Putineiul de bătut untul, bota pentru apă, linguroaie, scoarțe, ștergare, lada de zestre, țesături din borangic și multe alte lucruri demult uitate în această eră a tehnologiei, fac parte din expoziția ”Gospodăria tradițională din Dobrogea”, deschisă de curând la Muzeul de Artă Populară din Constanța. Unele exponate ne amintesc de obiectele bunicilor de la țară, despre altele însă, am citit doar în poveștile scrise de Creangă, Delavrancea, Slavici sau Petre Ispirescu. Acum, astfel de lucruri sunt rarități în satele dobrogene, dar muzeografii nu ne lasă să le uităm și le includ în expoziții frumoase, pentru a ne reaminti cum se trăia și se gătea odinioară, când viața era mai simplă și obiceiurile respectate cu sfințenie.

Casa tradițională dobrogeană

Expoziția reconstituie cele trei spații de organizare a locuinței tradiționale din Dobrogea: „camera curată”, tinda cu vatra și odaia de zi sau camera de locuit, în care familia își ducea traiul zilnic, iar femeile torceau și țeseau.

Până în anul 1900, casele din Dobrogea erau mici, aveau doar două încăperi, fiind compuse din tindă și o odaie de locuit. Ulterior a apărut casa tradițională dobrogeană cu trei odăi, am aflat de la muzeograful Cerasela Dobrinescu, de la Muzeul de Artă Populară Constanța, care a studiat mult timp casele din sudul Dobrogei, tradițiile și obiceiurile oamenilor din localitățile din zonă.

În plus, întotdeauna exista o prispă, care se desfășura parțial sau pe toată fațada casei. Este vorba despre casele de pe malul drept al Dunării, din satele în care tradițiile românești s-au păstrat nealterate și în care regăsim și costumul tradițional românesc dobrogean. Dobrogea este un ținut multietnic, o zonă care a fost mult timp sub stăpânire otomană, dar încă mai există sate în care tradițiile s-au păstrat. Este vorba despre Ostrov, Oltina, Satu Nou, Negureni, Băneasa, Saraiu, Seimeni, Topalu și alte localități din limesul dunărean, pe care le-a studiat muzeograful Cerasela Dobrinescu. Ea spune că acesta este arealul în care era întâlnit portul românesc, specific dobrogean.

Tinda

Gospodaria dobrogeana obiecte in tindaTinda era încăperea din mijloc, care avea și rolul de bucătărie, spune muzeograful Cerasela Dobrinescu. Ea a precizat că în această cameră, denumită în mediul rural și sală, se afla ”soba oarbă”, care avea gura în tindă, dar încălzea și o altă cameră, cea de zi sau odaia curată. Existau și tinde cu două guri de foc, realizate pentru economisirea lemnelor. De regulă, cei înstăriți aveau două guri de foc, pentru că în camera curată se păstrau cele mai frumoase haine și nu se locuia propriu-zis acolo, era odaia destinată anumitor ceremonii. Tot  familiile înstărite au mai mărit casa și au adăugat două încăperi.

Obiecte arama din DobrogeaÎn tindă există multe obiecte folosite la prepararea hranei și la transportul alimentelor pe care sătenii le luau cu ei când mergeau să lucreze pe câmp: putineiul de bătut untul, bota pentru apă, linguri, linguroaie, măsuri pentru cereale, o covată și multe alte lucruri necesare în gospodărie. În tindă era depozitată și o ladă mare din lemn, compartimentată în două, în care se păstrau cerealele, făina și mălaiul. De asemenea, existau multe piese realizate din aramă. Ele suplinesc lipsa obiectelor din ceramică, pentru că în Dobrogea nu am avut ateliere, centre ceramice reprezentative pentru această zonă. Aceste obiecte se regăsesc în tot spațiul Peninsulei Balcanice, am aflat tot de la muzeograful Cerasela Dobrinescu. Ea spune că în tindă se găsea și vatra pe care se prepara hrana și existau foarte multe obiecte folosite la preparatul pâinii. Cerasela spune că în majoritatea gospodăriilor din sudul Dobrogei a văzut cuptoare de pâine în curte, realizate după specificul fiecărui sat.

