Am fost de zeci de ori prin județul Tulcea, dar nu știam nimic despre dealul cu sculpturi de la Babadag. L-am descoperit întâmplător, în timp ce căutam drumul spre mormântul lui Koyun Baba. Sculpturile erau luminate frumos de soare și, inițial, de la distanță, am crezut că este vorba despre un cimitir musulman, însă, mare mi-a fost mirarea când m-am apropiat și am observat zeci de sculpturi frumoase, dar neîntreținute.
Dealul cu sculpturi de la Babadag, un loc pe care turiștii l-ar aprecia
În localitatea situată în apropierea orașului Tulcea există mai multe atracții turistice, însă, despre dealul cu sculpturi de la Babadag nu găsim prea multe informații. Doar pe site-ul CNIPT Babadag sunt scrise câteva cuvinte despre ”platoul cu sculpturi”, fără să fie oferite însă prea multe detalii despre această atracție turistică. Probabil și pentru că proiectul nu a mai fost finalizat, deși, dacă i s-ar acorda puțină atenție, ar putea deveni un obiectiv turistic important în Babadag.
”Această piatră s-a înălțat pe 20 septembrie 1984, la hotarul de început al acestei așezări dăruită sculpturii de către orașul Babadag” scrie pe site-ul Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Babadag, însă, potențialii turiști nu sunt informați că există zeci de sculpturi pe acel deal.
În 1986 a avut loc ultima tabără de sculptură la Babadag
Aflată pe versantul de sud al dealului Koyun Baba, Tabăra Babadag este așezată lângă o pădure, iar de sus, dealul le oferă vizitatorilor o frumoasă priveliște asupra orașului.
Pentru a afla mai multe informații despre dealul cu sculpturi de la Babadag, despre care nimeni nu spune mare lucru, am stat de vorbă cu sculptorul Carmen Tepșan, care a participat la Tabăra de Sculptură de la Babadag, în anul 1986.
Fotografie din arhiva personală a sculptorului Carmen Tepșan. Lucrarea ”Icar”, formată din 3 bucăți din piatră nu a fost montată niciodată
”Lucrările mele sunt chiar la intrarea în Tabăra de sculpturi și, din păcate, nu au mai fost montate. Cred că au fost 3 ediții ale acestei tabere, iar eu am mers în 1986, care a fost și ultima, pentru că ne-au dat afară de acolo și nu ne-au mai montat lucrările.
Fragment din lucrarea ”Icar”, fotografie din arhiva personală a sculptorului Carmen Tepșan
A fost o situație mai delicată, cum era pe atunci, în perioada comunistă. Cineva a înjurat partidul, altcineva s-a sesizat și astfel s-a terminat prea repede o tabără frumoasă, fără posibilitatea ca lucrările noastre să fie puse în valoare.
A fost un an foarte prost pentru noi, că erau probleme cu administrația, ne-am spălat cu apă dintr-o cișmea, n-au fost condiții prea bune atunci. Erau niște bungalow-uri cu 2-3 paturi și fiecare a avut câte o căsuță”, a declarat pentru Discover Dobrogea, sculptorul Carmen Tepșan.
”Icar”, sculptura în piatră care de 36 de ani așteaptă să fie montată
Lucrările de pe dealul cu sculpturi de la Babadag nu sunt întreținute. Unele au fost sparte, altele sunt dărâmate sau nu au mai fost montate și prea puțini dintre cei care trec prin oraș le cunosc povestea și merg să le vadă.
”Era o onoare pentru noi să fim invitați și să realizăm lucrări de sculptură în aceste tabere de creație. Pentru cea de la Babadag, pe care Uniunea Artiștilor Plastici a organizat-o în colaborare cu primăria, au fost selectați 10 sculptori.
În tabăra de la Babadag am fost la cariera de piatră de la Sitorman, de unde ne-am ales pietrele, care, apoi, au fost aduse cu un camion.
Am stat o lună acolo și fiecare a realizat câte o lucrare în piatră. Nu aveam instrumente electrice, totul se sculpta la mână, cu dalta și ciocanul. Nu ni s-a impus o tematică anume, fiecare sculpta după propria imaginație.
Lucrările aveau dimensiuni mari, a mea trebuia să aibă 2,50 m înălțime, dar, dacă nu a mai fost montată, a rămas acolo, pe jos. Făcuseră gropile pentru fundație, urma să vină betoniera să toarne fundația, să vină macaraua să montăm, dar a existat un incident și a trebuit să plecăm toți, iar lucrările au rămas lucrările nemontate.
