Castelul de la Balcic a fost construit din anul 1925, în locul de vis care a fermecat-o pe Regina Maria și despre care spunea că ”i-a pătruns adânc în inimă”. Timp de 12 ani, suverana a petrecut nenumărate sejururi la Balcic, atât pentru a supraveghea lucrările de construcție, cât și pentru a-și petrece, în ”Cuibul singuratic” vacanțele și zilele de naștere sau pentru a găsi inspirația pentru cărțile sale.

Castelul de la Balcic, locul cel mai apropiat de sufletul Reginei Maria

Regina Maria a intrat pentru prima dată în contact cu lumea orientală a Balcicului și cu frumusețea sălbatică a Caliacrei, în anul 1914, când a ajuns acolo alături de Regele Ferdinand.

În cartea ”Țara pe care o iubesc”, regina Maria scria: ”Balcicul este un orășel mititel și pitoresc, care aproape se rostogolește în mare. Așezate în mici pâlcuri dezordonate, căsuțele sale turcești o iau în jos pe râpă, ca și cum ar aluneca treptat, ademenite de apa de sub ele”.

După a doua vizită pe care a făcut-o la Balcic, regina a hotărât să își amenajeze acolo o reședință, despre care scria în august 1930: ”Fusesem la Balcic o dată, înainte de război, în grabă și păstrasem o amintire imprecisă. Îl descoperii din nou în octombrie 1924, în tovărășia fiului meu Nicolae.

Doi prieteni-pictori, entuziaști admiratori ai Balcicului, ne arătară fiecare colț pitoresc și fără să ținem seama de căldură, praf și pietrele colțuroase ale drumurilor, am urcat și am coborât dintr-un cartier în altul, admirând băile turcești, aruncând priviri în colibele țărănești, vizitând câteva gospodării de seamă ale turcilor, gustând dulceața de trandafiri într-o casă bulgărească.

Dincolo de mori, deasupra unui dărăpănat zid de piatră, un fel de terasă pe care creștea vița de vie, la câțiva pași mai departe, o a doua terasă mai strâmtă și mai scurtă, în capătul căreia se înalță un gigantic plop, aplecat peste apă, irezistibil atras, parcă, de cântecul mării. Rămăsei împietrită.

Acest loc era fermecător! Și avusei senzația stranie de a-l fi căutat toată viața și de a-l fi găsit în sfârșit. Un loc de vis, păzit de acest bătrân, bătrân copac. Mă așezai la umbra lui și mă uitai și eu în apă, cum probabil privea și el mai bine de un secol.

Tăcui mult timp. Farmecul acelei frumuseți pătrundea din ce în ce mai adânc în inima mea. Apoi, întorcându-mă către Nicolae, spusei: Of! Nicky, locul acesta trebuie să fie al meu! Simt că m-am întors la ceva care mi-a aparținut întotdeauna.

Și, într-adevăr, acest loc de vis deveni al meu. Pe el am construit o casă albă, modestă, cu acoperișul plat, în armonie cu atmosfera orientală dimprejur. Și am numit-o Tehna Juvah, ceea ce înseamnă pe turcește Cuibul singuratec”, scria Regina Maria în cartea sa, ”Țara pe care o iubesc”.

Castelul de la Balcic a fost construit în 4 ani

Regina Maria s-a preocupat în mod constant de amenajarea tuturor clădirilor, grădinilor și anexelor realizate la Castelul la Balcic.

Construcția reședinței regale a început în anul 1925 și au fost finalizate 1929, fiind executate de garnizoana din Balcic, sub directa îndrumare a generalului Gabriel Sion, directorul Construcțiilor și Domeniilor Militare din cadrul Ministerului de Război.

Vila principală, Tehna Juvah sau Cuibul singuratic, care era vila Reginei Maria, a fost realizată după schițele pictorului Alexandru Satmary, proiectul fiind realizat de Emil Guneș, care era arhitectul-șef al construcțiilor, în colaborare cu arhitectul Petre Smărăndescu.

Castelul de la Balcic avea mai multe vile principale, pe lângă cea a Reginei Maria. Este vorba despre vila Mavi Dalga și vila Sabur Jevi, cărora li s-au adăugat, de-a lungul timpului, alte 27 de clădiri și dependințe care serveau proprietatea.

Vila ”Cuibul singuratic” este o clădire cu un zid masiv, pe fundații din piatră locală și beton, având subsol, parter și etaj. Văruită complet în alb, cu tâmplăria din lemn de brad și acoperișul din olane, locuința are și un minaret, întâlnit și la vila pe care regina a construit-o în Mamaia, lângă Palatul regal din stațiune.

