Cartea ”Simona” este o pledoarie fantastică pentru prietenia fără granițe de timp și spațiu. ”Iubirea mi-a asigurat întotdeauna imunitate la mocirlă. Câtă vreme m-am simțit iubită, am suportat frumos toate ploile, lătrăturile și pungășiile din țara mea. Dar atunci când pământul meu nu mi-a mai recunoscut pasul și când bărbatul meu nu mi-a mai recunoscut plânsul, am plecat”. Este imposibil să nu iubești stilul inconfundabil al Simonei Catrina, jurnalistă și scriitoare extrem de talentată, care s-a grăbit să plece într-o altă dimensiune, în care, îmi place să cred că este foarte iubită și mai bine înțeleasă.
Simona Catrina iubea marea cu toată ființa ei și adora răsăriturile. Tocmai de aceea, în miez de august, cele mai bune prietene ale Simonei, Dara Codescu, Alice Năstase Buciuta, Angelica Lambru și Angi Doicescu au organizat la malul mării, în stațiunea Mamaia, lansarea cărții despre scriitoarea și jurnalista ale cărei articole și cărți ne ofereau o gură de oxigen.
”În general, fără să vrem, avem senzația că suntem ghidate cumva să urmăm niște trasee pe care Simona și le dorea. După lansarea la București am considerat că este cel mai nimerit să mergem și în orașul ei natal, așa că am fost la Buzău. Și acum, venim spre mare și spre voi cu tot dragul, pentru că marea îi era foarte dragă Simonei”, a afirmat înainte de lansare mama Simonei, Dara Codescu, care este și ea scriitoare și jurnalistă. ”Simona” este o carte scrisă excepțional, un fel de radiografie pe suflet, o mărturisire la ”patru mâini și trei suflete, o îmbinare de confesiuni și dezvăluiri.”
”Ajută-mă, tu, Sim, să-mi pot lua la revedere de la tine. Îți spun eu cum facem: Așteaptă-ne într-o noapte de august, pe plajă. Fără lampioane, fără copii, fără bărbați. Fără șezlonguri, fără prosoape, fără riduri. Noi între noi. Doar Marea, Simona, Nisipul, Alice, Scoicile, Dara, Pescărușii și Angi. Te iubesc, Sim!”
Să-ți iei adio de la o ființă iubită este extrem de dureros. Angelica Lambru, prietena Simonei Catrina povestește cu plăcere anii de studenție, din care are multe amintiri dragi cu Sim, pe care nu le va uita niciodată. De la ea aflăm că Simona era extrem de talentată la desen, că schițele ei aveau viață și înțeles, astfel că mereu s-a întrebat de ce nu a dat Sim la Belle Arte. ”Dintre cele trei obiecte pe care le am de la tine, două sunt desene. Primul e o felicitare în acuarelă, pe care am înrămat-o. E pe peretele dormitorului. Lujere verzi de flori cu vârfuri negre, de o grație și o simplitate desăvârșite. Al doilea îl țin ca pe un talisman, să i-l trec fetei mele, când va veni clipa. E o mireasă”, scrie Angelica Lambru în ultima scrisoare pe care i-o adresează Simonei.
Discover Dobrogea: Alice, care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai cu Simona?
”Cea mai frumoasă amintire este cu siguranță, de undeva de la malul mării. Iubeam foarte mult marea amândouă și veneam în fiecare vară, atunci când eram jurnaliste la Cotidianul Național și stăteam toată vara la Costinești. Eram găzduite la Vox Maris, ne întâlneam uneori și cu prietenul nostru Andrei Partoș și scriam, transmiteam corespondențe pentru ziarul nostru întreaga vară, stând acolo, la mare. Pentru că acolo se muta tot divertismentul, erau anii în care se organiza Festivalul de la Mamaia, erau spectacole în fiecare seară într-o stațiune sau în cealaltă, prindeam întotdeauna Ziua Marinei și mergeam la Constanța să vedem ceremoniile și artificiile.
Avem atâtea amintiri splendide pe țărmul mării și nu doar cele profesionale, deși chiar și viața noastră profesională de atunci era frumoasă și tumultoasă, ci și personale. Ne îngăduiam clipele noastre de răgaz, de bucurie. Mergeam la plajă și ne bronzam, ne întreceam una cu cealaltă care se face mai neagră și mai lucioasă.
