În Sarichioi, tradițiile se păstrează, iar amintirile din copilărie nu dispar niciodată. Ele revin, ori de câte ori sunt reînviate obiceiurile și lucrurile pe care le iubeam. Mirosul de lemne arse în soba bunicilor, plăcinta rumenă pe care mama o scotea din cuptor, gerul iernii care ne înroșea obrajii când stăteam ore întregi pe derdeluș sau la patinoar, aroma supei cu care ne încălzeau părinții când intram în casă după o zi de joacă, hainele frumoase pe care bunica le purta duminica la biserică, bucuria colindelor și câte și mai câte. Ei bine, toate acestea mi s-au derulat prin fața ochilor, când am ajuns la Sarichioi. Am avut senzația că m-am întors în timp și văd, cu ochii mei de copil, lucrurile care îmi erau dragi odată. Știu, mulți dintre noi nu se încumetă să meargă iarna în zonele pe care le adoră vara, pentru că nu își imaginează că pot fi la fel de interesante. La Sarichioi însă, și iarna este de poveste.
Pe lacul Razim din Sarichioi, patinoar cât vezi cu ochii
Ne-am obișnuit cu patinoarele mici din orașe, pentru că nu ni se oferă altceva și nici nu există spațiu suficient pentru amenajarea unora mai mari. Mi s-a tăiat răsuflarea însă, când am văzut kilometri întregi de gheață perfectă, numai bună pentru distracție. Lacul Razim, care înconjoară localitatea Sarichioi, se transformă iarna într-un imens patinoar. Zeci de copii merg împreună cu părinții pe lac și se distrează de minune.
Mulți spun că este periculos, însă localnicii afirmă că gheața este groasă, însă chiar dacă s-ar sparge, apa este foarte mică până departe în larg și nu există niciun pericol pentru cei care vor să practice acest sport de iarnă. Razim, este lacul cu cea mai mare suprafață din Romania. Situat în sudul Deltei Dunării, el are o suprafaţă de aproximativ 400 de km pătrați şi o adâncime de maximum 2,8 metri. Laguna Razim este legată cu brațul Sfântu Gheorghe prin canalele Dranov şi Dunăvăț, de unde primeşte un aport fluvial provenit din Dunăre.
Pescuitul la copcă
Peștele pe care îl consumă localnicii din Sarichioi trebuie să fie proaspăt, indiferent de sezon. Tocmai de aceea, pescarii merg pe canalele înghețate și pescuiesc la copcă, iar produsele pescărești pe care le pun gospodinele pe masă au un gust excelent chiar și iarna.
Cei cărora le place să meargă la pescuit, pot da o fugă în satul de pe malul Lacului Razim, să experimenteze un nou stil, cel la copcă. Nimănui nu-i strică două, trei ore petrecute în aer curat, unde mai punem că rezultatul constă în câțiva pești, care vor reprezenta o delicatesă pentru cei care îi mănâncă.
Sarichioi, localitatea cu cei mai mulți ruși lipoveni
Înconjurată de Lacul Razim și parțial de Lacul Babadag, Sarichioi este localitatea cu cei mai mulți etnici ruși lipoveni din România. Ei păstrează tradițiile străvechi, dansurile și cântecele rusești, credința și portul popular, fiind ortodocși de rit vechi sau staroveri, cum li se mai spune, adică păstrători ai credinței adevărate.
La biserica rușilor lipoveni, slujbele religioase au loc doar în limba slavonă, iar sărbătorile sunt ținute după calendarul iulian, decalate cu 13 zile față de ale noastre. Lipovenii sunt oameni veseli, care știu să se distreze și să se bucure de viață și își primesc oaspeții cu mare bucurie și cu mâncăruri tradiționale.
Cetatea Enisala
Comuna Sarichioi este plină de surprize și s-au scris multe legende despre această zonă încărcată de istorie. Fortăreața Heracleea sau Enisala cum o știu mulți, a fost construită de negustorii genovezi în vremea Imperiului Bizantin, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
Situată pe un deal înalt și calcaros din satul Enisala, între lacurile Razim și Babadag, cetatea antică poate fi zărită de la distanță, iar la apus și la răsărit pare desprinsă din povești, indiferent de sezon. Denumirea localității provine din limba turcă ”Eni Sale” și se traduce prin ”Satul nou”.
Legenda vinului Negru de Sarichioi, spusă la gura sobei
La un pahar de vin fiert, băut la gura sobei, am aflat legenda vinului negru de Sarichioi. Localnicii spun că în urmă cu mai bine de un secol, ”Negrul de Sarichioi” era un vin extrem de gustos, care se vindea în restaurantele de lux din București, Tulcea, Constanța și chiar în cele de peste hotare. Cum spuneam, povestea lui este veche și pornește de la o legendă care spune că în urma unei furtuni, a naufragiat în zonă un vas franțuzesc, care se îndrepta spre Sulina. Lipovenii din Sarichioi, în frunte cu atamanul Sidor, au salvat pasagerii, dar au lăsat nava eșuată pe apă, cu tot cu marfă.
Seara, pe malul Lacului Razim au fost aduși de apă mai mulți butuci de viță-de-vie de pe vasul franțuzesc, pe care rușii lipoveni i-au pus pe foc. Bătrânul ataman Sidor a salvat câțiva butuci și i-a pus la el în grădină, iar după câțiva ani aceștia au rodit, iar din struguri a fost făcut Vinul Negru de Sarichioi, care avea un gust atât de bun, încât licoarea a devenit celebră. Nu pentru mult timp însă, deoarece vița a fost atacată de filoxera, o insectă care atacă vița-de-vie și foarte puțini localnici mai au acum acest soi de viță franțuzească. Am aflat de curând că un localnic intenționează să înființeze o plantație viticolă cu acest soi, pentru a reînvia legenda și din dorința de a-și servi oaspeții cu Negru de Sarichioi.
Indiferent de sezonul în care alegeți să vizitați comuna Sarichioi, veți fi primiți cu zâmbetul pe buze, cu muzică și voie bună, cu mâncăruri gustoase și cu multă bucurie.
0 Comentarii