Sunt multe povestiri despre Casa cu lei, un edificiu din zona veche a Constanței, pe care îl îndrăgim cu toții, unele sunt cu perdea, altele fără. Am aflat însă de la criticul de artă Doina Păuleanu, care este povestea sa preferată în legătură cu imobilul de patrimoniu din orașul de la malul mării. Este frumoasă, are legătură cu meseria ei și poate mulți dintre voi nu o știu, așa că o s-o las aici pentru cei interesați.

Casa cu lei reabilitareCasa cu lei i-a aparținut unui armean bogat, Dicran Emirzian, care avea un magazin denumit ”La Louvre”. Cum altfel putea să se numească? La parterul acestei case a locuit multă vreme Lazăr Munteanu, unul dintre cei mai mari colecționari ai țării. El era nepotul fraților Kalinderu, nume mari în cultura românească și era un mare colecționar nu numai prin vocație, dar și prin cultură. Lazăr Munteanu a fost unul dintre cei mai fini cunoscători ai obiectelor minunate pe care le poți găsi oriunde în lume și le-a achiziționat atât în lungile sale călătorii, cât și în timpul șederii în România și la Constanța, unde își adusese colecția.

Aici se întâmplă un fapt extraordinar, Krikor Zambaccian, constănțean, născut într-o familie de armeni, pe atunci adolescent, a observat prin ferestrele deschise ale Casei cu lei, tablourile de pe pereți. Nu știa ce este acolo, dar și-a dat seama că este ceva frumos și important. Reușește să vadă acea colecție, iar contactul cu lucrările de artă îi declanșează marea pasiune de o viață.”, mi-a spus directorul Muzeului de Artă Constanța, Doina Păuleanu.

Krikor a făcut liceul în București și îi plăcea să aibă o viață boemă. Participa la expozițiile de artă, mergea la festivitățile de la Ateneu, era un împătimit al muzicii clasice, preferații săi fiind compozitorii germani Beethoven și Wagner. Primele două piese din viitoarea lui colecție impresionantă le-a achiziționat la vârsta de 16 ani și au fost o cromolitografie intitulată Beethoven și o mască din ghips în care era reprezentat acesta.

Ulterior a început să cumpere tot mai multe lucrări, cu ocazia expozițiilor de pictură care se organizau în Constanța, iar la vârsta de 17 ani i-a venit ideea să achiziționeze tablouri de Nicolae Grigorescu, Nicolae Vermont sau Arthur Verona.

”Krikor Zambaccian a fost critic de artă și cel mai mare colecționar român de artă, un cunoscător în sensul cel mai adevărat al cuvântului, dar și un negustor foarte bun, pentru că a știut foarte bine să își negocieze prețurile și achizițiile. El a avut o colecție unică, pe care a dăruit-o statului român și care astăzi poate fi văzută în Muzeul Zambaccian din București.” a mai afirmat criticul de artă Doina Păuleanu. 

Specialiștii spun că Zambaccian era un Mecena al timpului său și a fost decorat chiar de Regele Mihai. Printre exponatele din muzeul care îi poartă numele se află lucrări de pictură și grafică realizate de pictorii români Ion Andreescu, Corneliu Baba, Lucian Grigorescu, Theodor Pallady sau Gheorghe Petrașcu, dar și ale pictorilor Pablo Picasso, Paul Cézanne, Eugène Delacroix sau Henri Matisse. De asemenea, Muzeul Zambaccian găzduiește și opere ale sculptorilor Constantin Brâncuși, Dimitrie Paciurea, Milița Petrașcu sau Frederic Storck.

Nepotul său, Marcel Zambaccian, povestea despre Krikor că devenise maniac și a ajuns să iubească tablourile mai mult decât propria familie. Dacă trebuia să aleagă între a da un tablou la care ținea foarte mult sau a-și tăia degetele de la mână, prefera să rămână fără degete, spunea Marcel. Iar totul a pornit de la tablourile dintr-o într-o colecție expusă pe pereții Casei cu lei din Constanța.

Share

Leave a Reply