Multe povești au apărut în legătură cu proveniența denumirii Tomis a actualului oraș Constanța. De la legenda argonauților, la mitul eroului fondator al Tomisului sau asocierea unor cuvinte grecești folosită pentru a denumi zona stâncoasă situată pe malul Mării Negre, fiecare cercetător a venit cu propira concluzie. Toate sunt interesante, tocmai de aceea merită să fie expuse în acest articol, astfel încât să cunoaștem toate variantele.

Tomis și legenda argonauților

Dacă este să vorbim despre povești și legende, e plăcut să ne amintim ce a scris poetul Ovidius despre numele Tomisului și întemeierea orașului. Este, de fapt, una dintre puținele mărturii care au rămas în legătură cu nașterea și botezul acestei localități de la malul mării. Potrivit legendelor, totul se leagă de călătoria argonauților în Colchida. ”Numele denumirii orașului Tomis este legat de legenda argonauților, prin fratricidul comis de Medeea asupra fratelui ei Absyrtos, cu scopul de a întârzia corăbiile regelui Aietes, tatăl lor, care s-au oprit pentru a recupera trupul tânărului să îl înmormânteze”, a precizat pentru Discover Dobrogea arheologul Traian Cliante. Astfel, de aici s-a ajuns să se vorbească de Tomis, ca despre locul în care a fost ciopârțit Absyrtos. În mitologia greacă, argonauții au fost 50 de eroi, care, cu 50 de ani înainte de războiul Troiei au alcătuit echipajul corabiei Argus. Ei l-au însoțit pe Iason în faimoasa expediție organizată de acesta la porunca lui Pelias, regele din Iolcus, care i-a cerut să îi aducă Lâna de Aur. Echipajul a fost însoțit și de Medeea, care era îndrăgostită de Iason.

Poetul Ovidius în orașul Tomis

Poetul Ovidius la TomisOrașul Tomis a intrat în legendă printr-o crimă, iar ”numele locului este mai vechi decât cetatea însăși” scria Ovidius în Tristia. Fratricidul Medeei, preluat probabil din opera de exil a poetului latin, figurează într-un compendiu de mitologie din secolele I-II intitulat Biblioteca lui Apollodor, scrie criticul de artă Doina Păuleanu în cartea sa „Peninsula misterioasă, incursiune în istoriile Constanței“. Se spune că de la acest episod mitologic se trage și numele de Tomis, care vine de la verbul grecesc ”temno”, a ciopârți. Ovidius considera că peninsula este responsabilă pentru întemeierea orașului Tomis și implicit pentru intrarea sa în istorie. Publius Ovidius Naso a fost exilat în anul 8 din Roma în cetatea Tomis, al cărei țărm spunea că este pustiu. ”El a făcut în mod constant apel la clemența împăratului, inițial Augustus, ulterior, din anul 14 Tiberius, care nu i-au acordat clemența, iar poetul a murit la Tomis în anul 17 sau 18, trist și neconsolat”, precizează Doina Păuleanu.

Argonauții și Lâna de Aur

Expediția argonauților face parte din istoria și toponimia Constanței. De asemenea, stâncile Medeei care mărginesc faleza și cartierul constănțean care poartă și acum numele prințesei din îndepărtatul ținut al Colchidei, continuă să fie un reper simbolic în mentalul colectiv al Europei și al lumii, scrie criticul de artă Doina Păuleanu în „Peninsula misterioasă, incursiune în istoriile Constanței“. Considerată garant al puterii, al imortalității, bogăției și fecundității sau doar talisman, Lâna de Aur devine, grație strălucirii sale supranaturale cu reflexe de purpură, simbol al regalității, precizează Doina Păuleanu.

