Multe femei din Dobrogea au avut, de-a lungul ultimilor 100 de ani, o contribuție deosebită pentru evoluția societății, chiar dacă, unele dintre ele au rămas anonime și nu am auzit de ele. Pentru că este luna femeii, aceste doamne merită să fie evocate, astfel încât să nu uităm că ele au existat și că au avut ceva de spus și de realizat în Dobrogea.

Femei din Dobrogea care au avut o carieră. Olga Sacară Tulbure, prima femeie doctor de la Sanatoriul Techirghiol

Una dintre femeile din Dobrogea care s-au remarcat în domeniul medical, a fost Olga Sacară Tulbure.

”Olga Sacară Tulbure a fost doctor, dar a avut neșansa să nu fie prima studentă la Facultatea de Medicină din România, pentru că s-a îmbolnăvit în timpul cursurilor și a mai amânat puțin. Astfel, pe lista primelor femei doctor în România, ea ajunge pe locul al treilea.

Dar, important este că după ce a terminat facultatea a lucrat la Institutul Surorilor de Caritate din București și a ajuns la Techirghiol, la sanatoriul nou creat.

Sanatoriul Eforiei Spitalelor a fost inaugurat pe 4 iulie 1899 și, după un an în care a fost medic Nicolae Marinescu Sadoveanu, a fost înființat un post permanent de medic și s-a amenajat o locuință pentru acesta.

Doctorul Olga Sacară a stat la Techirghiol 3 ani ”îngrijind cu multă dragoste și devotament copilașii aflați sub priceputa dumisale căutare”. Vă imaginați că atunci, sanatoriul era deschis și vara, și iarna și era multă sălbăticie în jurul unității sanitare, erau puține amenajări acolo. Ea a stat la Techirghiol, până în 1903. În primul an a tratat 124 de copii, iar în anul următor 156 de copii.

Olga Sacară Tulbure a elaborat primele regulamente pentru tratament și cură, astfel că, în istoria balneologiei are un loc al ei. A organizat gospodărește tot ce însemna acest sanatoriu, care era o noutate în domeniu. De-abia în 1903 a venit Iosif Dona și a rămas 30 de ani la conducere.

Olga Sacară a plecat la București, la Clinica Infantilă. A vrut să lucreze acolo, a stat câteva luni, dar a fost respinsă, pentru că femeile nu aveau dreptul să voteze în senatul universității.

A plecat în Franța, la Paris, dar a lucrat și la Londra, iar ultima perioadă din viață a petrecut-o la New York și Los Angeles. S-a stins din viață la 71 de ani în America și conform ultimei sale dorințe, cenușa i-a fost aruncată deasupra Bucureștiului.

Am găsit recent într-un volum semnat Gala Galaction, ”Scrisori către Sora Zoe”, o parte din corespondența prozatorului și teologului Gala Galaction. El o are confidentă pe Olga Sacară Tulbure și chiar pare că a fost atât de îndrăgostit ea, cât a fost și de soția lui, Zoe, care era foarte geloasă și, la un moment dat, i-a interzis să mai corespondeze cu Olga. Cert este că aceste schimburi de scrisori ne plasează la Techirghiol, pentru că Galaction s-a dus să o viziteze pe Olga de mai multe ori acolo și a lăsat niște însemnări despre Techirghiol”, a povestit pentru Discover Dobrogea, prozatoarea, poeta și publicista Aurelia Lăpușan.

Eliza Gheorghiu, prima femeie din Dobrogea cu diplomă de doctor în medicină

Sunt multe femei din Dobrogea care au făcut carieră. Printre ele se numără și Eliza Gheorghiu, prima femeie din Dobrogea, care a obținut titlul de doctor în medicină. Eliza s-a născut la Topalu și despre ea scria în presa vremii, într-o ediție a ziarului ”Marea Noastră” din 1925, că Eliza Gheorghiu, fiica distinsului cetățean Iancu Gheorghiu, directorul societății Concordia a primit diploma de doctor în medicină, la Universitatea București.

