Localnicii din Sf Gheorghe au cunoscut sărăcia în anumite perioade, însă, se spune că atunci ei se hrăneau cu sturionii pe care îi prindeau și cu icrele acestora. Ei știu să gătească peștele în atât de multe feluri, încât nici nu ne putem imagina. Borșul și icrele de pește sunt cele mai cunoscute, însă rețetele continuă cu peștele împănat, marinat, prăjit, afumat, făcut chiftele, pane, saramură, plachie ori scordolea și terminând cu musaca, despre a cărei existență în această variantă, nu aflasem încă. Totuși, orice pensiune sau hotel are în meniu și alte tipuri de produse, tocmai pentru că nu toată lumea este prietenă cu peștele. Eu, una, mănânc doar dacă nu are oase. Oricât de bine ar fi gătit, dacă are un singur os, acela în mod clar rămâne la mine în gât. Am aflat că localnicii știu să pregătească mâncăruri atât de delicioase, că mai ceri o porție și te lingi pe degete. Dacă ar rezolva și problema oaselor, și-ar găsi mai mulți mușterii, cu siguranță.
Localnicii din Sf Gheorghe vor să pescuiască din nou sturion
În Delta Dunării avem 130 de specii de pește, însă cea mai valoroasă este sturionul, pentru care este interzis de 12 ani pescuitul și va mai fi prohibiție în următorii 3 ani. Fostul guvernator al Deltei Dunării, Liviu Mihaiu, spunea că nu mai există sturioni în deltă. Probabil i-a confundat cu cega, care a devenit extrem de rară, după ce fostul dictator Nicolae Ceaușescu a cerut ca Lunca Dunării să devină zonă agricolă, iar peștele nu s-a mai putut hrăni cu larvele care se dezvoltau doar acolo. Oamenii din deltă afirmă că există sturion, iar în acest moment, în anumite zone, păstruga este mai multă decât scrumbia la Sfântu Gheorghe. Prohibiția din ultimii 12 ani a prins foarte bine, pentru că specia este în continuare periclitată și trebuie să fie protejată, spune Eduard Acsente. Localnicii însă, afirmă că pescuitul la sturion a fost interzis pentru a susține interesele producătorilor de caviar de acvacultură, care este mult mai slab calitativ decât icrele de la peștele prins în libertate.
20.000 de euro costă un kilogram de icre de morun crescut în libertate
În timp ce caviarul este o delicatesă oriunde pe planetă, pescarii din Sfântu Gheorghe îl mâncau de foame, când nu aveau ce altceva să pună pe masă. Ba chiar făceau și plăcintă și tot felul de preparate cu icre negre, nu de moft, ci pentru că nu își permiteau să cumpere mâncare și trăiau doar din ce pescuiau. Eddy își amintește că mânca direct cu lingura caviar, când foamea îi dădea ghes.
Sunt impresionante fotografiile în care vedem pescarii, mai tineri sau mai în vârstă, cu fețele arse de soare, cu mâinile bătătorite de la atâta muncă și uscate de la apa de Dunăre, ajungând obosiți la amiază cu bărcile la mal, după o zi întreagă în care au stat pe baltă. Practic, acesta este modul în care își pot întreține familia, iar sărăcia este lucie în multe zone din Delta Dunării, iar localnicii se hrănesc de multe ori doar cu peștele pe care îl prind și cu icrele acestuia. Nu este deloc ușoară viața în deltă, iar peisajele superbe de care noi ne bucurăm, nici nu mai sunt observate de unii pescari, care sunt mai preocupați să aibă ce să pună acasă pe masă decât să admire priveliștea care nu-i mai impresionează.
Un kilogram de caviar de la peștii care trăiesc în libertate costă aproximativ 20.000 de euro, în timp ce icrele celor crescuți în acvacultură nu depășesc prețul de 2000 de euro pe kilogram. Se spune că Bill Gates când mergea în restaurant cerea icre de la Sfântu Gheorghe. Localnicii spun că s-a interzis pescuitul la sturion în România, pentru că le făceam concurență producătorilor. Cel mai mare producător de caviar de acvacultură este în Franța, iar de când România a intrat în Uniunea Europeană, în țara noastră perioada de prohibiție se tot prelungește și nu se mai poate pescui sturion.
6 specii de sturion în România
În România avem 6 specii de sturion, iar cel mai mare pește din această familie este morunul, urmat de nisetru, șip, păstrugă, viza și cegă. Se spune că morunul poate ajunge la 1,5 tone, chiar dacă nu a prins nimeni, niciodată un pește cu o asemenea greutate. În schimb, cel mai mare pește de care amintește savantul Grigore Antipa în 1890, este un sturion de 886 de kilograme, prins la gura brațului Sfântu Gheorghe.
Localnicii din Sfântu Gheorghe au fost pescari la sturion dintotdeauna, spune Eduard Acsente. De la el știu că la început, pescuitul la sturion s-a realizat cu carmace. Pescuiau chiar și dacii la sturion, a precizat Eddy. Ei băteau pe Dunăre niște pari și făceau niște camere unde era apa mai mică, iar peștele intra și era selectat de acolo. Apoi, după ce au venit ucrainenii (cazacii), au inventat carmacele. Acestea sunt cârlige foarte mari, care se pun în calea sturionilor din 30 în 30 de centimetri. Ele stau pe fundul apei, sturionul trece pe acolo și se agață.
Un sturion de 675 de kg avea 145 kg de caviar
Tatăl ghidului de turism Acsente a fost pescar la sturion, iar cel mai mare pește pe care Eddy spune că l-a văzut, a fost de 675 de kilograme și a avut 145 de kilograme de caviar. De la el am aflat că icrele cele mai scumpe sunt cele de morun (belugă), care sunt gri, în schimb, cele de nisetru sunt negre și mult mai frumoase. Tot negre sunt și icrele de viza, care au dimensiunea boabelor de muștar. Sincer, nici nu aș putea face diferența între ele, pentru mine, toate sunt la fel. Am cumpărat de curând caviar din hipermarket și a ajuns direct la coșul de gunoi, pentru că nu avea niciun gust. Am crezut că este contrafăcut, dar, acum, când am aflat că icrele provenite de la peștii de cultură sunt total diferite de cele ale sturionilor crescuți în libertate, am aflat motivul pentru care nu mi-au plăcut. Dacă v-am făcut poftă de icre, puteți da o fugă în Delta Dunării sau la o pescărie și cu siguranță veți rezolva problema.
0 Comentarii