În ultimii ani au apărut tot mai mulți nostalgici care plâng după perioada comunistă. Este o caracteristică a naturii noastre umane să uităm tot ce a fost rău în trecut și să ne amintim doar lucrurile bune. Sunt mulți tineri care, deși nu au trăit în vremurile României totalitariste, au aflat de la bunici și părinți, că în acele timpuri oricine avea un loc de muncă și o locuință, iar acum tânjesc după acel regim. Vârstnicii uită însă să le povestească despre cozile la care stăteau ore întregi pentru ouă sau carne și alte produsele alimentare de strictă necesitate. Ei omit să le transmită nepoților sau copiilor că pâinea, făina, uleiul și zahărul se dădeau pe cartelă, că stăteai la cozi nesfârșite pentru o butelie pe care o primeai doar o dată pe lună sau de frigul din apartamente.

Cozile erau un mod de socializare, în vremea comunismului

sucuri in perioada comunistaNu vom uita niciodată cozile la care stăteam ore întregi. De cele mai multe ori nici nu conta că se vindeau ouă, carne sau portocale, lumea se așeza la rând, indiferent de vremea de afară. Alimentarele, deși aveau spații generoase, erau aproape goale. Oferta magazinelor era atât de redusă, încât aveai de ales, fără să stai la cozi interminabile, între conserve de legume, halva, pește congelat și brânză topită. Chiar și pentru lapte sau iaurt stăteai la rând. Iar posibilitățile de distracție erau atât de limitate, încât sunt convinsă că tinerii din ziua de astăzi nu și-ar dori să meargă în câteva discoteci învechite să bea doar votcă, Pepsi și Brifcor.

Fără curent electric și căldură, cu alimente de maximă necesitate pe cartelă

mobilier in perioada comunistaOricine dorește să își aducă aminte de realitățile acelor vremuri, poate face o vizită la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, unde există o expoziție permanentă, intitulată ”Comunismul în Dobrogea”. Este o incursiune în trecut, care îți dă fiori reci pe șira spinării. Acolo, pot fi văzute tradiționalele lămpi cu gaz, folosite de toată lumea când se întrerupea curentul și la care elevii își făceau temele. Energia electrică era întreruptă frecvent pentru că se făcea economie, dar faptul că nu era lumină, nu reprezenta o scuză pentru copii să nu își facă temele.

produse in perioada comunistaInclusiv cartelele fără de care nu îți puteai cumpăra pâine, zahăr, ulei și făină, sunt expuse în expoziția de la MINAC. Calculele comuniștilor erau foarte simple, o persoană trebuia să mănânce o jumătate de pâine pe zi, astfel că, noi, care eram 3 persoane, primeam o pâine și jumătate zilnic. Dacă nu aveai bani suficienți, puteai cumpăra și câte un sfert de pâine, era o practică uzuală și un lucru foarte normal la acea vreme. Tacâmurile de pui și celebrii ”adidași” de porc erau delicatese. Se găsesc și acum, dar nu mai au aceeași trecere ca în comunism.

Românii s-au adaptat și au creat o rețea în care făceau schimb de mărfuri

Chiar și pentru lapte și iaurt, care se găsesc acum pe toate drumurile, se stătea la coadă cu noaptea-n cap. Totuși, nu a murit nimeni de foame pe vremea lui Ceaușescu. Se crease un sistem, o rețea prin care oamenii făceau schimb de mărfuri. Fiecare avea ceva de oferit, care le trebuia altora. De exemplu, cei care lucrau la tipografie le dădeau hârtie celor de la ICIL și primeau în schimb smântână, unt și înghețată sau de la vecinii care lucrau la abator primeau carne ori mușchi țigănesc și se considerau norocoși. Pentru a se descurca, mulți erau nevoiți să fure câte ceva de la locul de muncă.

Era greu să îți procuri haine care să-ți fie pe plac, dar constănțenii erau cumva privilegiați. Ei puteau cumpăra de la navigatori bluejeans, bluze, dulciuri, aparate și casete video pe care le foloseau cu mare atenție, să nu cumva să afle poliția. Îmi amintesc că mai vedeam reclame la diferite produse pe casetele video înregistrate de navigatori în voiaje și mă uitam la ele ca la OZN-uri.

Expoziția de la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța nu trebuie ratată. Vizitatorii pot afla multe lucruri uitate despre evoluția politică, economică și culturală a Dobrogei dintre anii 1945-1989, pot vedea cum arăta o celulă de la Penitenciarul Jilava, imagini ale Gulagului comunist în Dobrogea și obiecte din viața cotidiană din perioada totalitaristă.

