Grecii stabiliți în Dobrogea și-au lăsat amprenta în această regiune minunată. Ne bucurăm și acum de teatrele pe care ei le-au construit în Constanța, de clădirile cu o arhitectură deosebită pe care le-au ridicat, de cultura, muzica și dansurile lor. De altfel, prezența grecilor în Dobrogea este semnalată încă din antichitate.
Grecii au locuit în multe localități din Dobrogea
Grecii s-au stabilit în multe localități din Dobrogea, de la Mangalia și Constanța, până în Isaccea, Izvoarele, Sulina sau Babadag.
În primul deceniu al secolului XX, Nicolae Iorga, constant pelerin la Pontul Euxin, el însuși de origine elenă după mamă, a văzut la Tulcea, ” grămădindu-se”, prăvălii grecești, bulgărești și evreiești.
Din 1856 a crescut numărul grecilor în Constanța, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Paris. Astfel, dacă în 1840 erau înregistrate 40 de familii grecești la Constanța, care aveau cu 3 magazine alimentare, 2 măcelarii, un cuptor de pâine, o cizmărie și 2 hanuri, în 1859 erau deja 500 de familii de greci, majoritatea comercianți.
La Tulcea, în 1864, populația era de 30.000 de suflete, cei mai numeroși fiind grecii, dupã care urmau românii, rușii și bulgarii.
Chiar și în Sulina se spune că erau 2500 de greci, din cei 6000 de locuitori. În 1866, când s-a ridicat în Sulina prima biserică, românii le-au lăsat grecilor vechiul lor lăcaș de cult.
Despre grecii din localitatea Izvoarele, fostă Alibeichioi se vorbește și astăzi. În 1850, Ion Ionescu de la Brad scria că a găsit acolo un sat cu 94 de familii de greci, venite din Basarabia și stabilite în Dobrogea.
Totuși, de ce au venit grecii în Dobrogea?
Mulți se întreabă și acum de ce au lăsat grecii insulele lor pitorești și însorite, pentru a se stabili în Dobrogea. Mihnea Hagiu, vicepreședintele Comunității Elene Elpis Constanța povestește despre motivele care i-au determinat pe bunicii săi să vină pe aceste meleaguri.
”Pot să vă spun un exemplu din familia mea. Bunica din partea mamei, care este de origine greacă, a venit în Dobrogea la începutul anilor 1900 din Insula Chios, care încă se afla în componența Imperiului Otoman.
Au mers din Chios până la Constanța cu un caiac, pe țărmul Turciei, al Bulgariei și apoi al României, într-o călătorie care a durat o lună. Au venit aici, pentru că erau foarte grele condițiile de viață în insulele grecești, în perioada aceea când era Imperiul Otoman. Ei s-au stabilit în Constanța pentru o viață mai bună.
Putem spune că Dobrogea a fost, pentru familia mea din partea bunicii și pentru greci, în general, un loc de refugiu, de revenire la o viață normală” a declarat pentru Discover Dobrogea, vicepreședintele Comunității Elene Elpis Constanța, Mihnea Hagiu.
Grecii refugiați au avut un cartier în Constanța
În zona Peninsulară a Constanței a existat un cartier grecesc, până la începutul secolului XX. Acolo, întâlnim și acum Biserica Greacă, Școala Greacă și Teatrul Elpis, moșteniri pe care grecii ni le-au lăsat, alături de alte clădiri importante.
”Deja existau greci în Constanța, pentru că ei aflaseră de la niște rude că în Dobrogea grecii sunt bine primiți și au purces la acest drum foarte lung.
Bunicul meu din partea mamei a fost și el grec și a deschis chiar și o afacere. El a avut pe strada Olteniei un atelier, o turnătorie, cu strungari angajați, în care producea obiecte pentru utilajele agricole.
În vremea aceea exista o mică industrie în Constanța, pe strada Olteniei fiind foarte multe astfel de ateliere. Bunicul meu vorbea foarte puțin românește, pentru că se înțelegea bine în limba greacă, atât cu românii, cât și cu celelalte populații conlocuitoare. Limba greacă era de circulație, deoarece erau foarte mulți greci în perioada aceea în Constanța.
Pot spune că și acum există pe câteva străzi din centrul vechi al Constanței, capace de canalizare făcute în atelierul bunicului meu, în urmă cu peste 100 de ani.
Până în anul 1900, grecii aveau un cartier în centrul vechi. Ulterior, pe măsură ce Constanța s-a dezvoltat, grecii s-au risipit în tot orașul. De exemplu, bunicii mei locuiau pe strada Cuza Vodă și atelierul era pe strada Olteniei. După destrămarea Imperiului Otoman în 1922, a fost din nou un aflux important de greci veniți în Constanța. Orașul s-a dezvoltat foarte mult în perioada interbelică și atunci grecii s-au risipit în mai multe zone ale localității.