Cuibul singuratic avea 14 camere, două terase și un balcon circular, care îi oferea reginei o minunată priveliște către mare.

Capela Stella Maris, locul de rugăciune al Reginei Maria

Regina Maria a edificat, în anul 1929, la Castelul de la Balcic, o capelă ortodoxă în stil bizantin, denumită Stella Maris.

”Construită din piatră de Balcic, după modelul Capelei Sf. Iacob din insula Cipru, mica biserică a fost realizată respectând tradițiile ortodoxe. În interiorul bisericii mai poate fi admirat și astăzi tronul din lemn, pe care regina l-a cumpărat din Cipru.

Capela Stella Maris a fost sfințită în octombrie 1933, în prezența episcopului Constanței, Gherontie, un vechi prieten al Reginei Maria, iar în luna noiembrie a aceluiași an a aut loc o ceremonie religioasă emoționantă, în amintirea Principelui Mircea, cel mai mic copil al Reginei Maria și al Regelui Ferdinand, care murise de tifos în 1916”, scrie muzeograf dr. Delia Cornea, în volumul ”Reședințele regale de la Marea Neagră – Casele de vis ale reginelor României”.

Tronul sculptat din lemn și iconostasul au fost realizate în anul 1721. Regina Maria le-a cumpărat din Cipru, special pentru capelă. În micul lăcaș se observă simbolismul creștinismului timpuriu, cu elemente simbolice specifice. Cupola este cu o organizare centrată pe simbolul bizantin al veșniciei și al spațiului ceresc.

Pe peretele stâng al iconostasului este pictată scena Adormirii Maicii Domnului, iar în dreapta, intrarea Maicii Domnului în hram. Mai multe scene din Vechiul Testament și Noul Testament și figuri-simboluri, printre care Sfânta Treime, Nașterea lui Hristos cu steaua din Betleem și magii, îngeri, arhangheli și sfinți sunt înșirați în mica suprafață a capelei. Chipurile Reginei Maria și al prințesei Ileana, ctitorii capelei, sunt pictate pe pereții interni, lângă intrare.

Grădinile de la Balcic, un loc vizitat și admirat și după aproape un secol

Deoarece iubea foarte mult florile și chiar îi plăcea să i se spună ”regina grădinăreasă”, suverana a amenajat la Balcic terase și grădini cu influență orientală, englezească sau clasice, cu multe specii de flori.

Splendidele grădini ale palatului au fost admirate de toți cei care treceau pragul reședinței regale și încă mai sunt apreciate și în ziua de astăzi.

Grădina Valul albastru colțul Magnolia sau Mavi Dalga, cum o numeau turcii din Balcic, este un parc, parcă, desprins dintr-un basm

Grădina Valul albastru sau Mavi Dalga a fost construită între anii 1930-1933, de-a lungul celei mai joase terase de pe plajă, când marea ajungea până la zidul parcului.

Grădina este împărțită în trei mari terase, fiecare dintre ele reprezentând o grădină splendidă. În apropierea scărilor care coboară de la vila ”Săgeata albastră”, de la o înălțime de 25 de metri curg apele captate de la 3 izvoare și se deversează într-un bazin din piatră.

Arhitecții parcului Castelului au transformat această pantă într-o cascadă artificială. De aici, drumul continuă în diferite direcții prin canalele de piatră pe la toate terasele, revărsându-se dintr-o terasă înaltă, formând cascade mai mici.

Cea mai mare parte a bogăției verzi este adusă și plantată în complexul Palatului Reginei Maria, încă de când acesta a fost construit. Magnolia monocroma sau Magnolia grande flora, din Castelul de la Balcic, este unul dintre cei mai vechi copaci din Balcani.

Templul Apei sau Nimfeum, unul dintre locurile preferate de regină în Castelul de la Balcic

Apele limpezi și grăbite se adună și trec prin zidul gros al Templului Apei. Trei șuvoaie de apă se scurg în bazinul adânc de piatră al cișmelei, care se află în acest loc din anul 1863. În antichitate, nimfeum-ul era templul nimfelor, divinitățile apelor și izvoarelor. Deasupra cișmelei este scris: ”Beți sănătoși din apa limpede de la această cișmea nouă, ridicată cu ajutorul lui Asan Ugli, fiul lui Holed aga”.

Regina Maria a ales această cișmea pentru a întruchipa celebra Vitezda (Casa Milosteniei) din Ierusalim. Acolo, în jurul bazinului de apă erau pridvoare sau foișoare, în care stăteau mulți bolnavi. Potrivit scrierii biblice, un înger se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, iar cel care intra primul după tulburarea apei se însănătoșea, indiferent de boala pe care o avea.

