Istoria cazinourilor din Constanța începe cu 30 de ani înainte de inaugurarea Cazinoului modern de pe faleză, pe care îl știm cu toții. Încă din anul 1880, când se numea ”Kursaal”, cazinoul atrăgea mulți localnici și turiști, deși era o gheretă din lemn și paiantă. Succesul acestuia a determinat autoritățile să realizeze, în 1882, o altă construcție mai rezistentă, denumită ”Casinul Comunal”, iar din 1910 și până în prezent, Cazinoul de pe faleza constănțeană atrage privirile tuturor.

Istoria cazinourilor din Constanța începe în 1880, cu salonul ”de reprezentațiuni și baluri” denumit Kursaal

Inaugurat în iulie 1880 pe faleza din Constanța de către Consiliul Comunal, Kursaal a devenit foarte repede un loc de distracție pentru vizitatori și locuitorii de la acea vreme ai comunei Constanța.

Nu era pretențios precum Cazinoul inaugurat în 1910, care și acum este foarte apreciat, însă, în modesta așezare portuară era un punct de atracție, primul din istoria cazinourilor din Constanța.

Construit din paiantă și scânduri, Kursaal era locul în care ziua se cânta la pian și oaspeții făceau conversație, iar seara erau organizate baluri de către primărie sau cu acceptul acesteia. Denumit și Salonul de pe Bulevard, cazinoul avea săli de muzică, dans și jocuri, dar și pentru cei care doreau să citească ziarele vremii.

Chiar și poetul Mihai Eminescu îi scria Veronicăi Micle, pe 16 iulie 1882 despre primul cazinou construit în Constanța, pe malul mării. ”O terasă pe țărmul înalt dă o frumoasă priveliște pe toată întinderea mării și, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care plutește pe-o parte a apei. Restul rămâne în întuneric și noaptea, marea își merită numele ei de neagră”.

”Se petrece foarte bine aici, iar orele se scurg repede, încărcate de plăceri din cele mai diverse. În timpul zile, bărcile înaintează destul de mult în mare pentru pescuit. Seara, între orele 7 și 10, pe bulevard se aude întotdeauna muzica militară.

După terminarea concertului se deschide cazinoul, splendid luminat. Sala de bal, foarte frumoasă, este mereu asaltată. Husarii roșii, toți foarte buni dansatori, reprezintă cu strălucire garnizoana.

Doamnele sunt șarmante și dornice să petreacă. Se dă semnalul. Primul dans este un galop antrenant, urmat în cascade de valsuri, polci și cadriluri. Cel mai mult durează cadrilurile, uneori chiar și ore în șir, iar muzica este excelentă sub bagheta locotenentului Lucasievitz.

Balul se termină printr-un cottilion dezlănțuit și, cum nu este încă târziu, doar ora unu din noapte, lumea iese pe terasa așezată deasupra mării. Noaptea este magnifică. Conversația înlocuiește dansul, iar spiritul și veselia animă conversația” scria un jurnalist în presa din acea perioadă.

În anul 1886, Primăria Urbei Constanța a dispus construirea unei terase suplimentare la cazinoul de pe B-dul Elisabeta, iar pe 12 iunie anunța deschiderea salonului de dans Kursaal. Erau publicate chiar și tarifele, astfel aflăm că abonamentele costau 30 de lei pentru o familie cu două persoane și 20 de lei pentru o persoană.

Pentru abonați se dădeau două baluri pe săptămână, în zile fixate și anunțate dinainte. În 1888, vizitatorii puteau fi serviți cu dulceață, cafea turcească sau țuică, prăjitură sau mastică, cafea nemțească, fructe zaharisite, limonadă, socată, vișinată, înghețată și cu diferite băuturi.

Istoria cazinourilor din Constanța continuă cu a doua clădire, Casinul Comunal

Autoritățile locale au constatat faptul că prima clădire a cazinoului din Constanța a avut succes la public și atrăgea mulți vizitatori, astfel că în ianuarie 1892 au decis să construiască o clădire mai mare și mai stabilă și să demoleze Kursaal-ul, care nu mai prezenta siguranță pentru clienți.

În timpul săpăturilor realizate pentru al doilea cazinou a fost găsită o groapă comună în care au fost identificate osemintele soldaților francezi morți de holeră, în lunile iulie și august 1854. Aceștia au fost îngropați apoi în cimitir, cu onoruri militare.

