Lingura de Dragobete este un obiect mai puțin cunoscut în ziua de astăzi. În trecut, însă, de Dragobete, ziua în care românii celebrează iubirea, o astfel de lingură din lemn era un obiect marcant al sărbătorii.
Lingura le era dăruită fetelor, de către flăcăi, pentru a-şi pecetlui relaţia.
Pe lingura de Dragobete era sculptată o bufniţă
Coada lingurii este decorată cu două păsări afrontate, având deasupra lor figurată o bufniţă, simbolizând îndrăgostiţii călăuziţi de înţelepciune.
Păsările redate perechi reprezintă o metaforă a potrivirii celor îndragostiţi, fiind o alegorie a dragostei împărtăşite sau a armoniei conjugale, dar şi o trimitere directă la cuibul familial pe care tinerii îl vor întemeia. Bufniţa, pasăre nocturnă cu ochii mari şi privire fixă, simbolizează înţelepciunea, misterul, reflecţia, regenerarea.
Conform credinţelor populare, de Dragobete (sărbătorit pe 24 februarie în Dobrogea, Muntenia, Oltenia şi pe 1 martie în Moldova şi Bucovina) se dezleagă glasul păsărilor şi se constituie perechile, sărbătoarea fiind pusă sub semnul iubirii şi al cifrei doi. În popor, se spune că cine nu-şi găseşte perechea până de Dragobete va rămâne singur tot anul, aflăm de la specialiștii Muzeului de Artă Populară Constanța.
Lingura de Dragobete, cioplită din lemn de cireş, face parte din colecţia de artă contemporană a muzeului, fiind lucrată de meşterul popular Marian Viorel din Fălticeni, judeţul Suceava, prin tehnici tradiţionale precum: crestat, incizat, excizat, perforat.
Fotografia este preluată de pe pagina de Facebook a Muzeului de Artă Populară Constanța.
0 Comentarii