Stațiunea Eforie Sud s-a dezvoltat începând din anul 1898, când au apărut Băile Movilă și a fost redenumită, din 1920, Carmen Sylva. Ulterior, i s-a spus Vasile Roaită, între anii 1950-1962, pentru ca apoi să se numească Eforie Sud. Unele dintre cele mai frumoase clădiri au fost construite în perioada interbelică și multe dintre ele pot fi văzute și astăzi.

Eforie Sud, stațiune balneoclimaterică

Eforie Sud a devenit stațiune balneoclimaterică, iar în anul 1899 a fost inaugurat Sanatoriul maritim al Eforiei, ridicat de Eforia Spitalelor Civile, pe un teren cumpărat între mare și lac.

”Tot Eforia spitalelor a construit sanatoriul T.B.C., în anul 1903, pentru copiii bolnavi de tuberculoză. Hotelul Movilă, inaugurat în 1904, actualul Hotel Parc și Hotel Băi, deschis în 1903, care avea instalații de băi calde și era situat pe malul lacului Techirghiol, au marcat centrul stațiunii, care a devenit recunoscută la nivel european, încă de la începutul secolului XX.

10 ani mai târziu, Băile Movilă aveau peste 50 de obiective balneare, respectiv vile, stabilimente hoteliere și balneare.

Carmen Sylva beneficia de stabilimente de băi reci la fosta vilă Carmen Sylva, băi calde și comprese calde de nămol la hotel Movilă, Sanatoriul Militar, Sanatoriu CTC.

În 1929, Carmen Sylva a devenit oraș balnear. În 1930 existau în stațiune 318 vile și 23 hoteluri, orașul având cca 3.000 de locuitori.

Numărul turiștilor este din ce în ce mai mare, astfel că în 1931 însumau aproximativ 30.000. În anul 1934 s-a construit Cazinoul, iar după cel de-al doilea Război Mondial au început lucrări de sistematizare și modernizare.

Deoarece a crescut numărul turiștilor, autoritățile au decis să le asigure și transportul spre stațiunea Eforie Sud, astfel că a administrația CFR a construit linia ferată pe ruta Constanța-Eforie, între anii 1916-1938. Aceasta a fost realizată în trei etape, prima fiind finalizată în 1927”, precizează specialiștii Institutului Național al Patrimoniului, în volumul ”Boemă și Loisir! Patrimoniul Balnear și de Vilegiatură din zona litoralului Mării Negre”.

În perioada interbelică au fost construite la Eforie Sud, clădiri cu o arhitectură deosebită

Eforie Sud s-a dezvoltat foarte mult la începutul anilor 1900, astfel că numeroase personalități din acea vreme și-au construit locuințe sau hoteluri în apropierea plajei. Stațiunea era vizitată în special de către reprezentanții clasei de mijloc și de către cei care își permiteau cazarea la mare.

Între cele mai frumoase clădiri construite în Eforie Sud în perioada interbelică, se numără vilele: Monaco, Narcisa, Claudian, Popovici, Zeana, Hotel Movilă și Cazinoul din Eforie Sud.

Din păcate, în lipsa unor regulamente care să asigure protecția imobilelor istorice din Eforie Sud, parte dintre elementele caracteristice ale acestor clădiri au fost modificate. Astfel, în cadrul lucrărilor de renovare au fost eliminate multe elemente decorative, iar arhitectura fațadelor a suferit numeroase schimbări care au distrus farmecul de odinioară al acestor imobile.

Hotelul Movilă, prima unitate de cazare construită în Eforie Sud

Hotel Movilă, în prezent Hotel Parc, a fost construit în 1899, fiind prima unitate de cazare din Eforie Sud.

”Planurile au fost făcute și conduse de arhitectul Ivanovici și inginerul Zissu, iar pentru construcție au adus meșteri zidari cu familiile, cum au fost familia Panait și Cristu, cărora le și construiește locuințe provizorii. În 1916, a fost realizat un parc cu flora montată, cu scop recreativ, dar și pentru consolidarea terenului nisipos.

Stațiunea nu a avut străzi până în 1920, deși ea fusese construită, la început, pe baza unui plan de sistematizare întocmit în 1906 de către arhitectul Arta Cerkez, membru al familiei Movilă.