În oglinda apei de la ”Templul Apei” se reflectă cerul, iar noaptea, stelele și luna. Cu siguranță, chiar în acest loc, Regina Maria obișnuia să își sărbătoarească zilele onomastice și de naștere. În timpul zilei primea felicitări de la fetele de la Școala de Vară a Asociației Creștine de Fete, iar seara organiza recepții pentru participanții la cursele de cai organizate în cinstea ei. Principesa Ileana era președinte de onoare al tuturor instituțiilor de fete ale Asociației Creștine în România. În Castelul de la Balcic, principesa a creat Școala de Vară pentru fetele rămase orfane după Primul Război Mondial.

Templul Apei este unul dintre cele mai romantice colțuri ale complexului Regal de la Balcic. Demult, în jurul oglinzii de apă se aflau vase mari de lut și vaze mai mici cu flori. Fresca și felinarele sunt păstrate în stilul lor autentic.

Înalta bancă romană din piatră este astăzi unul din locurile preferate ale turiștilor pentru odihnă. De la Nimfeum se văd intrarea în Capela Stella Maris, întreaga grădină Valul Albastru și ceea ce a rămas din pasarela Castelului.

În superbele grădini există și un ”Ivor Sfânt”, care exista înainte de a fi construit Castelul de la Balcic al Reginei Maria

Potrivit legendelor din popor, apa izvorului are proprietăți terapeutice, purifică gândurile și alungă oboseala.

Deseori, credincioșii aruncă monede în apă, pentru sănătate. Apa coboară pe un canal în trepte spre Grădina Ghetsemani, de unde continuă spre grădina Valului albastru.

Puntea Suspinelor, podul din piatră care leagă două lumi, una care dă liniște corpului și alta care încarcă sufletul și inima

Demult, pe aici trecea vechiul drum al căruțelor până la ținutul ”Trapeza”, pe care căruțele mergeau la moară. În prezent, o parte din temelia lui se mai poate vedea pe malul înalt al cascadei.

Podul din piatră este construit ca parte a bazei aleii de pe malul mării din complex. Pe sub arcul punții, apa de la cascadă se grăbește spre mare. În partea vestică a podului se află toate construcțiile de locuit din complex, bucătăria și sala de mese, morile de odinioară transformate în vile, casa modistei regale, vila Cuibul liniștit, aleea Secolelor și salonul de fumători de odinioară.

Este vorba de clădiri și grădini legate de nevoile mondene și cu viața de zi cu zi. În partea estică a Punții Suspinelor se află grădinile, Curtea englezească, magnolia aromată, Nimfeum-ul și Capela Stella Maris.

Fiecare element și fiecare colțișor din această parte a complexului sunt legate mai degrabă de căutările spirituale, fericirea și frumusețea, credința și speranțele.

Silueta micului pod de piatră desparte și leagă cele două lumi – una, care dă liniște corpului, iar cealaltă, care încarcă sufletul și inima. Cele două lumi se regăsesc destul de des în viață, dar trecerea de la una la alta nu este așa ușoară. Poate și de aceea podul este numit Puntea Suspinelor. Există și o superstiție, cum că, dacă îți pui o dorință și treci puntea cu ochii închiși, ea ți se va îndeplini.

Ultima vizită a Reginei Maria la Castelul de la Balcic a fost în anul 1937

Sărbătorirea zilei de naștere a Reginei Maria la Castelul de la Balcic devenise o tradiție. În cadrul sejururilor pe care le petrecea la Balcic, activitățile predilecte ale reginei erau grădinăritul, plimbările cu barca, călăritul și scrisul.

Ultima vizită a reginei la castelul său iubit de la Balcic a fost în octombrie 1937. Tot mai slăbită de boala care o măcina, Regina Maria părăsea Balcicul și dragul Tenha Juvah, la 23 octombrie 1937, cu speranța unei reîntoarceri: ”Am plecat la ora 5 și jumătate, pe lumină, mai puțin complicat când ai grijă de cineva care este semiinvalid. Mi-am luat rămas-bun cu inimă grea de la casa mea cea mai dragă de pe malul mării, șoptind o rugăciune în tăcere ca să mi se îngăduie să mă mai întorc aici și la anul, să o văd înflorind și să mă bucur de multele îmbunătățiri pe care le-a plănuit Zwiedy”.

Chiar dacă reîntoarcerea nu avea să se mai producă, inima celei mai iubite regine a tuturor românilor avea să se întoarcă la Balcic în toamna târzie a anului 1938, bucurându-se vremelnic de liniștea și frumusețea paradisului de aici.