Bunicii mei au avut ocazia să plece, pentru că, după război, o perioadă de timp, până când s-au închis granițele în anii 50, foarte mulți greci, dar și români și alte naționalități au emigrat din România. Bunicii mei au rămas în această țară. Bunicul s-a prăpădit în 1950 și bunica în anii 90”, povestește Mihnea Hagiu.
În perioada interbelică se trăia bine în Dobrogea
Viața în România și în Constanța era extraordinar de prosperă în perioada interbelică. I se spunea ”a doua Americă”, iar Dobrogea era denumită ”California Românei”.
”Se trăia foarte bine aici. Cine dorea să muncească, o ducea bine în România, de aceea nici nu au plecat bunicii mei. Bunicul a avut atelierul până în anul 1949, când i-a fost naționalizat.
Era o armonie ca și în ziua de azi între toate naționalitățile, români, turci, tătari, greci. Bunicul meu vorbea greacă, turcă, armeană, pentru că avea clienți la atelier și trebuia să vorbească cu ei în limbile acestea. Erau mai multe limbi de circulație în Constanța. Erau și foarte mulți armeni aici, nu mai spun de turci și tătari. Au trăit foarte bine și cât a fost regat, până în 1947”, a mai spus Mihnea Hagiu.
Grecii au lăsat o moștenire importantă Constanței
Primele teatre, prima biserică, prima școală, primul cinematograf, toate au fost realizate în Constanța, de către greci.
”Să știți că grecul, dacă se stabilește într-un loc în care îi place și este bine primit, devine omul acelui loc. De aceea, mie îmi place să spun că grecii din Constanța sunt buni români.
Într-adevăr, grecul, pe unde a trecut, a lăsat și o urmă în domeniul cultural. Să nu uităm că cele două teatre, cele mai vechi din Constanța sunt făcute de greci. Vorbim de teatrul Elpis, inaugurat în anul 1896 și ulterior Teatrul Tranulis, Fantasio cum îl știu constănțenii, construit în 1927 prin donația unui mare mecena, Demostene Tranulis.
De fapt, ei au fost 5 frați și toți au luptat la Mărășești în Primul Război Mondial, există și fotografii. Demostene Tranulis s-a implicat în construcția acestui teatru, care este emblematic pentru Constanța.
De asemenea, grecii au participat la construcția de biserici, Biserica Greacă și Capela Militară, pentru ridicarea căreia tot frații Tranulis au donat sume mari de bani.
Demostene Tranulis a fost primul care a adus cinematograful în Constanța și, dacă nu mă înșel, în toată partea de Est a României. Primul film, care din păcate s-a pierdut, cu stațiunea Mamaia, a fost făcut de către Demostene Tranulis în anii 1920. Primul cinematograf din Constanța în care se făceau proiecții avea și o terasă în aer liber se numea Arena Grand, însă din păcate nu mai există.
Casa Hrisicos, unul dintre primele hoteluri ridicate de grecii din Constanța, poate fi văzută și acum în zona peninsulară și a fost frumos renovată. Cred că, încet, încet, zona peninsulară din Constanța își va schimba înfățișarea și își va reveni la strălucirea de odinioară, pe care, probabil, bunicii noștri și-o amintesc”, spune Mihnea Hagiu.
Câte case grecești au mai rămas în Constanța?
”Chiar dacă o să vi se pară curios, au mai rămas destul de multe. Pe site-ul elpis.ro avem o rubrică intitulată ”Case grecești”, unde am încercat să le adunăm pe cele mai importante.
Printre altele, aș putea enumera cele două teatre, Elpis și Tranulis, casa Hrisicos, casa Embiricos, Manicatide și ea în curs de renovare.
Dacă mergem pe b-dul Elisabeta este casa Cuculis, în care acum funcționează Consulatul onorific al Austriei. Sunt multe clădiri care au aparținut grecilor și care au fost construite de aceștia, dar pe parcursul timpului și-au schimbat proprietarii, însă ele, din fericire, încă există. Școala Greacă, fostul Consulat Grecesc din perioada interbelică, se află în spatele Arhiepiscopiei”, a afirmat Mihnea Hagiu.
Prima școală din Constanța a fost ridicată de greci
În anul 1867, când Constanța se afla sub Imperiul Otoman, grecii au construit prima școală în oraș.
”Au venit foarte muți greci în acea perioadă și era nevoie de o școală. Vizavi de Biserica Greacă, în diagonală, există și astăzi Școala nr. 2. Acea clădire a fost construită în 1867 pentru copiii grecilor care munceau la construcția Portului Constanța, a căii ferate, a Podului Carol I. Putem spune că este prima școală atestată documentar în Constanța. Poate că au existat și alte școli românești, însă nu știm nimic despre ele.
În continuarea Școlii Grecești, comunitatea elenă a construit și un spital, însă, din păcate, clădirea a fost bombardată.
Era un spital de mici dimensiuni, situat lângă Școala Grecească, pe strada Mircea cel Bătrân. Un alt imobil care se afla în curtea școlii, unde erau cazați profesorii a fost bombardat.