Cea de-a doua clădire a cazinoului din Constanța a fost inaugurată pe 30 iunie 1893. Terasa proiectată de Adolf Linz le oferea vizitatorilor o priveliște încântătoare.

Noua clădire era mai încăpătoare, avea o sală mai mare pentru spectacole de teatru și baluri și mai multe terase cu vedere la mare. În Casinul Comunal erau organizate și serate muzical-literare care adunau ”lumea aleasă a urbei”.

În sala mare a Casinului Comunal decorată cu roșu și frumos luminată, a fost dat pe 16 octombrie 1896, banchetul organizat cu ocazia punerii pietrei de temelie de către regele Carol I, pentru construirea Portului Constanța pe țărmul Mării Negre. La banchet au participat 128 de persoane, iar meniul și personalul au fost asigurate de Casa Capșa din București.

”Ne atrage pavilionul de petrecere, ale cărui picioare se ridică din valuri, câtă vreme veranda e împinsă deasupra mării. Fereștile sara sunt iluminate ”a giorno”, înăuntru cântă muzica și perechi vesele dansează bostonul. Din afară, lampioanele atârnate spre mare fac o lumină feerică, sub care dame și domni conversează intim, desfătându-se în marea dinaintea lor, ca-n O mie și una de nopți”, scria Iosif Vulcan care a sosit în oraș pentru a se îmbarca pentru Constantinopol.

Multe familii distinse din București și din restul țării își petreceau vara în Constanța, iar Casinul petrecerilor era un loc bun de întâlnire. Nicolae Iorga, General Manu, Vasile Lascăr, Ion Lahovari, toți au trecut pragul Casinului Comunal Constanța. Chiar și regina Elisabeta, cu pseudonimul literar Carmen Sylva, prințesa Zoe Sturdza, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, George Coșbuc și multe alte personalități au participat la conferințe culturale organizate la Casinul Constanța.

Al treilea cazinou emblematic pentru Constanța a fost inaugurat în 1910

În ianuarie 1903, primarul Christea Georgescu a considerat că este timpul să schimbe la față orașul Constanța și să realizeze lucrări care ”să satisfacă nevoile esențiale ale localnicilor și numeroșilor vizitatori”. Printre altele, el a propus lărgirea bulevardului Elisabeta și a rețelei de canalizare și construirea unui nou cazinou modern, deoarece, spunea el, ”orașul Constanța este o stațiune balneară vizitată de foarte multă lume și trebuie să le oferim oamenilor mijloace de a se distra pentru a găsi mai agreabilă șederea lor în oraș”.

Încă din faza de proiect, Cazinoul s-a confruntat cu probleme. Este singura clădire din lume care are trei fundații, astfel că nu poate fi eclipsată de niciun alt imobil din acest punct de vedere.

Edificiul a fost ridicat pe un promontoriu de pământ extras din mare și bătut cu maiul pentru a se tasa și a ajunge la densitatea specifică. Prima fundație a proiectat-o arhitectul Daniel Renard. Apoi, acesta a plecat împreună cu liberalii de la conducerea orașului și au venit conservatorii. Primarul Ion Bănescu l-a ales pe arhitectul Petre Antonescu pentru continuarea lucrării.

El a avut o altă viziune, un alt proiect în stil național și a făcut al doilea rând de fundații pentru a-și pune opera în practică. Petre Antonescu este autorul Cazinoului din Sinaia, care, de altfel, este foarte frumos. S-a terminat mandatul, au venit alegerile, au plecat conservatorii și s-au întors liberalii la conducerea orașului.

Daniel Renard a fost chemat să își continue lucrarea, iar când a văzut că i-a fost modificat proiectul, a zis: ”Mi-au fost stricate fundațiile!”, astfel că s-a făcut și al treilea rând de fundații. Acesta este unul dintre lucrurile care individualizează Cazinoul.

Cazinoul din Constanța este construit pe o porțiune de teren extrasă din mare

Cazinoul din Constanța este original și unic în lume, pentru că e construit pe o porțiune de teren extrasă din mare.

Înainte de începerea lucrărilor, orașul se termina sus, unde acum este Bulevardul Regina Elisabeta, iar în locul în care se află acum faleza și Cazinoul era marea.

Promenada de la malul mării pe care ne plimbăm cu drag, constănțeni și turiști deopotrivă, a fost un proiect grandios conceput de prefectul acelor vremuri, Scarlat Vârnav.

