbătoarea, prin petreceri organizate în restaurante sau la sediile locale ale comunităţii, unde ansamblurile artistice pun în scenă secvenţe ale acestui obicei”, scrie Cerasela Dobrinescu în cartea sa „Ruşii lipoveni din Dobrogea – istorie şi tradiţii specifice (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – 2011)”.