Între timp am renunțat și la plăcerea asta, pentru că soarele nu mai este așa de prietenos, dar noi stăteam ore în șir întinse pe nisip una lângă cealaltă, povestind lucruri pe care le-am trăit împreună, le întorceam pe toate fețele și dădeam noi și noi înțelesuri existențelor noastre. Era un fel de… îndrăznesc să spun, filozofie feminină și feministă, copilăroasă și inocentă și totuși foarte profundă pe care noi o exersam împreună și asta ne-a legat una de cealaltă și iremediabil de splendoarea mării”, își amintește cu drag și dor Alice Năstase Buciuta.
Dara Codescu: Cartea ”Simona” este o pledoarie fantastică pentru prietenie
”Cartea ”Simona” este o pledoarie fantastică pentru prietenie. Prietenia Simonei cu Alice Năstase Buciuta. Este o legătură care nu s-a putut rupe niciodată, în ciuda problemelor apărute în viețile lor. Adevăratele prietenii care se nasc dintr-o iubire sinceră nu se rup, nu dispar, sunt sortite eternității. În carte, stilul este direct, dur uneori, acela de a spune adevărul fără menajamente.
Se desființează niște mituri, cum ar fi acela că ”sufletul contează” într-o poveste de dragoste. El nu are acoperire. În spatele acestei sintagme se ascunde faptul că dacă femeia respectivă este frumoasă și are o situație financiară bună, ea a fost luată pentru că are sufletul frumos. Realitatea însă, ne arată că sufletul este frumos acolo unde sunt foarte mulți bani.
În poveștile Simonei citim că o parte dintre prieteni a renunțat la ea, pentru că se îngrășase și nu le plăcea. Problema nu era a ei cu kilogramele, ci a lui, că este neglijat prin acest aspect. Ulterior, acești indivizi pretențioși și cu mare atenție la kilograme, s-au căsătorit cu niște stimabile doamne rubiconde, dar care erau foarte bine situate material.
Cartea prezintă purul adevăr, nu este ficțiune. Simona recunoștea de fiecare dată când avea un eșec, ea vorbea deschis, iar aceste povești le prezenta cu o tentă de amuzament”, povestește Dara Codescu, mama Simonei Catrina.
Femei sau bărbați, în cartea ”Simona” se regăsește oricine
”În carte se regăsește oricine și își va găsi eul din tinerețe, de care a uitat. Este atât de important să te poți bucura de fiecare zi, de modul în care îți bate soarele în geam, așa cum e ea, banală, chiar dacă nu se întâmplă nimic în ziua aceea. E important că o trăiești. Să nu lași timpul să-ți fie trăit, să ți-l trăiești tu. Nu goni, nu blestema! De tine depinde să te schimbi.
Este o carte pentru femei, care trebuie să înțeleagă că nimeni nu are voie să ne ucidă timpul și să dispună de libertatea noastră. Este, de asemenea, o carte pentru bărbați, care trebuie să știe că dacă au existat niște traume, ele nu se uită cu timpul și ies la suprafață atunci când se așteaptă mai puțin. Este foarte ușor să spui: ”Iubesc altă femeie și îți respect și ție libertatea.” Nu este greu deloc, dar câți o fac?”, se întreabă Dara Codescu.
Dara, ce sentimente te-au încercat când ai scris în cartea ”Simona”?
”Oh, Doamne! Cartea a început într-un miez de noapte, când Alice a dat primul strigăt și am știut că atunci trebuie să începem. Am scris-o crezând că vom fi mai eliberate de niște poveri după experiența asta. Nu s-a întâmplat așa. Răscolind tot felul de amintiri, de întâmplări, de ani mai frumoși, mai dificili, cu plecări, cu veniri, cu absențe, am retrăit de fapt, încă o dată, toate aceste stări. Și asta ne-a făcut bine și ne-a făcut rău în același timp. Este foarte greu de precizat starea. Nu a fost una comodă, fără îndoială, dar ne-am propus să facem acest omagiu pentru ea, deși nu este o carte biografică.
