Stațiunea Mamaia a devenit o importantă destinație turistică încă de la deschiderea sa, în iunie 1906. Fosta plajă cu dune înalte pe care toată lumea o ocolea, a devenit o stațiune renumită în România și peste hotare. Pe 1 iunie se împlinesc 114 ani de la înființarea stațiunii Mamaia. Ea s-a modernizat an de an și a ajuns să fie o destinație tradițională și foarte atractivă în sezonul estival, pentru turiști.
Mamaia, de la dune la stațiune
Mamaia era o zonă pustie la începutul secolului XX, cu dune care atingeau uneori înălțimi de 5-7 metri. La capătul ei, se afla satul cu același nume, în care exista și o moară de apă. Satul era o așezare de pescari, iar moara a funcționat până în secolul XX.
Femeile și bărbații aveau pavilioane separate în Mamaia
Deși acum ni se pare o curiozitate și un lucru inacceptabil, în Mamaia secolului trecut, femeile și bărbații făceau plajă separat. Două pavilioane lungi din lemn, lucrate delicat, în stilul epocii erau noile amenajări balneare din Mamaia. Ele se terminau cu un foișor elegant și aveau între ele un edificiu înalt, realizat tot din lemn. Fiecare pavilion, unul pentru femei și altul pentru bărbați, adăpostea câte 56 de cabine.
Chiar dacă nu se compară cu ceea ce le oferă în prezent stațiunea turiștilor, pentru acea epocă, proiectul din Mamaia reprezenta o realizare deosebită. În gazeta ”La Roumanie” scria: ”Constanța dispune azi de o plajă care o va pune în rândul marilor stațiuni balneare din Orient”.
Stațiunea Mamaia a fost administrată prima dată de o femeie
Băile de la Mamaia erau arendate prin licitație, la fel cum se întâmpla și cu plajele din oraș. Primul antreprenor care a închiriat plaja a fost o femeie. Ecaterina Nicolaescu a luat stațiunea în primire pe 15 iunie 1906. Asistența pentru curele balneare ale turiștilor era asigurată de doctorul grec Hector Sarafidi, unul dintre primii medici ai Dobrogei.
Mamaia, vizitată de 45.000 de turiști în primul sezon
Stațiunea Mamaia a avut mare succes chiar din primul an. În sezonul estival 1906, 45.000 de persoane au vizitat noua plajă, în perioada 20 iunie-1 septembrie. În același interval, stabilimentele de băi din orașul Constanța au înregistrat 24.500 de vizitatori.
Stațiunii i s-a făcut publicitate prin lansarea lucrării ”Băile de la Mamaia”
Primarul Ion Bănescu nu s-a mulțumit doar cu înființarea noii stațiuni, a vrut să o dezvolte și chiar i-a făcut publicitate. El l-a contactat pe dr. Mendonini, care a scris lucrarea ”Băile de la Mamaia”, publicată în anul 1907. Bănescu avea planuri mari pentru Mamaia, astfel că i-a solicitat arhitectului francez Edouard Redont întocmirea unui plan de sistematizare a stațiunii. Desenele lui Redont, publicate într-un ziar central important, prezentau hoteluri impresionante, ca niște palate și grădini luxuriante, toate realizate la propunerea lui Bănescu. Din păcate însă, proiectul a rămas doar pe hârtie.
Mamaia, un nume născut dintr-o tulburătoare poveste de dragoste
Despre proveniența numelui stațiunii Mamaia s-au scris mai multe legende. Potrivit uneia dintre ele, denumirea stațiunii provine dintr-o poveste de dragoste cu un final dramatic. Potrivit acesteia, pașa din Babadag, de câte ori era în drum spre Kiustenge trecea pe lângă stâna unui mocan, aflată între Lacul Siutghiol și mare.
Într-o zi, pașa l-a luat și pe fiul său, Enver, în călătoria sa spre Kiustenge. Când au trecut prin dreptul stânei, cei doi i-au făcut o vizită mocanului Costea Alisandru, căruia demnitarul îi spunea Cogea Ali. Tânărul Enver a observat că ciobanul are o fată deosebit de frumoasă, de care s-a îndrăgostit la prima vedere. El și-a convins tatăl să își continue singur drumul, invocând un pretext pentru a rămâne la stână. Enver și-a propus să fure fata și să fugă cu ea, astfel că, atunci când a avut ocazia, el a luat-o pe tânără și a urcat-o în barcă. Speriată, fata se zbătea și striga: ”mama Lia! mama Lia!”.
Ea a reușit într-un final să scape din mâinile celui care a răpit-o, dar a căzut în apă. Fiul pașei s-a aruncat după ea în mare, a scos-o din apă, dar a observat că aleasa inimii lui nu mai respira. Disperat, Enver a început să țipe: ”Mamaia! Mamaia!”, în loc de ”mama Lia” cum spunea fata. Cu tânăra în brațe, fiul pașei de la Babadag, strigând în permanență ”Mamaia! Mamaia!” a fost cuprins de apele mării și s-a înecat. De atunci, Mamaia i-a rămas numele zonei situate între Marea Neagră și Lacul Siutghiol.
De la un sat de păstori și pescari, la o stațiune cu vilă regală și cazinou
După inaugurare, Mamaia a început să se dezvolte foarte repede. În stațiune au fost construite vile mici și cochete și numeroși oameni de afaceri au cumpărat teren în zonă. Din anul 1919 însă, pavilioanele nu au mai fost la fel de frumoase ca la inaugurarea stațiunii. În acel an ele au ars în urma unui incendiu provocat de la o mașină de făcut cafea. Ulterior au fost făcute diferite improvizații, însă pavilioanele nu și-au mai recâștigat farmecul inițial.
Mamaia, o stațiune renumită pe plan internațional
În anul 1980, petrecerea unei vacanțe pe litoralul românesc în lunile de vară devenise o tradiție. Specialiștii spun că aproximativ 35.000 de oameni veneau și plecau zilnic din gara Constanța. Turiștii aveau la dispoziție 39 de trenuri. În plus, trei trenuri internaționale legau direct litoralul românesc cu Viena, Varșovia, Praga, Budapesta și Berlin. Turiștii ajungeau pe litoralul românesc, inclusiv pe calea aerului. 15 curse aeriene legau litoralul cu aeroporturile țării, iar 11 companii aeriene din diferite țări aduceau pe Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu turiștii străini.
Litoralul românesc și stațiunile lui cu grădini colorate
Dacă la începutul anilor 1900 litoralul era format doar din dune de nisip, în 1978 el a devenit o imensă grădină cu flori și verdeață, scria Constantin Cioroiu în cartea sa, ”Litoralul românesc, ghid sentimental”.
0 Comentarii