Caii de la Letea au și ei poveștile lor, mai vesele sau mai triste, iar turiștii care ajung în Delta Dunării vor să le afle. Există foarte multe discuții în contradictoriu despre caii de la Letea. Unii spun că sunt sălbatici, alții că sunt domestici, unii afirmă că acei cai sunt acolo de sute de ani, alții că au fost abandonați în perioada comunistă.

Caii de la Letea sunt cai sălbăticiți

Despre caii de la Letea se spune că fac parte din categoria celor sălbăticiți, chiar dacă genetic nu s-a dovedit câți cromozomi au.

”Din punct de vedere genetic sunt 3 feluri de cai pe această planetă. Sunt cei sălbatici, care erau în pericol de a dispărea, dar s-au mai găsit câteva exemplare Przewalski într-o grădină zoologică din Cehia prin 1910.

În urmă cu 30 de ani a început un proiect uriaș de repopulare și reproducere, pentru că în Mongolia, locul de unde proveneau ei, nu mai exista niciunul. În momentul de față sunt 400-500 de exemplare de cai sălbatici în Mongolia.

Din punct de vedere genetic, caii sălbatici au 64 de cromozomi, iar cei domestici au 62 de cromozomi.

Mai sunt caii sălbăticiți, care au strămoși domestici, cum sunt toți ceilalți cai din lume, precum mustangii din America, Bramby din Australia, Conic din Spania”, a declarat pentru Discover Dobrogea reprezentantul Asociației ARCA, Kuki Bărbuceanu.

La Letea sunt în prezent aproximativ 500 de cai

Turiștii care merg pe traseul mai lung spre Pădurea Letea au șanse mai mari să vadă caii sălbăticiți. Ei pot fi observați când pasc liniștiți sau când aleargă pe pajiștile generoase de la marginea pădurii.

”În acest moment sunt aproximativ 500 de cai la Letea și o să îi numărăm în această primăvară din nou. Ei sunt sănătoși, iar durata medie de viață a cailor de acolo, este cam de 12-13 ani.

Din monitorizarea pe care am făcut-o putem spune că iepele și armăsarii sunt în proporție aproximativ egală la Letea.

Povestea potrivit căreia ar exista 3000 de cai la Letea este în funcție de persoanele cu care stai de vorbă. Și acum, dacă întrebi pe cineva ai cui sunt caii din pădure ți se va spune că sunt ai nimănui.

Nimeni nu recunoaște că aparțin cuiva, deoarece sunt amenzi pentru cei care își lasă animalele să pășuneze în păduri. Dacă, în schimb, vine un abator să întrebe ai cui sunt caii, pentru a fi duși la tăiat, atunci toți au proprietari, pentru că abatorul plătește”, am aflat de la Kuki Bărbuceanu, reprezentantul Asociației ARCA.

Letea, localitatea cu cei mai mulți cai sălbăticiți

Caii de la Letea sunt cei mai numeroși din toată zona Deltei Dunării.

”Acum 3 ani am numărat în Pădurea Caraorman aproximativ 160 de cai și mai sunt câteva grupuri răzlețe prin alte zone, dar, cei mai mulți sunt concentrați pe grindul Letea, în zonele ”câmpul nemților” și în bazinele dinspre est, în funcție de sezon.

De exemplu, există niște bazine în zone secate prin îndiguirile făcute în perioada comunistă, pentru a fi date agriculturii. Acolo, localnicii plantează lucernă și ce mai au nevoie pentru animalele din gospodărie.

Toamna trecută, după ce locuitorii din Letea au strâns recoltele din bazinele respective, caii sălbăticiți au intrat acolo și au mâncat ce au mai găsit. Apoi, s-au retras pe ”câmpul nemților”, unde găsesc adăpost prin pădurea dintre Letea și Cardon”, spune Kuki Bărbuceanu.

Povestea cailor de la Letea este veche de câteva secole

Mulți dintre turiștii care ajung în Delta Dunării vor să vadă caii de la Letea și să le afle povestea, pentru că acolo întotdeauna au existat mai mulți sau mai puțini cai. Chiar  și Dimitrie Cantemir scria în ”Descriptio Moldaviae”, la începutul secolului al XVIII-lea, că hergheliile de cai sălbatici zburdau din timpuri străvechi în sudul Moldovei până în Delta Dunării.

”După toate aparențele, caii sălbatici care împânzeau zona de sud a Moldovei, de la stepa Bugeacului până în Delta Dunării, erau considerați inclusiv de cotropitorii tătari sau otomani drept niște cai remarcabili, aceștia depunând mari eforturi să îi domesticească pe unii dintre ei, considerând că, fiind mici și iuți, ar avea un avantaj clar la război, în fața dușmanilor” scria Dimitrie Cantemir despre prima migrație tătărească din sec. al XIII-lea.

”Armatele otomane au lăsat în urmă mulți cai în zonele acestea, pentru că se deplasau doar călare. Acești cai s-au adaptat și au început să se înmulțească.

Deja, prin sec. XVII veneau magnații ruși care încercau să prindă armăsari pentru a-i împerechea cu iepele lor arăboaice. Ei considerau că acești cai erau foarte rezistenți și viguroși, deoarece trăiau liberi și au reușit să se adapteze.