Construcția, în forma actuală, este structurată pe trei niveluri generale și un nivel superior, parțial pe latura dinspre strada dr. Cantacuzino, cu un corp central mai înalt și corpuri laterale în jurul a două curți interioare acoperite cu cupole cu baza pătrată.

Modificările arhitecturale importante din ultimii ani au schimbat esențial caracterul imobilului. Au fost adăugate un corp de acces pe latura de est cu o arcatură străină conceptului inițial și a fost adăugată pe fațada de vest o terasă susținută de coloane canelate cu capiteluri ionice.

Conceptul inițial a fost modificat și în privința elementelor de colț care prin rezolvarea șarpantei sugerau formele unor turnuri. Totodată modificarea acoperișului a dus la pierderea consolelor de lemn ale streșinilor, elemente specifice arhitecturii de vilegiatură. Hotelul avea sală de teatru sală de dans. După 1990 hotelul a fost vândut de urmașii boierului Ioan Movilă unui om de afaceri”, precizează specialiștii I.N.P. în volumul ”Boemă și Loisir! Patrimoniul Balnear și de Vilegiatură din zona litoralului Mării Negre”.

Vila Popovici, o clădire cu un caracter arhitectural de vilegiatură

Vila Popovici, amplasată în centrul stațiunii Eforie Sud, pe faleză, a fost construită în perioada 1903 – 1906, proprietar fiind deputatul Constantin Popovici. În timpul Primului Război Mondial, imobilul a fost transformat în Sanatoriu militar.

”Planul general, cu parter și două etaje, este de tip adunat pornind de la formă pătrată cu amplasarea în decroș pe colțurile dinspre faleză și dinspre strada Brătianu a trei corpuri. Pe colțurile dinspre faleză sunt două turnuri, unul cu baza pătrată și celălalt cu bază dreptunghiulară, care este cel mai înalt și cel mai avansat în plan. Pe latura sudică și cea dinspre mare aceste corpuri de clădire sunt înconjurate  de două registre de cursive cu stâlpi și parapeți din lemn care dau nota specifică a construcției, așa cum reiese din fotografiile istorice. Un alt element ce particularizează arhitectura imobilului îl reprezintă frontonul din lemn, pe console din lemn, ce unește cele două turnuri, element care conferă casei caracterul arhitectural de vilegiatură.

Vila este acoperită cu o șarpantă în patru ape, cu învelitoare din țiglă. Streșinile sunt largi pe console de lemn ce asigură o bună protecție fațadelor. Fațadele sunt simple, de formă dreptunghiulară, cu chenare și solbanc simple. Construcția este în curs de reabilitare, însă, parte dintre elementele caracteristice descrise nu vor fi refăcute, exemplu balcoanele turnului înalt și frontonul din lemn”, precizează specialiștii Institutului Național al Patrimoniului.

Vila Narcisa, pe vremuri frumoasă, a fost modificată arhitectural

Deși clădirile istorice sunt spectaculoase doar dacă le este păstrată arhitectura, mulți dintre investitorii din ziua de azi, renunță la decorațiuni și la elementele care făceau din aceste imobile unele remarcabile, făcându-le, din păcate, să semene cu niște vile obișnuite.

”Vila Narcisa, fostă Racovski, a fost construită în stațiunea Eforie Sud, tot în perioada interbelică, în jurul anului 1920.

Clădirea se află în jumătatea sudică a stațiunii, în apropierea vilei Pușkin. Imobilul este amplasat la prelungirea spre sud a străzii Dezrobirii, în apropierea plajei.

Planul general, cu parter și un etaj, este de formă dreptunghiulară, amplasat pe direcția nord-sud. Pe laturile de est și vest se află dispuse, perpendicular pe corpul principal, alte două corpuri dreptunghiulare.

Fațada de sud este simplă, fără elemente decorative, cu două ferestre de tip franțuzesc, iar corpul dispus perpendicular are terasă cu acces la camere. Fațada dinspre mare este mai elaborată, corpul perpendicular se constituie în element de verticalitate, este încadrat de două terase la etaj și un portic aflat sub acestea.

Imaginile istorice ne permit să identificăm intervențiile realizate în timp. Constatăm modificarea golurilor pe fațada estică și închiderea golului semicircular din axul fațadei, dispariția sprâncenelor de deasupra golurilor ferestrelor de la etaj și a profilaturii brâurilor care separau nivelurile. Acoperișul este în patru ape  cu învelitoare din țiglă”, aflăm din volumul ”Boemă și Loisir! Patrimoniul Balnear și de Vilegiatură din zona litoralului Mării Negre”.