Aș vrea ca toată lumea să știe că nu este o carte lacrimogenă, nu este vorba de moarte, deși discutăm despre o mare absență, ci este vorba despre viață. Mie așa îmi place să spun, pentru că acolo, în paginile cărții, se întâlnește viața la fiecare pagină, cu tot ce are ea mai bun sau rău. Vom scrie în continuare despre Simona, pentru că ni s-au intersectat destinele în cursul vieții și este imposibil să povestim ceva și din discuții să lipească Simona. Mie îmi place să spun că această carte este scrisă de noi trei. Alice a avut inspirația să insereze în carte și câteva dintre textele Simonei, o parte cunoscute din articolele publicate, dar și e-mail-urile ei personale”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Dara Codescu.
Simona a fost alături de Alice și Dara când au scris cartea în memoria ei
Dara spune că Simona le-a vegheat tot timpul pe ea și pe Alice, iar liniștea lor a venit și din conștiința că ea există undeva lângă ele. ”Vrei, nu vrei, crezi în ceva, te agăți de orice pentru a putea deveni puternic. Am ales să devenim puternice, nu ne folosea cu nimic să fim niște învinse, nu intră în principiile noastre de viață.
În carte o să găsiți și momente în care am rămas surprinse că exact când vorbeam se întâmplau lucruri bizare, pe care nu le puteam explica. Tot ce am scris acolo este autentic și de o sinceritate dezarmantă. Am scris exact ce am gândit, este stilul nostru și tot așa scria și Simona”, a precizat Dara Codescu.
După plecarea Simonei, prietenele ei trăiesc într-un alt anotimp
În cartea ”Simona” găsim un mesaj extrem de impresionant al Darei către Alice: ”Și tu, și eu ne-am schimbat. Suntem alte două femei, diferite de cele care eram. Plecarea ei ne-a schimbat gândurile și viețile. Trăim un anotimp despre care, înainte, nu știam nimic.
Despre iubirea fără sfârșit, despre neuitarea cu care îți împarți clipele, despre frumusețea gândului suspendat în tăceri asumate…”. Este uluitor cât de frumos poate scrie o mamă despre plecarea mult prea devreme a fiicei ei și despre ceea ce a devenit în acest nou anotimp pe care îl trăiește. Dealtfel, toate convorbirile dintre Alice și Dara sunt scrise atât de frumos, încât nu îți vine să lași cartea din mână până la final.
Alice, de unde a pornit ideea de a scrie o carte despre cea mai bună prietenă a ta?
”Ideea a pornit dintr-o dragoste mare, mare de tot, așa cum încep lucrurile care contează cu adevărat. Din dragostea noastră pentru Simona, din dragostea noastră una pentru cealaltă și din dorința de a găsi un drum mai ușor, pentru noi și pentru cei care îi simt lipsa Simonei și cărora le e la fel de dor de ea, cum ne este și nouă. Nu a fost ușor, uneori a fost copleșitor, dar vindecător. De fapt, așa se întâmplă întotdeauna.
Cu cât este mai greu, cu atât vindecarea este mai profundă. Se întâmplă aceasta în orice proces al nostru în viață și de elevare în spirit. Nu vrem calea grea, dar aceea aduce cele mai multe rezolvări și cele mai mari vindecări. Nu a fost ușor și nu este ușor nici acum. Este doar cu un pas mai ușor decât înainte, dar sunt sigură că merită strădania noastră”, mi-a destăinuit Alice Năstase Buciuta, prietena de suflet a Simonei Catrina.
Dara Codescu spune despre prietenia ta cu Simona că era o legătură nepământeană. Simona nu a avut noroc în dragoste, dar a avut o prietenă grozavă, care a iubit-o cât pentru toți bărbații care i-au frânt inima, afirma Dara, care preciza că ai fost adevăratul ei suflet-pereche. De ce crezi că a ajuns la această concluzie, cum a fost legătura voastră și ce a făcut-o atât de puternică, Alice?
”Cu riscul să pară un răspuns nelalocul lui, m-am gândit de multe ori să spun că este o legătură de dincolo de timp, de dincolo de vieți. Eu cred că Simona este sufletul meu pereche și că ne-a fost dat să ne reîntâlnim în viața asta și să trăim o altfel de legătură, poate că mai frumoasă decât toate cele care pot exista în întâlnirile dintre suflete, care au loc de-a lungul eternității.