Legenda argonautilorPeninsula pe care s-a ridicat cetatea Tomis a fost pomenită în legenda argonauților, primii navigatori care au ajuns în această zonă pentru Lâna de Aur. ”Athamas, regele legendar al Tebei și soția sa Nephele, zeița norilor, au avut doi copii, pe Phrixos și pe Helle. Deși fericită o vreme, familia se destramă, iar regele se recăsătorește cu Ino, mama altor copii. Resentimentele ultimei soții se transformă rapid în ură și în dorința de a-i lichida pe cei doi frați moștenitori. Ca să-i salveze, mama lor îl trimite în ajutor pe Chrysomallos, berbecul cu lână de aur, un fiu al lui Poseidon înzestrat nu doar cu darul de a vorbi, ci și cu acela de a pluti în văzduh, chiar dacă nu avea aripi. Copiii încalecă berbecul și zboară spre nord, peste pământ, stânci, codri și ape, deasupra unei mări. Deși sunt îndemnați să nu privească în jos, Helle se dezechilibrează, cade în valuri și se îneacă în locul numit de atunci Hellespont sau Dardanele. Speriat și îndurerat, Phrixos ajunge în Colchida, Georgia de astăzi, țara lui Aietes, pe malul râului Phasis și jertfește berbecul înaripat în cinstea zeilor, dăruindu-i regelui blana acestuia. Lâna de Aur este imediat atârnată într-un stejar din pădurea sfântă a lui Ares, zeul războiului, fiind păzită, alături de gărzi, de un dragon. Medeea, Iason și argonauții au reușit să fure lâna și au fost urmăriți de rege pe mare. Pentru că exista riscul de a fi ajunși, argonauții au debarcat în zona stâncoasă, locul în care faleza face și astăzi un cot lângă statuia lui Eminescu, la stâncile Medeei. Aici, Medeea îl taie în bucăți pe copilul Absyrt și îl aruncă în mare, iar capul l-a înfipt într-o prăjină și l-a așezat pe un loc înalt pentru ca regele să îl poată vedea. Athamas s-a oprit din urmărirea argonauților, și-a căutat fiul în apele mării și l-a îngropat. Medeea, împreună cu Iason și argonauții a reușit astfel să fugă cu Lâna de Aur”, povestește Doina Păuleanu în cartea ”Peninsula misterioasă, incursiune în istoriile Constanței”.

Tomis, o combinație de cuvinte grecești

Orasul TomisDesigur, nu toți cercetătorii admit că denumirea orașului Tomis provine de la legenda argonauților, însă toți au ajuns la concluzia că Tomisul a fost întemeiat în secolul al VI-lea î.Hr.  Unii consideră că  denumirea orașului vine de la o combinație de cuvinte grecești din vocabularul vechi, care puteau să aducă sau nu cu numele Tomisului. Radu Vulpe de exemplu, ajunge la concluzia că, de fapt, Tomis vine de la locul stâncos, de la stânca ascuțită, așa cum se vedea acest promontoriu de pe corăbiile celor care se apropiau de Tomis. De aici își capătă orașul numele de Tomis, iar până în ziua de astăzi, teoria este perfect acceptată, a precizat pentru Discover Dobrogea arheologul Traian Cliante.

Orasul TomisÎn varianta tomitană publicată de Ioan Adam, ca parte a unei monografii dedicate urbei, ”Colchii cari însoțiseră în goană pe regele Aetes au colonizat pe colțul acela de mal și au fondat orașul Tomis, al cărui nume este tras din cuvântul grecesc ”temno”care înseamnă a ciopârți, adică locul în care a fost ciopârțit trupul fiului de rege.”

Tot în greacă însă, Tomis vine de la ”tomos”, tăietură, bucată și ”tomeis”, cuțit, lamă, Tomis însemnând marginea de lume în care a fost exilat Ovidius: ”Iată de ce Tomis i s-a spus acestui loc, pentru că aici o soră și-a tăiat fratele în bucăți”, scria poetul latin. Indiferent de proveniență, numele a fost uitat în decursul timpului și înlocuit cu cel de Constanza, apoi Constanța, cu diferite variații.

Mitul eroului fondator al Tomisului

În legătură cu proveniența denumirii orașlui Tomis există și ideea ”eroului fondator”. Acesta apare pe unele monede locale, drept Tomos întemeietorul. Unii specialiști spun că orașul era numit Tomis încă din antichitate, după numele conducătorului milesienilor. Ei au venit aici din Asia Mică, iar Tomos a fondat acest oraș cu 645 de ani înainte de Christos.

De la Tomis la Constantiana, Kiustenge și Constanța

Și despre proveniența numelui orașului Constanța sunt multe de povestit, însă voi aborda acest subiect într-un alt articol. Denumirea Constantiana, cu prescurtarea sa Constantia se pare că a fost folosită pentru oraș încă din secolul al VI-lea. Câteva veacuri i s-a spus Kiustenge, varianta turcească a cuvântului Constantia. Ion Adam preciza că: ” Orașul Constanța s-a strâmtorat sub turci, de a ajuns la urmă un sătuc sărac și necunoscut, pervertindu-și numele în Kiustenge, pentru ca după 1878, dar definitiv de data aceasta, orașul să își redobândească numele medieval, Constanța.”

Share

Leave a Reply