Anghel Saligny a fost cel care a avut curajul să îl pună în operă începând din 1903. Saligny coordona atunci lucrările de construcție ale Portului Constanța. Pentru a fi realizată faleza din fața Cazinoului, a fost nevoie atât de geniul său și de experiența inginerilor portului, cât și de utilajele care au fost aduse din port cu această ocazie.

Parcul care unește faleza Cazinoului cu bulevardul Elisabeta a fost conceput și realizat de Emile Redont, arhitect peisagist de origine franceză. Redont a proiectat în 1905 și stațiunea Mamaia, deși, la vremea aceea mulți considerau că proiectul este o utopie.

Cazinoul, locul în care lumea bună mergea la baluri, la jocuri de noroc sau la piese de teatru

La începutul secolului trecut, balurile erau principalul mod de distracție pentru constănțeni și turiști. La Cazino, oamenii dansau, socializau, se întâlneau, se puneau la cale căsătorii, se cunoșteau persoane din diferite categorii sociale.

Tot acolo se desfășurau și piese de teatru. Exista o sală mare pentru piese de teatru, chiar dacă avea o acustică proastă, de care se plângea toată lumea. În sprijinul lui Daniel Renard a venit la acea vreme Victor Ștefănescu, un arhitect important al cărui tată a înființat Opera din București și care știa exact ce trebuie făcut. Totuși, la acustică nu s-a putut umbla, pentru că era, totuși, un cazinou.

Cazinoul din Constanța este restaurat pentru a cincea oară

Imobilul a fost restaurat prima oară la puțin timp după ce a fost pus în funcțiune. În timpul Primului Război Mondial, clădirea-simbol a Constanței transformată în spital de campanie a fost bombardată.

Reparațiile s-au făcut destul de târziu, deoarece se considera că reabilitarea edificiului este un lucru minor sau frivol, în condițiile în care erau necesare investiții majore pentru multe alte obiective afectate.

O altă reparație capitală a fost făcută în 1935, fiind coordonată chiar de către arhitectul clădirii, Daniel Renard. Apoi, după cel de-al Doilea Război Mondial a fost reabilitat din nou Cazinoul, deoarece clădirea fusese deteriorată în timpul războiului.

În 1951-1952, Cazinoul constănțean a fost restaurat pentru a treia oară, iar lucrările au fost făcute de către deținuți și s-au descoperit ulterior niște înscrisuri făcute de aceștia pe bucăți de sac.

Ultima restaurare majoră s-a făcut în anii 1988-1989, nu neapărat din pricina stării precare de conservare a edificiului, ci în ideea că acea zonă a Constanței urma să intre într-un circuit închis. Nu a mai fost implementat acel circuit, pentru că între timp a venit Revoluția din 1989, iar de atunci clădirea de patrimoniu nu a mai fost conservată sau restaurată până în 2020, când au început lucrările de reabilitare.

Un monument cu povești triste și vesele deopotrivă

Cazinoului din Constanța i-au fost asociate foarte multe povești, mai vesele sau mai triste.  În perioada în care s-a construit clădirea, familiile regale și princiare veneau foarte des la Constanța. Principele Ferdinand a participat la inaugurarea oficială a Cazinoului, pe 15 august 1910, iar Regina Elisabeta a patronat serate culturale la Cazinou.

Fiind un loc în care se reunea toată lumea bună, chiar și Regina Maria a patronat în Cazinoul constănțean un concert pe care l-a organizat pentru a strânge fonduri pentru ridicarea Bisericii Catolice din zona veche a orașului.

Pe de altă parte însă, poveștile triste se referă la jucătorii care și-au pierdut averile și s-au aruncat în mare, punându-și capăt zilelor sau la crupierii care au fost arestați. Au fost multe motive de bucurie în monumentul istoric și în perioada socialistă, când multă lume și-a organizat acolo nunta.

Înscrie-te gratuit în clubul Discover Dobrogea

Înscrie-te în newsletter-ul nostru și vei primi articole, promoții și sfaturi de călătorie direct în inbox, gratuit. Înscriindu-te în acest newsletter, confirmi că ești de acord cu politica noastră de confidențialitate a datelor personale, disponibilă în subsolul paginii. Dacă te răzgândești, te poți dezabona în orice moment.

Înscrie-te

Gata! Bun venit în club!