gospodaria traditionala dobrogeanaÎn tindă este și o masă țărănească, cu trei picioare, mai mică decât cea din camera curată. Cea prezentată în expoziție este rotundă, cu un postament, provine din Ostrov, era denumită ”Sinie” și este de influență musulmană. În jurul acestei mese se adunau membrii familiei într-o ordine bine stabilită. Se stătea întotdeauna pe scaune cu trei picioare. Primul care se așeza la masă era capul familiei, urmat de copii și ultimele persoane care mâncau erau fetele și stăpâna casei, povestește Cerasela Dobrinescu.

Odaia de locuit

Odaia de locuit DobrogeaÎn odaia de locuit se afla războiul de țesut, amplasat lângă fereastră, alături de unelte necesare industriei casnice textile: furca, roata de tors, daracul și pieptenii pentru cânepă, mașina de egrenat bumbacul, rășchitorul, vârtelnița, roata de țevi, ne povestește Cerasela Dobrinescu.

Camera curată

Costume traditionale Dobrogea”Camera curată” sau odaia bună, frumoasă, avea trei puncte de greutate: patul și lada de zestre, masa și peretele de răsărit pe care era așezată icoana, am aflat de la muzeograful Cerasela Dobrinescu. În cadrul expoziției, în camera curată sunt prezentate două costume tradiționale, unul de femeie și altul de bărbat. În această odaie se păstrau hainele de sărbătoare, se tezauriza ceea ce avea familia mai de preț, inclusiv zestrea fetelor.

Masa din camera curata DobrogeaTot în odaia frumoasă putem observa o masă, un scaun și câteva obiecte,  printre care și o farfurie din ceramică, precum erau cele luate de la târguri. În Dobrogea nu a existat un centru ceramic, astfel că nu ne putem lăuda  cu această tradiție a ceramicii, a precizat Cerasela Dobrinescu. Ea spune că la masa festivă din camera curată se desfășurau anumite ceremonialuri, cum ar fi ursitoarea. Masa pentru ursitoare se aranja simbolic în odaia bună, nu în cea de zi. Lampa cu gaz era nelipsită de pe masa pe care era așezată o față țesută manual din borangic, pentru că reprezenta obiectul de iluminat specific în acea perioadă.

Patul din camera curată

Patul din camera curata DobrogeaÎn sudul Dobrogei, patul era realizat inițial din pământ bătut, abia mai târziu au apărut cele din scândură. Tot de la muzeograful Cerasela Dobrinescu, am aflat că patul nu era înalt, iar pe el se așeza întâi o rogojină. Apoi, într-o anumită ordine, urmau salteaua, cearceaful și cuvertura. Salteaua era umplută cu paie sau cu lână scărmănată și era denumită ”duşec”, un cuvânt preluat din limba turcă. Mulți termeni au fost împrumutați în acea vreme, de la musulmani. Cearceaful era întotdeauna frumos ornamentat pe latura care era expusă vederii, apoi era acoperit cu o cuvertură, așternut pentru pat.

Nelipsită de pe peretele de lângă pat era o scoarță. În unele sate, pe acel perete erau expuse la vedere și ștergarele din borangic, care erau dăruite la nuntă. Era o mare fală în sat să cununi pe cineva, iar la nuntă, nașii primeau ștergare din borangic sau de bumbac, țesute manual. Etalarea lor în permanență în această cameră frumoasă, era, de fapt, o fală a familiei care a putut să cunune pe cineva și își expunea darurile pe care le-a primit de la fini.  Scoarța tradițională dobrogeană se afla în permanență pe peretele cu patul, pe care îl acoperea. Lângă ea, în expoziție sunt niște fețe de plapumă și toate tipurile de ștergare.