”Din păcate, parcursul Elizei Gheorghiu nu a fost spectaculos, pentru că a fost medic de circă la Murfatlar. Apoi, datorită faptului că a rămas văduvă, ea a venit la Constanța. Aici a fost medic școlar la Școala Comercială de Fete din Constanța și în final s-a căsătorit cu Stavru Frangopol, comerciant ortodox, cum scrie în registrul stării civile și nu se mai știe nimic de ea. Dar, mi s-a părut interesantă povestea ei și merită să fie relatată”, spune conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan.

Maria Dimitriu-Castano, prima femeie jurnalist din Constanța

Printre femeile din Dobrogea, care s-au remarcat în domeniile lor, dar sunt mai puțin cunoscute, se numără și Maria Dimitriu-Castano. Ea a fost prima femeie jurnalist din Constanța și redactor-șef la ”Ziarul nostru”, o publicație bilunară a asociației feministe din Galați și Constanța. Ea a fost o luptătoare pentru emanciparea femeii, fără să facă politică.

”Maria Dimitriu-Castano a înființat publicația ”Ziarul nostru” în 1925, la Constanța. Ziarul avea o componentă educativă și făcea portretul unor femei care activau în diverse domenii: poliție, arhitectură, artă, jurnalism, educație sau medicină. Era, de fapt, o bătălie pentru drepturile femeii.

Pe 22 iunie 1930, în Constanța, în imobilul actualului Teatru de Stat, construit de Demostene Tranulis și din dorința lui Nicolae Iorga, a avut loc constituirea Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeii Române. La evenimentul organizat de Maria Dimitriu-Castano au participat 90 de femei, în general profesor, educator, medic și cu diverse alte profesii sau soțiile unor demnitari locali. Ele au realizat tot felul de proiecte pentru susținerea cauzei femeii.

Maria Dimitriu-Castano a reușit, cred că a fost prima candidat pe listele electorale și a ajuns consilier municipal, în 1935. Din această postură a redactat proiectul de regulament pentru funcționarea Asistenței Sociale în municipiul Constanța. Este un proiect care ar merita și astăzi să fie citit, pentru că Primăria Constanța avea un Oficiu de Pregătire și Asistență Socială cu 4 sectoare: administrativ, de ocrotire națională, de ocrotire socială și de ocrotire a locuințelor.

Acest oficiu era în directa responsabilitate a primarului, iar din comitet făceau parte medici, preoți, reprezentanții instituțiilor de asistență socială publică și privată, cadre didactice. Erau interesante domeniile: pentru ocrotirea familiei normale, ocrotirea femeii în perioada prenatală, ocrotirea mamei și a sugarului, ocrotirea copiilor preșcolari, ocrotirea tineretului și combaterea plăgilor sociale.

Maria Dimitriu-Castano a propus și Consiliul Local a aprobat, ca tinerii care își depuneau actele pentru căsătorie, să aducă, împreună cu dovezile de sănătate și un certificat că au făcut serviciul militar, în cazul bărbaților sau un serviciu social, de cel puțin un an, pentru fete, care să învețe cursuri de puericultură și menaj.

Maria Dimitriu-Castano a fost prima femeie din Dobrogea, care a constituit în Mangalia o Societate a Orfanilor de Război și a pus piatra fundamentală pentru un orfelinat numit Olga Sturdza, în 1923. La acea vreme, toți demnitarii Constanței și Mangaliei au făcut donații și s-au întocmit liste întregi cu sumele dăruite.

Soțul Mariei era consilier și magistrat la Curtea de Apel și, împreună cu jurnalista, redactor-șef la ”Ziarul nostru”, au reușit să organizeze acest orfelinat, care funcționa într-un imobil foarte frumos, cu grădini, cu clase de studiu luminoase și cu mobilier modern. Mai mult, la bucătărie lucrau pe rând pensionarele orașului, în gesturi voluntare și le ofereau celor 150 de copii, dragostea oamenilor și o educație solidă.  Maria a fost o personalitate a Constanței, pe care nu merită să o uităm”, spune doamna Aurelia Lăpușan.