Am dat un răspuns care nu poate fi acceptat decât într-o anumită cheie, de către cei care cred în metempsihoză și în întâlnirile și reîntâlnirile sufletelor-pereche. Chiar dacă nu este acesta răspunsul valabil, pot spune că ne-am potrivit în tot și-n toate, am crescut împreună. Simona Catrina a fost cu mult mai mult decât orice soră pe care am fi putut-o avea una dintre noi, știam aceleași lucruri, am învățat aceleași lucruri, am citit aceleași cărți și am trăit aceleași experiențe, aceleași nedreptăți, același greutăți, pur și simplu ne-am traversat viața avându-ne ca martoră una pe cealaltă.
Noi ne-am întâlnit când eram foarte tinere, abia intrasem la facultate, eram două fetițe cuminți, venite din provincie și cumva rătăcite în marele București. Împreună ne-am trăit cele mai însemnate revelații legate de iubire, de credință, de durere, de bucurie. Ne-am fost oglinzi una celeilalte și asta ne-a legat într-un mod iremediabil. Da, într-adevăr, și eu, dacă este să accept această noțiune de suflet-pereche, probabil că pun mâna pe inimă și spun că sufletul meu pereche este Simona”, a afirmat Alice Năstase Buciuta.
Dara, citeam astăzi o postare pe care Simona a făcut-o de ziua ta, în urmă cu câțiva ani: ”O iubesc și, datorită ei, cred în minuni. Și minunile se întâmplă. Noi două am traversat ani incredibili. Nepământean de frumoși. Am căzut și ne-am ridicat de multe ori. Și am depășit orice, împreună. De dragul ei, am să inventez nemurirea, jur că am s-o inventez… Ea m-a învățat să râd, când totul părea (și poate chiar era) prăbușit. Te iubesc, Dara!”… Cred că Simona a reușit să inventeze nemurirea, ea va rămâne mereu în sufletul nostru, iar cărțile și articolele ei, dar și cartea ”Simona” nu ne lasă să o uităm.
”Nu știu cât timp va dura treaba asta, noi ne chinuim să fie mai bine cunoscută de către cititori, iar acel fragment l-a scris și dintr-o rațiune clară de a mă liniști. Ea a avut tot timpul dorința ca eu să nu intru în panică. Tocmai de aceea am scris cartea aceasta. Ne-am spus că dacă ea a avut curajul de a rezista și nu s-a văitat niciodată, trebuie să putem și noi să rezistăm”, a spus cu durere în suflet, Dara Codescu.
„M-aș juca și azi cu trenulețe și păpuși, dar mi-e că mă internează ăștia în cămașa de forță. Adulții care-și umplu casa de jucării se numesc psihopați, cum am văzut noi în filme.. Deci, ca să-mi păstrez jobul, prietenii și căsnicia, îmi permit să mă mai joc doar cu sufletul meu”, scria Simona Catrina, în iunie 2015.
De ce este greu să fim noi înșine, să facem ce ne place, fără teama că vom fi judecați, Dara?
”Pentru că, probabil, de prea multă vreme trăim cu teama prejudecăților. Chiar dacă evoluăm de la generație la generație, uite că, totuși, ținem cont de părerea celorlalți. Ludicul din ea nu a plecat niciodată, acesta era și farmecul ei. Sunt sigură că Simona ne va face să simțim, într-un fel sau în altul, că ea este alături de noi”, a precizat Dara Codescu.
Unde pot găsi cartea, cei care doresc să o citească?
Următoarea lansare va fi la Ploiești pe 19 septembrie și facem planuri în continuare, mergem mai departe și în alte orașe. Nu vor găsi cartea în librării, ci la noi. Cartea merge cu noi prin țară și probabil, în viitor, în străinătate, dacă nu am fi legați de aripi, de condițiile grele ale călătoriei și de biletele de avion. Avem în calcul să plecăm, dar deocamdată este prea excentric din punct de vedere financiar să îndrăznim să visăm atât de departe, dar, până la urmă sunt sigură că lucrurile se vor rezolva și acolo unde trebui să ajungem, o să ajungem”, a mai spus Alice Năstase Buciuta.
0 Comentarii