Călătorului îi stă bine cu Dobrogea, în orice anotimp. Am colindat acest ținut minunat și am descoperit în Dobrogea poveștile din februarie, luna purificării la romani. Denumirea care se păstrează până în prezent, provine de la vechile ritualuri numite „Februa”, care aveau loc la mijlocul intervalului și erau dedicate înnoirii prin curățare.
Dobrogea, povești din februarie, ultima lună din calendarul roman
Februarie a rămas cea mai scurtă lună a anului, pentru că este ultima adăugată în calendarul roman când acesta a fost reformat pentru a fi aliniat ciclurilor Lunii. La momentul respectiv, romanii considerau că acest lucru se putea realiza cu un an de 355 de zile.
”Februa” era acel moment din an dedicat celebrării însănătoșirii după capriciile iernii, momentul în care anotimpul geros era aproape de final, o avanpremieră pentru retrezirea la viață a naturii.
Făurarul dobrogean
Cumva similar ca însemnătate, tradiționalul Făurar este cel care face trecerea spre nou, spre primăvară, pregătind natura și oamenii pentru explozia de verde ce îi urmează. În Dobrogea, poveștile din februarie sunt la fel de frumoase ca în orice altă lună a anului.
Prima decadă, primele expediții în Dobrogea
Pe dealurile Dobrogei, cu denumirile lor rămase din vremea colonizării musulmane a ținutului, sunt presărate discret în prima parte a lui februarie semne fragile ale primăverii ce va să vină, mesageri discreți ce rezistă cu stoicism în bătaia vântului aspru de stepă.
O raită prin pădurea preferată
La întoarcere nu putem să nu oprim în pădurea Topolog, cu ciupercile ei viu colorate ce îți atrag atenția imediat, aceste ciuperci numite popular ”urechiușe”, proaspăt ieșite din zăpădă, cu forme bizare, ce concurează cu opere de artă suprarealiste, sunt printre primele specii apărute la sfârșit de iarnă.
Aceste vedete roșii conviețuiesc alături de suratele lor mai puțin înzestrate ca aspect și toate, deși organisme inferioare, își duc la îndeplinire rolul lor esențial în existența pădurii: alături de bacterii descompun materiile organice.
La atolii înfloriți
Versanții ce alcătuiesc azi Cheile Dobrogei, aceste formațiuni spectaculoase ca înfățișare, chiar dacă nu se întind pe o suprafață extrem de generoasă, sunt, de fapt, fosilele unor atoli, recifuri imense de corali ce se formaseră pe fundul fostei mări Thetys din Jurasic.
Ca o curiozitate, Marea Neagră, Mediterana, Oceanul Indian sau marea Caspică, sunt toate vestigii ale acestui ocean preistoric.
Dacă privim cu atenție, putem observa și azi cum crestele golașe au configurația cilindrică, ce prezintă un gol central, specifică atolilor.
Dacă ar fi să îl parafrazăm pe Napoleon, când, în campania din Egipt le spunea soldaților că de pe vârful piramidelor îi privesc patruzeci de secole de istorie, ei bine, pe noi, în rezervația cheilor ne privesc sute de milioane de ani de istorie naturală.
Ne-am bucurat de prezența lor în peisajul calcaros al cheilor, neintimidată deloc de puținele grade din atmosferă.
În același timp, ne-a întristat existența pet-urilor și a ambalajelor ce nu lipsesc nici aici, istoria uimitoare a locurilor nu poate eradica, din păcate, acest obicei omniprezent.
Altă zi, alți atoli
Dar povestea atolilor în Dobrogea centrală nu se termină la Cheia. Ea se prelungește la fel de interesant pe cel mai înalt deal din județul Constanța, care are aproximativ 205 m, în rezervația naturală de pe Allah Bair.
Dealul este ușor accesibil din mai multe direcții, pentru că se află exact în centrul triunghiului format de localitățile Crucea, Gălbiori și Băltăgești.
Un element de peisaj deloc de neglijat de la poalele Allah Bair este Canionul de loess, în continuă transformare datorită alunecărilor successive și pe care este bine să îl admirăm de la o distanță de siguranță de marginile sale. Pereții înalți de argilă servesc drept habitat diverselor specii de păsări.
Reprezentația iernii la final
Așa cum ne-am obișnuit, în ținutul Dobrogei, cortina care se trage peste ultima scenă a spectacolului hibernal e presărată cu viorelele și ghioceii din pădurile nordice. În Dobrogea, poveștile din februarie se termină.
Să vă bucurați de primăvară ca și cum ar fi prima data când o întâmpinati!
Fotografiile sunt realizate de Laura Tănase, contributor Discover Dobrogea.
Abia anul trecut ,pot spune ca am descoperit Dobrogea si am fost uimita de frumusetea ei , chiar daca sunt cam 60 de ani de cand am inceput sa merg ” La Mare ” si in 1989 ,am stat doua saptamani la Sulina . Am plecat pentru 5 zile , am stat 7 si am mai fi stat . Am vazut totul in fuga dar la vara sper sa-mi ajunga doua saptamani .
Dobrogea este minunată, dar prea puțin promovată. Tocmai de aceea am realizat acest site de promovare a atracțiilor din regiune, iar oamenii sunt încântați să afle că nu avem doar litoralul și Delta Dunării, sunt multe alte locuri cu peisaje și cu povești frumoase.
Superb!
Mulțumim!