Lucrări care au rămas și după 36 de ani de la realizare nemontate, pe dealul cu sculpturi de la Babadag. Fotografie din arhiva personală a sculptorului Carmen Tepșan
Lucrarea pe care am realizat-o la Babadag am intitulat-o «Icar». Dacă s-ar relua Tabăra de la Babadag aș participa și aș vrea să îmi montez lucrarea. Acum sunt și alte condiții, avem scule electrice, nu mai lucrăm doar cu dalta și ciocanul.
La finalul taberei de sculptură, Uniunea Artiștilor Plastici ne plătea pentru lucrările realizate. Toți artiștii primeau aceeași sumă, 10.000 de lei pentru fiecare, cam 3-4 salarii la vremea aceea”, a povestit pentru Discover Dobrogea, sculptorul Carmen Tepșan.
Tabăra de la Babadag se dorea a fi un fel de Măgura 2
Din păcate, lucrările de pe dealul cu sculpturi de la Babadag, la care au muncit tinerii artiști, nu sunt promovate, nu sunt incluse într-un circuit turistic, deși sunt foarte frumoase, iar locul în care au fost montate oferă o perspectivă minunată a orașului.
”Taberele acestea nu țineau o veșnicie, se făceau 3-4 ediții. Tabăra Măgura de la Buzău a fost cea mai longevivă pentru că ea avea un rost, erau 16 ediții și câte 16 sculptori care participau. La Măgura sunt promovate sculpturile, dar nici acolo nu sunt întreținute, chiar dacă merg și turiști din străinătate să le vadă.
La Babadag, însă, tabăra de sculpturi este și izolată de oraș, dar ar trebui, totuși, să afle mai multă lume de ea.
Aceste tabere de sculptură erau foarte importante, pentru că reprezentau un loc în care puteam să ne facem lucrări de mari dimensiuni. În plus, nu îți impunea nimeni tema. Toți participanții erau absolvenți de arte plastice și aceste tabere erau un lucru extraordinar pentru noi. Am fost, aproape în fiecare an, în diferite locuri.
În străinătate am fost mai mult decât în țară, dar după 1990. În România nu s-au mai organizat atât de multe tabere, mai erau câteva cu circuit închis. Înainte, U.A.P. organiza, lua legătura cu autoritățile locale și tot Uniunea selecta artiștii. Acum, este un regim semi-privat și este altfel.
Înainte de 1990 selecția se făcea în funcție de rezultatele pe care le aveam. Cei care terminau primii, care aveau rezultate artistice și participau la expoziții ajungeau la Măgura sau în alte tabere.
Amintirile din acele vremuri sunt frumoase, chiar și acum merg în tabere de creație, atât în țară, cât și în străinătate. Organizatorii veneau cu 10 bolovani și, prin tragere la sorți ne pica unul mai mare sau mai mic, mai rotund sau mai lung, în funcție de cum ne era norocul.
La Măgura stăteam la mănăstire, unde erau niște camere. Am mai fost cazați la cămine cu baie comună, cum era atunci. Acum nu mai este așa, stăm la hotel și avem condiții normale.
”Oglindire”, sculptură realizată de Carmen Tepșan la Tabăra Măgura din Buzău, în anul 1983
Lucrarea pe care am realizat-o la Măgura se numește «Oglindire». Am fost acolo de câteva ori să îmi văd lucrarea, care este mare și stă bine, are și o fundație foarte bună. Pe site-ul meu sunt multe dintre lucrările pe care le-am realizat de-a lungul anilor”, a povestit pentru Discover Dobrogea, sculptorul Carmen Tepșan.
Uniunea Artiștilor Plastici a făcut o inventariere a lucrărilor din taberele de creație, dar nu le-a prezentat încă pe cele de la Babadag.
Sculptorul Carmen Tepșan a absolvit Institutul de Arte Frumoase ”Nicolae Grigorescu” din București, secția Sculptură, în anul 1983, iar din 1990 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Din 1981 a participat la peste 150 de expoziții naționale și internaționale și la simpozioane de sculptură monumentală.