Cella Serghi, o importantă prozatoare din perioada interbelică, îndrăgostită de Constanța și de mare

Născută în Constanța, într-o casă de pe strada Mării, Cella Serghi a iubit marea și a regretat mereu că a fost despărțită de ea, din cauza războiului. A urmărit-o atât de mult nostalgia mării, încât, în cartea sa, ”Pânza de păianjen”, autoarea povestește despre amărăciunea acelei despărțiri.

”Pe Cella Seghi am cunoscut-o în apartamentul ei de lângă Cișmigiu și i-am luat un interviu când avea 87 de ani. În primii 7 ani de viață, Cella a locuit pe strada Mării, din Constanța.

Cella Serghi a venit în 1987 la Constanța și a dăruit Muzeului de Artă 25 de tablouri de mare valoare. Când a făcut donația, ea a avut o întâlnire cu publicul său din Constanța.

Apoi, au însoțit-o câțiva cunoscuți, la casa ei de pe strada Mării. Pe drum, Cella Serghi povestea despre prietena ei din copilărie, Cocuța, cu care a împărțit bucuriile anilor tineri. În momentul în care ne-am apropiat de gard, rostind cuvântul Cocuța, din curtea vecină a ieșit, cu adevărat, Cocuța.

Erau la o anumită vârstă atunci, dar întâlnirea a fost foarte emoționantă și frumoasă. 4 ani mai târziu am vizitat-o în apartamentul ei din București, unde existau tablouri prinse și pe canatul ușii, atât de multe erau.

Ea era o colecționară și multe tablouri i-au fost dăruite. A fost o femeie foarte frumoasă, apreciată de Camil Petrescu, promovată de Eugen Lovinescu și de Liviu Rebreanu. Ea a trăit într-un cerc al elitei, al aristocrației românești, iar tablourile erau bijuteriile, bucuriile ei”, povestește publicista Aurelia Lăpușan.

Primul administrator al stațiunii Mamaia a fost o femeie

Stațiunea Mamaia a devenit o importantă destinație turistică încă de la deschiderea ei, în iunie 1906. Fosta plajă cu dune înalte, pe care toată lumea o ocolea, a ajuns să fie o stațiune foarte atractivă în sezonul estival, pentru turiștii români și străini.

”În 1906, atunci când s-au înființat Băile de la Mamaia, primul administrator a fost o femeie, respectiv Ecaterina Nicolaescu. Mi s-a părut un act de curaj pentru vremea aceea, ca o femeie să administreze plaja, care, a atras în primul sezon, 45.000 de turiști”, spune publicista Aurelia Lăpușan.

Prima linie de transport Constanța-Tulcea a fost înființată de o femeie

Este foarte interesant faptul că femeile din Dobrogea s-au făcut remarcate în mai multe domenii. De exemplu, cine s-ar fi gândit că prima linie de transport pe ruta Constanța-Tulcea, a fost înființată de o femeie.

”O altă femeie, Camelia Ariton, a înființat prima linie de transport Constanța-Tulcea. O femeie frumoasă, delicată, dar și vizionară.

Am găsit un album cu fotografii la Ciobanu, la învățătoarea Aura Roșioru, cu chipuri de femei care nu erau doar țărăncuțe ce lucrau pe câmp, nu erau doar gospodine care își îngrijeau copiii, erau și doamne care băteau la mașina de scris, care călăreau sau lucrau în spital.

Lupta aceasta pentru emancipare, a însemnat, de fapt, o îndârjită bătălie împotriva bărbaților refractari, misogini, care nu le lăsau pe doamne să își dezvolte și abilitățile de carieră”, a precizat publicista Aurelia Lăpușan.

Acestea sunt doar câteva femei din Dobrogea au avut o carieră și o contribuție pentru dezvoltarea regiunii, însă, din păcate, au rămas anonime. Ele s-au implicat în viața socială, împotriva tuturor piedicilor care le-au fost puse și au reușit să aibă succes, chiar și cu un secol în urmă.