Cândva spectaculoasă, Vila Claudian din Eforie Sud este acum o ruină

”Vila Claudian a fost construită în jurul anului 1920, proprietar fiind Alexandru Tell, unul dintre fiii generalului Christian Tell, vila purtând numele de „Vila Almar”. După moartea lui, soția acestuia s-a recăsătorit cu maiorul Claudian, ocazie cu care s-a schimbat și numele imobilului, în „Vila Claudian”.

În timpul ocupației naziste a orașului, aici își avea reședința comandantul trupelor germane. Datorită poziției sociale a proprietarilor, vila era vizitată de personalități ale vremii. Imobilul este amplasat în apropierea plajei, în partea de sud a stațiunii Eforie Sud.

Planul general, cu parter și un etaj, este de tip adunat, pornind de la formă pătrată cu amplasarea în decroș pe colțurile dinspre faleză și dinspre mare, a două corpuri. Pe fațada dinspre mare este un turn, azi ruinat, cu baza pătrată și muchii teșite care la cele două etaje avea câte un balcon din lemn pe console de lemn a cărui rezolvare dădea impresia unui bovindou.

În colțul de nord-vest se află un turn octogonal, care adăpostea scara de acces la etaj. Pe fațada de nord se află un corp ieșit în rezalit care are și el rolul de a da o imagine elansată acestui edificiu.

Fațadele sunt concepute în două registre despărțite de un brâu riflat care nu se continuă pe zona turnurilor pentru a nu estompa senzația de verticalitate. Totodată modul de tratare al fațadelor este diferențiat în funcție de orientare, cea mai impozantă fiind fațada spre mare unde la parter se află o elegantă loggia pe coloane cu arce în plin cintru iar la etaj o impozantă loggia susținută pe stâlpi geminați din lemn cu un antablament decorat.

Soclul este placat cu piatră cu forme neregulate iar accesele se află distribuite pe toate fațadele, asigurând independenți camerelor respective.

Acoperișul este în patru ape cu învelitoare din ardezie așezată în romb. Lucarnele-fereastră din planul acoperișului induc la posibilitatea existenței unor spații funcționale și în mansardă. Construcția este în stare de ruină”, aflăm de la reprezentanții I.N.P.

Vila Zeana 1, o unitate de cazare în stil modernist, realizată în 1934

Vila Zeana 1, în prezent Hotel Flacăra, a fost construită tot în perioada interbelică, în anul 1934.

”La numai 200 de metri de plajă și de Băile Reci, Complexul Flacăra și Sanatoriul Balnear Vraja Marii sunt situate în Parcul Movilă al stațiunii Eforie Sud, într-o zona de vegetație abundentă. Sanatoriul este deschis pe întreaga perioada a anului. Complexul dispune de cinci unități hoteliere: Marea Neagră, Victoria, Flacăra, Republica și Siret, toate în cadrul aceluiași complex.

Vila, construită de dr. Zeana Dumitru în 1934, face parte din Complexul Vraja Mării și este amplasată în apropierea hotelului Parc. Este o clădire care se desfășoară pe parter și două etaje, cu o compoziție planimetrică ce pornește la parter de la un pătrat, etajele fiind retrase în rezalit.

Volumul principal spre mare și paralel cu strada Oituz avansează spre strada dr. Cantacuzino cu un volum semicircular ce amintește de soluția arhitecturală a complexului Belona din Eforie Nord. Această compoziție a planului permite realizarea unor terase între volumele jucate ale vilei.

Rezolvările arhitecturale, atât planimetrice cât și ale fațadelor aparțin curentului modernist bine reprezentat în arhitectura românească a deceniului ʹ30. Fațadele sunt simple, cu o tratare arhitecturală în care domină orizontalele și cu ferestre circulare care amintesc de arhitectura navală”, aflăm din același volum editat de specialiștii Institutului Național al Patrimoniului.

Cazinoul din Eforie Sud, un obiectiv reprezentativ pentru arhitectura maritimă în stil Art Deco

Proiectul cazinoului din stațiunea Eforie Sud a fost inițiat în anul 1931, avându-l ca proiectant pe arhitectul Arta Cerchez, ginerele lui Ioan Movilă, soțul Feliciei Movilă, iar execuția a fost finalizată în anul 1935.

