Histria, cel mai vechi oraș din România actuală, este și locul în care s-a instaurat primul regim politic democratic din Dobrogea antică. Este foarte interesant faptul că se vorbea despre democrație în urmă cu peste 2500 de ani, că atunci oamenii își cereau și își apărau drepturile, poate chiar mai mult decât acum.

Histria, orașul în care s-a instaurat primul regim politic democratic din Dobrogea antică

Unul dintre evenimentele remarcabile petrecute la Histria a fost Revoluția democratică histriană.

”În cadrul unei revolte populare împotriva aristocraților și fondatorilor, aceștia au fost înlăturați și s-a instituit regimul politic democratic. A fost un eveniment important, la care a face referire și Aristotel, în opera sa monumentală ”Politica”, a declarat pentru Discover Dobrogea, George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

Aristotel scria despre regimul democratic din orașul Histria

În volumul său ”Politica”, Aristotel ne oferă informații importante, vizavi de modul în care se făcea organizarea instituțională. De la el aflăm că Histria a fost primul oraș cu un regim democratic.

”Schimbările de regim au loc în oligarhii mai ales în două chipuri foarte evidente: unul, când se fac nedreptăți mulțimii, altul când răscoala se face chiar de către cei bogați care nu iau parte la magistraturi, deoarece foarte puțini sunt cei care ocupă demnități.

Așa s-au petrecut lucrurile la Massalia, Histria, Heracleea și în alte cetăți. Într-adevăr, cei care nu participaseră la magistraturi au provocat tulburări, până când au fost admiși la ele, la început frații cei mari mari și, apoi, cei care erau mai tineri.

În unele locuri, tătăl și fiul nu exercită puterea în același timp, iar în altele fratele mai mare cu cel mai mic. Acolo, oligarhia s-a apropiat mai mult de un regim constituțional, la Histria sfârșind prin a deveni o democrație”, scria Aristotel în ”Politica”.

Histrienii au militat pentru dreptul de a pescui în Delta Dunării

Histria a fost primul oraș cu regim democratic, iar histrienii au luptat pentru drepturile lor de-a lungul timpului. Ei au militat chiar și pentru privilegiul de a pescui în Delta Dunării, pentru a nu fi obligați să plătească taxe în acest sens.

”Aceste privilegii privind permisiunea de a pescui în Delta Dunării, apar într-o inscripție denumită în limba greacă ”horotesia”, adică hotărnicia. Când Histria și orașele grecești din Scythia Minor au intrat sub autoritate romană, au existat mai mulți guvernatori.

Și atunci, histrienii au trimis mai multe solii cu numeroase plângeri împotriva unui grec care concesionase vama pe Brațul Sfântu Gheorghe, acolo unde ei pescuiau, dar ulterior li s-au cerut bani.

Histrienii spuneau că se bucură de acele privilegii, care le-au fost recunoscute chiar și de barbarul Zalmodegicos și nu acceptau să îi plătească taxă unui grec.

Aceste scrisori au fost arhivate, iar în anul 100, pe 25 octombrie, Manius Valerius Maximus, guvernatorul Moesiei Inferior dă o lege, un decret, în care a propus să se hotărască ce măsură să ia în legătură cu plângerile histrienilor.

Atunci, le-a recunoscut aceste privilegii și s-au trasat granițele teritoriului histrian, pentru că orice oraș grecesc avea două teritorii, unul agricol și un domeniu orășenesc și de influență, controlat de magistrații cetății, necesar pentru a exploata resursele materilae din zonă.

Vital pentru dezvoltarea cetății, în cazul Histriei, teritoriul a fost constituit dintr-un segment din brațul Sfântu Gheorghe, pe care pescuiau localnicii.

Pescuitul în Delta Dunării reprezenta, practic, una dintre ocupațiile de bază ale histrienilor și o sursă de venit în cei 1300 de ani cât a funcționat cetatea. Acest privilegiu a fost reconfirmat, fără plata vreunei taxe sau a unui impozit”, a precizat George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

Histrienii cu simț civic erau menționați în decrete așezate în agora cetății

Sunt foarte multe povești pe care cercetătorii le-au descoperit despre locuitorii Cetății Histria. Pe lângă cele care vizează cultul imperial, divinitățile protectoare ale cetății, instituția medicinei publice la acea vreme sau aspectele din viața religioasă a locuitorilor sunt și multe povestiri despre eroismul histrienilor, în lupta lor pentru câștigarea anumitor drepturi.

”Pe mine m-a frapat o întâmplare adevărată, care s-a petrecut la începutul secolului III î.Hr. Aceasta, face referire la o ambasadă a 3 cetățeni histrieni, care au mers la Zalmodegicos, o puternică autoritate locală, pentru a răscumpăra peste 60 de ostatici și pentru a putea negocia respectarea vechilor privilegii ale cetății, din partea acestuia.

