Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.
Cetatea medievală Enisala
Localitatea Enisala din comuna Sarichioi include în limitele sale geografice un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.
Marcată de evenimentele trecutului, aflată în bătaia vânturilor, cetatea de la Enisala este azi un punct turistic deosebit în Dobrogea.
Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.
Cercetătorii au emis ipoteza că singurii interesați de ridicarea unei cetăți situată în cadrul sistemului de fortificații din nordul Dobrogei, orientată spre mare pentru controlarea traficului naval, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani câștigate din comerț și care erau deținătorii monopolului navigației pe Marea Neagră. La acea vreme, Lacul Razim era mai mult un golf pentru Marea Neagră, iar dealul pe care a fost ridicată fortificația era cel mai înalt și mai bine poziționat, la o altitudine de 110 metri, spune muzeograful Andreea Celâcu.
Ea a precizat că poate fi luată în considerare și o a doua ipoteză, care atribuie construcția cetății de la Enisala unui principe tătar. Nu trebuie să uităm, faptul că regiunea se afla, în sec. al XIV-lea, sub controlul Hoardei de Aur.
Yeni-Sale, cetatea înaltă așezată pe un deal pietros
Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, care este înaltă și așezată pe un deal pietros”.
Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.
Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Babola sau Pampulo.
Pe de altă parte însă, pe harta austriacă executată de Ignatius Albrecht în ultimul sfert al sec. al XVIII-lea este menționată denumirea Eracri-Kupei.
Asupra cetății au fost aduse numeroase modificări, iar zonele deschise la culoare sunt cele reconstruite. În mod normal, cetățile au la fiecare colț câte un turn, însă în cazul Cetății Enisala a mai rămas un singur turn, cel situat la poarta principală. Există și o poartă secundară, formată ulterior prin spargerea zidului de către genovezi.
Ulterior, cetatea a făcut parte din sistemul de apărare al Țării Românești, în timpul celei de-a doua domnii a lui Mircea cel Bătrân. Apoi, din 1420 au venit turcii în zonă și au locuit până la Războiul de Independență, din anul 1877.
Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărești, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea.
Urme de locuire din prima epocă a fierului și din perioada medievală, la Enisala
Primele cercetări arheologice au fost realizate la Cetatea Enisala, de Grigore Avakian, în anul 1939. În anii 1963-1964, alți doi arheologi au reluat cercetările din zona cetății și au descoperit urme de locuire din prima epocă a fierului. De asemenea, ei au găsit câteva complexe medievale de locuire și o a doua incintă, scoasă din sistemul defensiv, aflată la marginea pantei mai line a promontoriului, la baza căruia a fost localizat cimitirul cetății.
Locuirea medievală de pe ”Dealul Gras” suprapune un prim nivel din prima epocă a fierului (cultura Babadag). Au fost descoperite însă și fragmente ceramice atribuite epocii romane.
Săpăturile arheologice realizate până în prezent au condus la descoperirea în ”Castel” sau fortificația principală și în exteriorul acesteia, a două locuințe din prima epocă a fierului și a 12 locuințe medievale, dintre care două aparțin sigur nivelului anterior ridicării zidurilor.
Nivelul de locuire medieval, anterior construcției cetății, datat după materialul descoperit la sfârșitul sec. XIII-începutul sec. XIV, este tăiat de fundația zidurilor. Nivelului de locuire al cetății îi corespunde o placă de mortar, deasupra acesteia aflându-se un nivel de locuire datat larg, în secolele XIV-XVI.
Structura Cetății Enisala
Fortificația principală a cetății ”Castelul” cum i se mai spune, are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este așezată.
Curtinele, turnurile și contraforturile fortificației, parțial conservate, au permis reconstituirea formei inițiale a monumentului. Acesta era apărat spre sud-est și est de ziduri masive, groase de 3 metri, cu o înălțime ce altădată atingea 6-7 m și de turnuri poligonale, hexagonale, regulat dispuse în jurul incintei. Spre nord-nord-est se continuă zidul masiv, flancat de două turnuri patrulatere și către vest, ultima parte a curtinei, mergând pe buza prăpastiei, este sprijinită pe un imens bastion.