”Societatea  Anonimă Movilă-Techirghiol, inaugura Cazinoul în vara anului 1935, pe promenada din stațiunea Carmen Sylva. Elegantul imobil în stil Art Deco, proiectat de Arta Cerchez, găzduia la parter un restaurant cu scena pentru orchestră, cafenea, bar american, birouri, coafor, oficiu poștal, punct de telefonie, iar etaj se aflau sălile de joc.

Clădirea cazinoului din Eforie Sud este un obiectiv reprezentativ pentru arhitectura maritimă în stil Art Deco. Alături de Cazinoul din Mamaia, construit în aceeași perioadă, simbolizează una din formele modernismului european prezente pe litoralul românesc. Clădirea de înălțime medie și cu o dezvoltare predominant orizontală, cu rezolvări spațial-volumetrice în așa fel încât să fie posibilă amenajarea de galerii și pasaje comerciale, simplu liniare, în cazul de față o circulație între malul mării și strada comercială din spatele cazinoului.

Stilul clădirii utilizează terasa ca acoperire, datorită retragerilor în trepte a ultimelor niveluri, formulă care generează o siluetă complexă și dinamică. Motivul în trepte este prezent la cele două turnuri simetrice care flanchează volumul orizontal al edificiului.

Registrele fațadelor sunt decorate prin simple profile. Mulurile liniare care însoțesc și conturează întotdeauna silueta clădirilor, a registrelor principale, a retragerilor sau decroşurilor sunt caracteristice acestui stil.

Între 1945-1989, imobilul a intrat în proprietatea statului, printr-un act de donație. Între anii 1990-2017, clădirea a devenit proprietatea THR Marea Neagră, care, în anul 1997 decide închiderea clădirii, datorită stării fizice precare. În anul 2017, imobilul își schimbă proprietarul și intră într-un proces de restaurare și extindere”, precizează specialiștii I.N.P.

Vila Monaco a adăpostit trupele nemțești și rusești în al Doilea Război Mondial

Vila Monaco, în prezent Săbărel, din Eforie Sud, are și ea o istorie foarte interesantă.

”Vila din piatră, ridicată în 1936, conform autorizaţiei de construire de la Primăria Carmen Sylva, s-a numit iniţial Monaco şi a aparţinut unui inginer bucureştean, George Mandache. Este o construcție cu o volumetrie de turnuri și foișoare, specifică acestui tip de construcție de viligiatură.

Formată din 3 corpuri, era ridicată pe mai multe niveluri P+1, P+2. Avea 22 de camere și se termina cu un turn P+3, care la ultimul etaj avea un foișor. Ferestrele  erau atât dreptunghiulare, cât și ferestre în arc de cerc. Fațadele au fost diferite în raport cu orientarea către mare, la fațada principală accesul în imobil se făcea printr-o ușă care avea deasupra un acoperiș în două pante învelit cu olane.

Turnul avea un foișor cu ferestre în arc de cerc. Se remarcă prezența unui mic balcon lemn, dispărut în urma lucrărilor de reabilitare. Acoperișurile sunt învelite cu olane, iar terasele sunt acoperite.

Construcţia a adăpostit trupele nemţeşti şi ruseşti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost naționalizată în 1950, prilej cu care și-a schimbat denumirea în Săbărel.

În comparație cu vechiul imobil se remarcă unele intervenții privind modificarea tâmplăriilor, crearea unor noi ferestre și modificarea acestora, mai ales la corpul de pe fațada principală – ferestrele în arc de cerc, ușa de intrare împreună cu fereastra de pe fațada principală ale corpului P+2 au fost astupate cu piatră”, se precizează în volumul ”Boemă și Loisir! Patrimoniul Balnear și de Vilegiatură din zona litoralului Mării Negre”.

Toate fotografiile din acest articol sunt preluate de pe site-ul boemasiloisir.ro Fotografiile de epocă sunt din Colecția Emanoil Vasiliu, de pe site-ul costingheorghe.ro și din arhiva Direcției Județene Arhivele Naționale Constanța, iar cele mai recente sunt din arhiva Institutului Național al Patrimoniului.