Pe dealul cu sculpturi de la Babadag sunt expuse zeci de lucrări, dar nu se găsesc informații despre ele
Despre dealul cu sculpturi de la Babadag am discutat și cu Viorel Crețu, ghid de turism la CNIPT Babadag, pentru a încerca să aflu povestea lucărilor despre care nu se știe nimic.
”Cabana Babadag este funcțională și aparține de Direcția Județeană de Tineret și Sport aflată sub jurisdicția Consiliului Județean Tulcea. Din păcate, nu este în administrarea Consiliului Local Babadag, deși, noi am dori să facem mai multe acolo. Ea are spații de cazare și sală de mese, cu bucătărie și tot ce trebuie.
Referitor la Tabăra de sculptură și la lucrările care sunt acolo, s-a dorit să fie un fel de Măgura 2. Au fost doar două ediții, după care, cultura nu a mai prezentat prea mare interes.
Tabăra de la Babadag a funcționat înainte de 1989 ca tabără școlară, apoi a fost abandonată, iar procesul de degradare a continuat. Existau și niște căsuțe din beton cum erau la Costinești, care acum sunt aproape în ruină. Zona este extraordinară, este un amfiteatru natural unde s-ar putea desfășura o mulțime de festivaluri”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Viorel Crețu.
Prin acest articol dorim să le atragem atenția, atât turiștilor care ar fi interesați să viziteze un obiectiv frumos în Babadag, cât și autorităților abilitate să pună în valoare aceste opere de artă, care nu sunt întreținute și promovate. Poate că ar fi timpul să ne pese mai mult de artă și de cultură, de valorile pe care le avem și pe care le lăsăm în uitare.
Foarte bun articolul, sper sa ajunga la cine trebuie
Ar fi o surpriză plăcută ca la primăvară să vedem sculpturile puse în valoare. Poate, vorba ta, citește cine trebuie și vor apărea schimbări.
Interesant articol. As propune scrierea unui proiect si cautat finantare pt realizarea lui.
Este si aceasta o idee. Noi ne gandeam ca autoritatile locale ar putea amenaja zona.
Felicitări Auris pentru această poveste minunată care nu este promovată și pusă în valoare de nimeni !
Mulțumesc! Să sperăm că acum se va schimba ceva, pentru că, un obiectiv turistic în plus nu strică niciodată.
In anii 90 am petrecut alaturi de colegi, cateva zile la Cabana Babadag, prilej cu care am vizitat si Tabara de sculptura. Am fost impresionati de frumusetea lucrarilor dar si de privelistea minunata PE care o oferea asupra asezarii. Avem fotografii minunate de acolo. Imi pare Rau SA aflu CA acest obiectiv cultural si touristic nu este pus in valoare, intreaga zona ar avea de castigat. Multumim frumos pentru articol, iubirea fata de acestei locuri minunate, le poate Salva.
Probabil în 1990 erau foarte bine puse în valoare. Sperăm că autoritățile abilitate vor lua măsuri, astfel încât să devină o zonă turistică, pentru că, acum, acest loc este total necunoscut pentru cei care ajung în Babadag.
Interesant intr-adevar! As vrea sa mai adaug ceva, de dragul adevarului: sculptorii au fost ajutati de catre soldati in termen de la unitatea militara, care faceau grosul muncii dupa care retusurile si fineturile erau executate de catre sculptori. Acestia s-au simtit desigur bine acolo, pentru ca erau tineri si practic ”in tabara”. Dar sa nu uitam de soldatii care nu erau in tabara si au pus osul la treaba acolo.
Mulțumesc pentru precizare! Nu știam de soldați.
Nu știam.
Am uitat sa adaug ca pe acelasi deal a ramas si o mica scena din beton si piatra ridicata probabil special pentru Cenaclul Flacara, care a avut un spectacol acolo, inainte de iunie 1985 (cf Wikipedia, in 16 iunie 1985 Cenaclul Flacăra și muzica folk au fost interzise iar Adrian Păunescu a fost revocat din funcția de redactor-sef al revistei Flacara).
Cenaclul Flacara s-a dervasurat in incinta cabanei acolo exista o scena pentru evenimente cultural artistice, intradevar langa sculpuri exista si un platou din beton dar nu se desfasoara acolo activitati
Mulțumesc pentru precizare. Nu știam această informație.
Felicitari pentru acest materia;. Cenaclul Flacra a fost in vizita la Babadag pe 17 august 1984.