La Școala Greacă din Constanța veneau profesori din Grecia și făceau un stagiu de câțiva ani, după care se întorceau acasă. După război, nici spitalul, nici acea construcție în care erau cazați profesorii greci nu au mai fost refăcute”, povestește Mihnea Hagiu.
Ulterior, în 1894 a fost construită și prima școală românească în Constanța, clădirea în care acum funcționează Muzeul de Artă. Unitatea de învățământ s-a numit ”Principele Ferdinand și Principesa Maria” și a fost ridicată, deoarece, în Școala Greacă, singura din acea perioadă, nu mai era suficient loc pentru numărul mare de copii care doreau să învețe.
Biserica Greacă și condițiile puse de turci pentru ridicarea ei
Biserica Greacă din Constanța este acum monument istoric și a fost prima biserică ortodoxă ridicată în oraș. Ea a fost inaugurată în 1867 de comunitatea elenă, care a primit aprobarea sultanului Abdul Aziz să construiască școală, spital și lăcaș de cult.
”Să nu vă imaginați că a fost simplu. A existat un întreg lobby, inclusiv patriarhul Constantinopolului a pus umărul pentru a obține acest firman. Însă, sultanul Abdul Aziz a fost un sultan cu vederi deschise și i-a susținut pe greci. El îi spunea pașei din zona Dobrogei, a Constanței, să îi ajute pe greci pentru a-și edifica aceste clădiri. Într-adevăr, a fost un moment important pentru comunitatea greacă, pentru creștini, în general, deoarece era nevoie de un lăcaș de cult, având în vedere că erau foarte mulți creștini în Constanța, în Dobrogea.
A fost prima biserică ortodoxă ridicată în Constanța, în epoca modernă, iar Catedrala a fost inaugurată în 1895. Înaintea ei a fost construită Biserica armeană, în 1880, Biserica Romano-Catolică în 1935, pe fundamentul altei biserici romano-catolice și în 1905 Biserica bulgară, care, după război a fost chiar sediul arhiepiscopal, pentru că fusese bombardată Catedrala”, am aflat de la Mihnea Hagiu, vicepreședintele Comunității Elene Elpis Constanța.
Interesant este faptul că pentru construirea Bisericii Grecești au fost stabilite anumite norme. Înălțimea acesteia nu trebuia să o depășească pe cea a minaretelor geamiilor turcești din oraș, potrivit regulilor Imperiului Otoman. Tocmai de aceea, Biserica Greacă din Constanța nu are turle, iar turnul clopotniță a fost adăugat mai târziu.
Comunitatea Elenă Elpis Constanța păstrează și acum firmanul prin care sultanul Abdul Aziz a aprobat construirea bisericii, a școlii și a unui spital.
Grecii stabiliți în Dobrogea și-au păstrat tradițiile
Grecii din Dobrogea se mândresc cu faptul că ultimul rege al României, Mihai I, era pe jumătate grec, deoarece mama lui, Regina Elena, era grecoaică.
”Grecilor din Dobrogea nu le-a fost greu să își păstreze obiceiurile, pentru că, fiind creștin-ortodocși, cum sunt și românii a existat o armonie în ceea ce privește păstrarea tradițiilor, pentru că sunt comune.
Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, în Constanța trăiau aproximativ 6000 de greci. Acum, la Comunitatea Elenă Elpis Constanța sunt înscriși 1500 de greci, dar sunt mulți alții care nu s-au înscris, din diferite motive”, aflăm de la Mihnea Hagiu.
Stradela Vântului, cea mai îngustă stradă din Constanța
Stradela Vântului, cea mai îngustă și mai pitorească stradă din Constanța are o istorie pe care puțini o cunosc, legată de grecii stabiliți în oraș.
”Comunitatea elenă a deținut pe Stradela Vântului două imobile, care acum nu mai există. Această străduță îngustă, despărțea cartierul grecesc de cel armenesc în acea perioadă, iar puțin mai jos era Biserica Armeană.
Primii primari ai Constanței au fost greci
Înainte de alipirea Dobrogei la țara mamă, până în anul 1877, primar al orașului Constanța a fost grecul Nicola Papadopol.
”Nicola Papadopol era delegat de conducerea otomană să strângă și taxele pe care orașul trebuia să le dea Înaltei Porți. El a locuit într-o casă de la intersecția străzilor Aristide Karatzali cu Marc Aureliu. Locuința acestuia a fost dărâmată la un moment dat, astfel că, din păcate, ea nu mai există.
La venirea lui Carol I la Constanța, fiind primarul urbei, Nicola Papadopol a fost declarat primul cetățean român al Dobrogei. Ulterior, în primii ani ai alipirii Dobrogei, în perioada 1978-1883, Constanța a avut tot un primar grec, Anton Alexandrinis, care a fost ales de două ori și a condus orașul în două mandate”, am aflat de la Mihnea Hagiu.
Sunt foarte multe povești despre grecii care au locuit de-a lungul secolelor în Constanța, iar cel mai important lucru este că ei ne-au lăsat o moștenire valoroasă.
0 Comentarii