După lungi parlamentări și în schimbul unor daruri, Zalmodegicos a fost de acord să îi elibereze pe acei ostatici și, totodată, a acceptat ca acele privilegii de care dispuneau histrienii să le poată fi redate.

Ei au militat atunci și pentru dreptul la exploatarea pinilor pentru făclii pe insula Peuce, Insula Pinilor, care nu se știe unde era. Acestei ambasade i s-a recunoscut meritul la întoarcere, iar numele celor 3 cetățeni au fost gravate într-un decret onorific, păstrat lângă altarul templului lui Zeus Polius, un loc de mare cinste și onoare, decret care a fost găsit.

Există în Muzeul Histria și un document epigrafic, care menționează o altă ambasadă, a cetățeanului Dioscurides, tot din sec. III î.Hr. El a fost onorat în urma acestei ambasade pe care a dus-o la bun sfârșit.

În decret se precizează că a întâmpinat nenumărate pericole. Cel mai mare dintre ele, consta în pierderea libertății. Și aceasta, deoarece, în momentul în care ieșeai de pe poarta cetății puteai fi prins și vândut ca sclav. Acești oameni nu țineau cont de pericole și mergeau în slujba cetății, acolo unde era nevoie.

Este important de știut că aceste decrete onorifice erau așezate în agora, în piața publică. La Histria, agora avea un portic. Aceste decrete reprezentau și un factor motivațional pentru ceilalți locuitori, să aducă servicii și mai mari cetății, precum acest cetățean”, aflăm de la George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

Histria, un oraș important, cu o populație numeroasă

Histria greco-romană, cel mai vechi oraș din România de astăzi și cetatea cu primul regim democratic, a funcționat neîntrerupt aproape 1300 de ani. Istoricul și arheologul Vasile Pârvan, spunea că Histria depășește importanța regională și zonală, este de importanță universală.

”Până când s-au configurat și construit Tomisul, Callatisul și Adamclisi, Histria deja avea o vechime apreciabilă.

La Histria, pe 60-67 de hectare cât a avut inițial acest oraș, se preconizează că au trăit, în primele secole de la fondarea cetății, aproximativ 25.000-30.000 de locuitori. Era un oraș excepțional, de cultură și civilizație grecească, inclusiv în perioada romană timpurie.

Ea și-a pierdut puțin din această identitate, doar în perioada romană târzie sau romană bizantină, în sec. IV-VII d.Hr. Atunci s-au declanșat migrațiile și a fost o perioadă tulbure pentru toată această zonă din Nordul Balcanilor.

În decursul secolului V î.Hr., orașul Histria a devenit un centru comercial important, s-au intensificat relațiile comerciale, s-a transformat într-un centru de producție, iar comerțul s-a dezvoltat foarte mult.

Dezvoltarea economică a cetății Histria a fost materializată prin apariția primelor emisiuni monetare locale. Histria a emis didrahme de argint, după etalonul antic.

Pentru a ușura relațiile comerciale, Histria a bătut monedă de argint, între 480-475 î.Hr. Este foarte important faptul că a fost extinsă circulația monetară în zonă. S-au găsit monede histriene inclusiv în Elveția”, povestește George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

Cetatea Histria, 1300 de ani de istorie

Denumirea Cetății Histria provine de la numele antic al fluviului Dunărea, Istros, cum îi spuneau grecii. Se spune că în perioada în care a fost întemeiată colonia milesiană la Histria, cursul Dunării era diferit.

Unul din brațele sale, care astăzi este colmatat, trecea pe lângă Histria. Chiar și Herodot a localizat gura de vărsare a Dunării în apropiere de locul în care coloniștii din Milet fondaseră cetatea. Inițial, orașul Histria, ca și orașul Tomis, dacă nu și Orgame (Argamum) în perioada romană, au fost fondate de 6 triburi milesiene. Ulterior, în perioada de ocupație romană se constituie cel de-al șaptelea trib, cel al romanilor.

”Histria a fost distrusă total, la jumătatea sec. III d.Hr, datorită invaziei carpo-gotice. Se declanșează pe la 239 d.Hr. primul val al migrațiilor, goții fiind cei dintâi care au ajuns în zonă. Ei au fost urmați de huni, avari, slavi și bulgari.

Cauza principală de abandonare a cetății au constituit-o raidurile populațiilor migratoare. Oamenii s-au săturat să își tot reconstruiască în grabă cetatea și s-au retras, dar nu departe. Ei s-au așezat în satele daco-romane din teritoriul rural, din Regio-Histriae”, a declarat pentru Discover Dobrogea, George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.