Pentru a celebra Ziua Armatei Române, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, expune în format virtual, două dintre cele mai importante artefacte aflate în colecția instituției și în patrimoniul statului român. Este vorba despre cele două coifuri militare din bronz, datate în epocă romană și care provin din cercetările făcute în comuna Ostrov din județul Constanța.
Artefactele au fost descoperite în 1960, în necropola centrului militar și civil de la Durostorum. Ruinele orașului antic și ale castrului roman se află în prezent pe teritoriul orașului modern Silistra situat pe malul bulgăresc al Dunării, iar necropola acestuia se întinde și dincolo de granița cu Romania în comuna Ostrov. Unul dintre cele mai importante centre militare și civile de pe malul Dunării și important centru ecleziastic creștin în epocă romană târzie, Durostorum a fost și sediul legiunii legio XI Claudia, care a fost adusă aici de către împăratul Traian și a fost staționată în zonă până în secolul al IV-lea d. Chr.
Cele două coifuri de paradă sunt parte a echipamentului de cavalerie și au fost folosite probabil de către militari care exercitau serviciul activ în garnizoana Durostorum. Acest tip de descoperire nu este singulară, piesele au bune analogii în provinciile limitrofe dar și în restul Imperiul Roman, însă este destul de rară și prin urmare foarte importantă pentru istoria armamentului și echipamentului militar roman.
Ambele piese au fost datate în secolul al II-lea d. Chr., atât pe baza tipologiei cât și pe baza contextului de descoperire a acestora.
Prima pisă este un coif cu calota înaltă, sub forma unei bonete frigiene, decorat în partea superioară sub forma unui cap de vultur, cu o protecție laterală pentru zona urechilor și obrazului și ornat cu reprezentarea unor divinități protectoare (zeița Victoria cu coroană de lauri și ramura de palmier în mâni alături de zeul Marte în nuditate eroică, capul Gorgonei Medusa pe partea din spate a coifului și imaginea unui Dioscur împreună cu calul său pe protecția pentru urechi și lateralul feței), împreună cu motive zoomorfe (șarpele) și antropomorfe (doi cavaleri în galop). Analogii pentru această piesă avem în recenta descoperire a coifului de la Islaz, dar și în restul Imperiului Roman, cele mai cunoscute fiind cele de la Vechten (Olanda) și Crosby Garrett (Anglia). Datorită implicațiilor etnice ale acestui tip de coif, nu putem exclude în totalitate ideea că acestea erau purtate de către militari cu o anumită origine etnică, însă acest fapt nu poate deveni o regulă, întrucât nu avem dovezi suficiente în acest sens.
Cel de-al doilea coif este lucrat sub forma unei căști cu protecție pentru față (mască), protecție pentru ceafă și creastă metalică. El se păstrează fragmentar și a fost decorat în tehnici diferite, turnare, batere sau prelucrare la cald, cu motive geometrice (rețea rombică, scut oval), vegetale (ghirlande), zoomorfe (cap de mistreț pe partea din spate a coifului, șerpi, cap de leu) și mitologice (zeul Marte nud și cu cască pe cap, Victoria cu coroană de lauri în mână, grifon și Medusa). Masca este decorată cu figura Gorgonei Medusa, din care se mai păstrează doar imaginea părului acesteia.
La Durostorum au fost descoperite până acum 4 coifuri sau fragmente de coifuri romane, pe lângă cele două exemplare găzduite de muzeul nostru, alte două exemplare aflându-se în prezent în Muzeul Regional de Istorie din Silistra.
Piesele de acest fel au fost folosite în primul rând atât pentru întrecerile sportive hippika gymnasia, cât și pentru paradele din afara bătăliilor la care participau militari din cadrul trupelor de cavalerie. Decorația coifurilor și masca asigurau protecția și în același timp îndeplineau un rol ritual pentru purtător. Astfel, mare parte a măștilor aveau reprezentări feminine, fiind decorate cu trei tipuri de imagini: Amazoana, Mater Castrorum și Gorgona Medusa. În cazul măștilor cu reprezentări masculine, putea fi reprezentat un personaj oarecare însă de cele mai multe ori avem figuri de eroi sau zei, așa cum este Alexandru cel Mare sau zeul Mithras.
Folosirea în bătălie a acestor coifuri foarte decorate și din materiale mai puțin rezistente așa cum este bronzul, este o ipoteză foarte dezbătută de către literatura de specialitate, din motive care țin de funcționalitate și rezistență. Liviu Petculescu, un reputat istoric al echipamentului militar roman, sugerează că în anumite cazuri, militarii de rang superior din anumite trupe erau dotați cu două coifuri, unul mai robust lucrat din fier și folosit pentru luptă și un altul din materiale mai puțin rezistente și care era folosit pentru paradă și întreceri sau în anumite cazuri, la activități mai puțin solicitante din viața cazonă de zi cu zi. Indiferent de modul de folosire, trebuie recunoscut faptul că aceste coifuri sunt opere delicate în termeni de confecționare și decorare. Ele reprezintă opera a mai mulți meșteri și o perioadă de timp importantă pentru a le confecționa, și prin urmare pot face parte dintr-un echipament semi-privat al militarilor, plătit de către aceștia. Având în vedere aceste informații, credem că ele reprezentau un echipament militar destul de costisitor ca preț și cu o valoare pentru purtător care depășește sfera simplă a funcționalității și prin urmare depunerea lor în mormânt implică importanța pe care o avea decedatul în lumea aceasta, prin prisma meseriei sale, importanță care se dorea a fi transbordată și în lumea de dincolo.
Dedicăm această postare tuturor militarilor activi și în rezervă, veteranilor și personalului auxiliar care servește cu mândrie armata română și îi amintim pe toți cei căzuți în luptă cu pioasă aducere aminte și recunoștință, ne informează muzoegraful Aurel Mototolea și arheologul Ștefan Georgescu, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
0 Comentarii