Peștele din Delta Dunării a reprezentat o sursă importantă de hrană și de venituri, încă din antichitate, când romanii au militat pentru privilegiul de a pescui în Delta Dunării, fără a fi obligați să plătească taxe în acest sens. După Războiul de Independență, statul a început să exploateze și să valorifice bălțile din Dobrogea, iar unele dintre canalele realizate au purtat numele reprezentanților Familiei Regale a României.
Canalul ”Regele Carol I” a crescut foarte mult producția de pește în Delta Dunării
În anul 1906, specialiștii au construit un canal, pentru a îndulci apa din Razim, care devenise sărată, din cauza ”împotmolirii” Dunavățului. Canalul a fost denumit Regele Carol I, iar în urma lucrărilor se spune că producția de pește a crescut extrem de mult.
Canalul artificial, care a pornit de la Brațul Sfântu Gheorghe și a fost săpat pe o lungime de 12 km, până la albia Dunavățului, a fost conceput de inginerii de la Direcția Pescăriilor. Lungimea totală a canalului, până la Razim, era de 28 de km.
”Efectele miraculoase ale acestui canal s-au văzut imediat, căci, înainte de dezvoltarea lui, adică înainte de 1906, lacurile Razim nu produceau decât 40.000 kilograme de peşte anual. După deschiderea canalului, prin îndulcirea apelor lui, cu apele aduse de canal din braţul Sfântu Gheorghe, Lacul Razim a dat, în medie, 3 milioane kilograme anual de peşte de cea mai bună calitate, din care numai crap 1.735.000 kilograme, iar şalău 365.000 kilograme, faţă de 36.000 kilograme de şalău cât producea Delta Dunării întreagă. Costul lucrărilor canalului Regele Carol s-a rambursat numai din valorificarea venitului pe 4 luni a Lacului Razim”, scria Alexandru Daia, inspector tehnic în Administrația Generală a Pescăriilor, în cartea ”Pescăriile dobrogene”.
Canalul ”Regina Elisabeta” a legat Razimul de Lacul Babadag
7 ani mai târziu, în 1913, era gata și Canalul ”Regina Elisabeta”, care avea o lungime de 5 km și lega Razimul de Lacul Babadag.
Înainte de anul 1913, Lacul Babadag, deși se întindea pe 4500 de hectare și era situat în una din părțile cele mai pitorești ale Dobrogei, era complet izolat și, din cauza apei lui prea sărate, nu avea pește. În urma studiilor hidrografice realizate, s-a stabilit că apa Lacului Babadag putea fi îndulcită cu cea din Lacul Razim, astfel că a fost săpat un canal care a unit cele două lacuri.
”Studiile au dovedit că, în lungul cordonului de nisip care despărţea cele două lacuri, pe vremuri de calm atmosferic sau pe vânturi slabe, apele din Babadag şi din Razim erau la același nivel.
Pe vremuri de furtună dinspre răsărit, apele Razimului, gonite spre apus, se ridicau în lungul cordonului faţă de ale Babadagului, gonite şi acestea iarăşi spre apus. Supraînălţarea nivelului Razimului peste acela al Babadagului atingea câteodată 60 de centimetri.
De această supraînălţare m-am folosit şi, în direcţia vânturilor dominante, am proiectat şi săpat canalul ”Regina Elisabeta” lung de 5 kilometri, larg de 20 metri i adânc de 2 metri. Canalul este navigabil pentru remorcherele și mahoanele de transportat peştele.
Pe vreme de furtună de răsărit, din cauza denivelării, se producea un curent violent de apă dulce din Razim în Babadag, iar pe furtuni şi vânturi de apus, inversul a avut loc.
După 2 ani de la inaugurarea canalului (12 Oct. 1913), prin amestecul apelor, Lacul Babadag a intrat în producţie. Babadagul a devenit una din cele mai frumoase şi mai productive bălţi ale ţării şi ne dă în mediu pe an câte 300.000 kilograme peşte de valoare, ceea ce face câte 70 kilograme pe hectar pe an.