Pernele reflectau statutul social și erau jucate înaintea nunții

patul traditional dobrogean Pe pat, erau întotdeauna dispuse foițe, țesături care erau puse și pe perete, iar când se uzau erau așezate pe podea. De asemenea, se înșirau multe perne de-a lungul patului. Acestea erau țesute din lână, iar în Dobrogea ele se numeau ”căpătâie”. Inițial au fost umplute cu paie și ulterior cu lână scărmănată, iar multitudinea de perne și de obiecte din camera curată, reflecta starea socială și economică a familiei respective. Multe perne se țeseau pentru a fi date de zestre fetelor.

Exista o zi anume, în care se jucau pernele, spune muzeograful Cerasela Dobrinescu. La Cochirleni, de exemplu, pernele se jucau joia. Se scoteau într-o horă, în care era arătată, de fapt, zestrea fetei care urma să se căsătorească în săptămâna aceea. Pernele reflectau și îndemânarea fetei, pentru că multe domnișoare țeseau, această îndeletnicire fiind exclusiv feminină. Fetele începeau de la vârste fragede să deprindă aceste tehnici, a precizat Cerasela Dobrinescu.

Lada de zestre

Lada de zestre DobrogeaÎntotdeauna, la capul patului era lada de zestre a mamei, care a venit cu ea după căsătorie sau lada fetei ce urma să se căsătorească.

Cea expusă în cadrul expoziției de la Muzeul de Artă Populară Constanța este după modelul celei care a fost folosită în Dobrogea. Era o piesă de mobilier nelipsită din casele dobrogenilor. În ea, se păstrau de regulă cele mai valoroase lucruri ale familiei, hainele de sărbătoare, zestrea fetelor de măritat. Pernele se umpleau când era nevoie, nu erau introduse în ladă cu umplutura, ci doar fețele de pernă. Lada de zestre este pictată și are influență brașoveană.

Ștergarele din Dobrogea

Stergare din DobrogeaȘtergarele tradiționale dobrogene sunt ajurate. Ele se realizau din bumbac alb, dar puteau fi țesute și din borangic sau din bumbac multicolor. Pe ștergare erau cusute motive tradiționale zonei: păsări afrontate, vița de vie cu ciorchinele, diferite motive florale, am aflat de la muzeograful Cerasela Dobrinescu.

Glastra cu flori este un motiv pe care îl întâlnim frecvent în Dobrogea și simbolizează pomul vieții. De fapt, este un motiv iranian, care a circulat în toate culturile, a precizat Cerasela Dobrinescu. Românii au ca pom al vieții bradul, care este întâlnit în mai multe obiceiuri, la nuntă, la înmormântare sau la ridicarea unei case noi. Cocoșul afrontat este cel care vestea începutul unei noi zile. Aceeași simbolistică o regăsim și pe ceramica de la Horezu, iar toate motivele sunt inspirate din natură.

Stergar din EnisalaTot în cadrul expoziției de la Muzeul de Artă Populară Constanța este sugerat un interior din nordul Dobrogei, cu scoarța specifică și cu un ștergar provenit de la Enisala. Este un model exotic, pe care sunt cusuți papagali frumos colorați.

După 1989, din dorința de a fi moderni și conectați la valorile statelor occidentale, mulți au renunțat la portul popular, la obiceiuri și tradiții, au vândut sau au aruncat lucrurile vechi, iar acum regretă. Nici pâinea aceea gustoasă pregătită de bunicile noastre și coaptă pe vatră, nu se mai face prea des în mediul rural. Acum, sătenii preferă să o cumpere gata feliată de la magazin, chiar dacă gustul celei făcute în casă este mult mai bun, iar mirosul de pâine caldă, proaspăt scoasă din cuptor, parfumează frumos toată locuința și ne îmbie să ne îndreptăm către bucătărie și să rupem un codru, pe care să întindem unt și să îl savurăm ca pe o delicatesă.

În cadrul expoziției ”Gospodăria tradițională din Dobrogea”, de la Muzeul de Artă Populară Constanța sunt prezentate piese care nu au mai fost expuse până acum. Toate obiectele sunt vechi, de patrimoniu, valoroase și originale și provin din satele dobrogene situate pe malul Dunării și în localitățile nord-dobrogene, în care rar se mai găsesc astfel de piese.

Share

Leave a Reply