Uniformele din vremea comunistă, expuse la expoziția ”Comunismul în Dobrogea”

Uniforme in comunismDe ani buni există discuții despre introducerea uniformelor obligatorii în unitățile de învățământ. Dacă vă luați copiii la expoziția inedită de la muzeu, vor vedea uniformele şcolare de altădată, care erau purtate atât la grădiniță, cât și în școala generală și la liceu. Este un bun prilej să ne amintim și noi de cămaşa portocalie, şorţul albastru şi basca de şoim al patriei, de rochiţa pepită şi sorţul albastru cu volane sau de sarafanul bleumarin pe care îl purtau fetele în liceu.

Scoala in perioada comunistaNu au fost uitate nici accesoriile acelor vremuri: insignele elevilor, cravata de şoim al patriei sau pionier, gulerul alb scrobit, bentiţa, sandalele şi şosete albe. Inclusiv jocurile cu care ne delectam când eram copii, ”Piticot”, ”Marocco” ori ”Nu te supăra frate” sunt expuse în cadrul expoziției.

Televizoarele alb-negru aveau mai mult rol decorativ

mobilier in perioada comunistaChiar dacă orele de program TV erau reduse la 3-4 ore pe zi, în perioada comunistă, cu toții aveam televizoare. Este adevărat, erau mai mult pe post de decor, probabil de aceea erau acoperite cu un milieu croșetat și aveau pe ele un bibelou, de multe ori un pește din sticlă. Le puteți vedea pe toate într-un loc special destinat, în care este prezentată o cameră din acele timpuri. Parcă exista un șablon pentru amenajarea locuințelor, când intrai într-un apartament știai deja ce urmează să vezi. Mobilierul era aproape identic în toate casele, bibelourile erau aceleași, stilul în care erau decorate încăperile era similar în secolul trecut, doar artiștii sau cei care erau inspirați să treacă pe la ”Fondul plastic” reușeau să spargă cumva banalitatea locuințelor tradiționale.

Deținuții politic au suferit enorm în vremea comunismului

Detinuti perioada comunistaNici cei peste 2000 de deținuți politic, care au murit când s-a construit Canalul Dunăre-Marea Neagră, nu au fost uitați de organizatorii expoziției. Ni se amintește că Dobrogea a fost folosită de comuniști drept lagăr de exterminare pentru cei care își permiteau să aibă libertate de gândire, despre care se spunea că sunt dușmani ai regimului. Multe dintre realizările infrastructurii din Dobrogea, realizate după 1948 au la bază teroarea şi crima. În Constanţa, de exemplu, Spitalul Județean, Sala Sporturilor și stadionul Farul, sunt operele muncii forţate a deţinuţilor politic.

Cum arăta o celulă de detenție și în ce condiții se muncea la Canalul Dunăre-Marea Neagră, cu roaba și cu târnăcopul, puteți vedea în cadrul expoziției de la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța. După o astfel de vizită, probabil, ne vom reaminti realitățile acelor vremuri și nu vom mai plânge după ele.

stema romaniei comunisteÎmi amintesc că eram în clasa a VIII-a când s-a inaugurat, în mai 1984, Canalul Dunăre-Marea Neagră. Mergeam zilnic la repetiții pe un stadion improvizat și ridicam la un semnal niște plăcuțe care formau diferite tablouri, la vederea cărora s-au bucurat dictatorii Elena și Nicolae Ceaușescu. Pentru ei nu a contat că în cele două lagăre de concentrare, oamenii erau torturați și ținuți flămânzi, în barăci neîncălzite, treziți cu noaptea în cap și trimiși în marș, câțiva kilometri până la locul de muncă, indiferent de vreme, că bolile făceau ravagii printre deținuți și erau bătuți până la epuizare și tratați în mod inuman. Acestea sunt lucruri pe care nu trebuie să le uite cei care își amintesc doar de realizările din perioada comunistă.

Am sperat că ne va fi mai bine, dar încă așteptăm luminița

Este adevărat, după 1989 am avut așteptări foarte mari. Speram că în locul blocurilor gri, ca niște cutii de chibrituri, vor apărea arhitecturi spectaculoase, că vom avea școli și spitale noi și moderne. Multe lucruri mi-am imaginat, însă, am senzația că toată această perioadă de democrație a fost doar o prea lungă noapte polară pe care am dormit-o, nu că am trăit 29 de ani, în care mai mult s-a distrus decât s-a construit. Dar cel mai important lucru este să nu permitem nimănui să ne întoarcă la acele vremuri, să nu-i lăsăm pe politicieni să ne limiteze libertatea de exprimare, să ne cunoaștem și să ne cerem drepturile, pentru că acestui popor îi ajunge cât a trăit în comunism.

Share

Leave a Reply