Canalul este prevăzut cu jetele de piatră la ambele guri, cu diguri de piatră la ochiurile libere, iar săparea şi toate lucrările lui au costat 83.000 lei, ceea ce însemnă că fiecare leu cheltuit aici cu săparea acestui canal produce 31/2 kilograme de peşte pe an” scria Alexandru Daia, inspector tehnic în Administrația Generală a Pescăriilor, în cartea ”Pescăriile dobrogene”.
Canalul ”Principele Ferdinand” a fost inaugurat de Regele Carol I
Un alt canal, ”Principele Ferdinand”, a fost inaugurat în anul 1914. Acesta leagă Dunărea, respectiv brațul Sfântu Gheorghe cu Lacul Dranov, prin vechiul braț Cerneţ. Lucrările au adus îmbunătățiri pescuitului în Delta Dunării, însă au fost întrerupte în Primul Război Mondial și fost continuate ulterior, astfel că, în 1933, canalul a fost prelungit până la Lacul Razim.
Deși canalele ”Regele Carol I” și ”Regina Elisabeta” au avut rezultate extraordinare și, prin realizarea lor a crescut mult cantitatea de pește pescuit, acțiunea lor a fost îndreptată numai către suprafețele mari de apă din marea insulă a Dranovului. A rămas, însă, o suprafață de peste 75.000 de hectare cu trestie și ochiuri de apă și bălți, foarte productive în pește, dar, din cauza adâncimii prea mici a apelor, acesta murea sufocat, din cauza căldurii sau a lipsei apei proaspete.
”Încă din anul 1911 s-a studiat și s-au proiectat o serie de canale, care să valorifice în special bălţile mici, stufărișurile și grindurile insulei Dranov. Pivotul principal al acestor canale formează canalul ”Principele Ferdinand”, început la 1911 și inaugurat de Maiestatea Sa Regele Carol I, însoţit de întreaga Familie Regală, în Mai 1914.
Pe braţul Sfântu Gheorghe, canalul începe la 9 kilometri mai la vale de gura canalului Regele Carol I, are 5,5 kilometri săpaţi până la gârla Cerneţului, iar de aici, apele proaspete ale Dunării sunt conduse mai departe prin gârla Cerneţ, prin ghiolul Dranovului şi prin gârla Dranovului în lacul Razim.
Canalul ”Principele Ferdinand” are, în total, de la Dunăre la Razim, o lungime de 28 kilometri. Pe porţiunea lui artificială e săpat cu 20 metri lărgime și cu adâncime de 2 metri sub nivelul Mării Negre.
El este drumul navigabil principal pentru vapoarele pescăreşti care circulă de la Galaţi la Jurilovca. În 1926 s-a început a se săpa și ramura de canal care să traverseze de la Vest către SE grindul Dranovului, cu menirea de a împrăştia prin mijlocul masei de trestie apă proaspătă de Dunăre, de a alimenta toate lacurile, de a împiedeca mortalitatea peştelui şi a alevinilor aici, de a înlesni exploatarea fâneţurilor, a păşunatului din grindurile inferioare ale insulei Dranov, de a evacua la mare apele viciate, de a înlesni circulaţia pescarilor, de a facilita stabilirea şi instalarea zăvoadelor de prins morun, nisetru şi în special scrumbiile de Dunăre din bogata baie a Dranovului, la sud de gura Sfântu Gheorghe. Ramura aceasta a fost săpată. în 1926 pe 4 kilometri lungime, când, din motive neprielnice, săparea acestui canal a fost sistată”, preciza Alexandru Daia, inspector tehnic în Administrația Generală a Pescăriilor, în cartea ”Pescăriile dobrogene”.
Canalele din Delta Dunării care au purtat, pe vremuri, nume regale, au fost redenumite, probabil în perioada comunistă și nu s-a mai revenit la vechile denumiri.
0 Comentarii