Bastionul porții principale, atrage atenția ca element arhitectonic deosebit. Lată de 3 metri și cu o înălțime de aproape 4 metri, acesta are o frumoasă arcadă dublă, terminată cu un arc în zona centrală.
Lipit de bastionul porții principale se află un turn hexagonal, care se înalță cu aproximativ 6 metri deasupra curtinei. Trebuie amintit, de asemenea, că lângă turnul din colțul de nord, în care mai poate fi observată încă o fereastră de tragere, se află o spărtură, boltită în partea superioară, care a fost interpretată ca poartă secundară.
Fortificația principală are incinta din zidărie cu finisaje din blocuri de dimensiuni relativ mici, pentru care s-a folosit un liant de var și nisip. Blocurile sunt slab fasonate sau neprelucrate și au fost dispuse în asize aproape regulate.
Rocile inventariate în zidurile fortificației principale de la Enisala sunt cretacice, triasice și blocuri exotice. Primele două categorii sunt răspândite în zone învecinate cetății, iar a treia include blocuri reutilizate din edificii mai vechi, cu localizare necunoscută. Nisipul cuarțos roșu-brun din componența mortarului parameților și emplectonului poate fi regăsit pe plaja îngustă și lungă de peste 2 km a Lacului Razim, între Capul Iancina, în sud și promontoriul dealului Călugăra, în nord, la o distanță de 8-10 km de Enisala, spun specialiștii.
O a doua incintă, aproape complet scoasă din sistemul defensiv, prevăzută cu cinci turnuri pătrate și unul triunghiular, se află la marginea pantei mai line a promontoriului pe care a fost amplasată cetatea.
Cisterna de la Cetatea Enisala
Cei care ajung în cetatea Enisala, pot observa fosta cisternă din cadrul fortăreței medievale, lipită de zidul sud-estic al incintei.
Cercetarea complexului a evidențiat că acea cisternă a fost tencuită foarte atent pe interior, cu multe straturi de mortar. De asemenea, a fost observată și prezența în centrul podelei a unui bazinet circular din cărămizi, folosit pentru adunarea și curățarea periodică a reziduurilor. Acesta era format din două inele concentrice, cel de jos înalt de 15 cm și cel de sus de 10 cm, buza acestuia fiind la nivelul pavajului de cărămidă din interiorul construcției.
Monede din perioada romană până în sec. al XVIII-lea, în Cetatea Enisala
Inventarul monetar de la Cetatea Enisala acoperă o perioadă de timp îndelungată, de la epoca romană până în secolul al XVIII-lea.
În acest interval, sec. al XIV-lea este cel mai bine reprezentat, prin cele 6 monede genovezo-tătare, o monedă Hoarda de Aur din bronz, emisă de Abd-Ullah în centrul de la Orheiul Vechi, un dinar de argint de la Vladislav I Vlaicu, 7 ducați de argint emiși în timpul lui Mircea cel Bătrân, un gros de argint de la Petru I Mușat, o monedă de bronz bulgărească și 7 monede turcești.
Secolul al XV-lea este ilustrat doar de un dinar de argint emis de Mircea cel Bătrân și o jumătate de gros, pus în circulație în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.
În cadrul descoperirilor ceramice de la Enisala, o deosebită valoare pentru interpretările istorice o are ceramica smălțuită cu monograme. Acestea apar pe suprafața interioară a cupelor sau bolurilor de mici dimensiuni.
Indiferent din ce zonă vii, fie că este vorba despre Babadag, Sarichioi sau Sălcioara, toate drumurile duc către Cetatea Enisala. Dacă ajungi acolo într-o zi de luni, nu vei putea intra în interiorul fortăreței, dar o poți admira în toată splendoarea ei, în special în lumina apusului.
0 Comentarii
Confirmări/Notificări