Prin anul 1958, la prima colectivizare, în România au fost omorâți aproape toți caii. La Letea, însă, a fost destul de greu să fie omorâți, deoarece este o suprafață foarte mare.

În plus, la acea vreme pădurea Letea nu avea garduri cum are acum, iar caii se ascundeau și erau prinși foarte greu, astfel că au reușit să rămână în viață în acea zonă.

După 90, când s-au desființat CAP-urile, oamenii au primit caii înapoi, iar cei care nu au avut ce să facă cu ei, i-au lăsat liberi și s-au înmulțit”, a precizat pentru Discover Dobrogea Kuki Bărbuceanu.

În iernile grele, caii de la Letea mor dacă nu au apă și hrană

Iarna 2009-2010 a fost foarte grea pentru caii de la Letea, astfel că mulți dintre ei și-au pierdut viața. Timp de aproape două săptămâni s-a înregistrat un ger de -15 grade și zăpadă de 30-40 de centimetri. Atunci, caii nu au mai găsit apă și mâncare și au murit aproape 300 dintre ei.

”Pe vremea aceea, autoritățile spuneau că sunt vreo 3000 de cai. I-am numărat în primăvara anului 2010 și erau 700 de cai. A fost o numărătoare științifică, făcută din avion, peste toată pădurea și tot grindul Letea, care este cuprins puțin la nord de Sulina până în nord la Periprava și din Canalul Chilia în partea de est, până în partea de vest în Lacul Merhei și canalele adiacente. Sunt aproximativ 10.000 de hectare acolo, nu vorbim doar de pădurea Letea.

Caii preferă, în general, mâncarea verde. Dacă este o zăpadă de câțiva centimetri se descurcă fără probleme, mănâncă ”la copită” cum se spune, dau cu copita în zăpadă și găsesc dedesubt vegetația pe care o preferă. Avem situații în care noi le împrăștiem lucernă pe câmp și nu sunt foarte interesați de ea.

În cazul în care apare o iarnă grea, suntem pregătiți să intervenim și să salvăm cât mai mulți. Probabil că exemplarele bătrâne și bolnave vor ceda, dar cei sănătoși vor rămâne.

După dezastrul din 2010 Asociația ARCA a făcut provizii de baloți de lucernă și de fân pentru iarnă. Din punct de vedere al hranei îi putem ajuta.

Problema mare la cai nu este atât mâncarea, cât lipsa apei. Noroc că până acum nu am mai avut o iarnă grea și canalele nu au înghețat tun, pentru o perioadă atât de lungă.

Când sunt temperaturi de până în -10 grade, caii și vacile pot sparge gheața cu copita și găsesc apă, însă, dacă temperaturile sunt mai scăzute, situația devine mai dificilă.

Suntem pregătiți în fiecare iarnă, am cumpărat niște drujbe performante, cu lame foarte lungi, pentru a putea tăia gheața și intervenim dacă este nevoie”, afirmă reprezentantul Asociației ARCA, Kuki Bărbuceanu.

Caii de la Letea au povești vesele, dar și triste

Când mergem într-o excursie în Pădurea Letea în calitate de turiști vedem doar lucrurile frumoase, lucru care este cât se poate de firesc. Totuși, caii de la Letea nu au doar zile bune, din păcate.

”Cel mai mult m-au impresionat, în sens negativ, caii care fuseseră prinși de oameni, deoarece unii localnici îi folosesc atunci când au nevoie de animale, pentru cărat turiștii sau tot felul de activități.

Caii scapă sau li se dă drumul și îi găsim în pădure cu lanțuri de gât, care sunt deja încarnate. Avem câteva imagini reprezentative îngrozitoare, cu lanțuri la picioare, care le creează răni, cu funii de 10-20 de metri pe care le cărau după ei și la un moment dat s-au încurcat și s-au înfășurat după un copac și au rămas acolo.

La câteva astfel de cazuri noi am fost pe fază și am salvat caii respectivi sau ni s-au semnalat situațiile și am intervenit.

O amintire plăcută însă, avem cu un mânz foarte drăguț. El fusese lovit la un picior și se rătăcise de mama lui și de grupul din care făcea parte.

Am găsit mânzul, care avea cam două săptămâni și l-am tratat, apoi i-am căutat grupul și l-am redat mamei lui. Momentul respectiv a fost foarte emoționant si avem tot filmul pe pagina noastră de Facebook Letea wild horses. Am fost foarte fericiți după această acțiune, dar și mânzul era încântat că și-a găsit mama”, povestește Kuki Bărbuceanu, reprezentantul Asociației ARCA.

Membrii Asociației ARCA au grijă de caii de la Letea

Despre caii de la Letea s-au scris multe articole în anul 2011, când niște întreprinzători s-au gândit să-i prindă și să-i ducă la abator. Reprezentanții Asociației ARCA au oprit acel transport ilegal și au întors caii la Letea, în habitatul lor natural.

”După 2011 nu au mai existat situații în care caii de la Letea să fie duși la abator. Legal, ei nu pot fi duși în momentul acesta la abator, pentru că nu poți duce un animal neidentificat, despre a cărui soartă și istorie nu știi nimic, pentru că poate fi bolnav.

Această lege se aplică în cazul fiecărui animal, nu doar pentru cai. Ca să fie identificați, caii trebuie să aibă un proprietar. Și chiar dacă au un proprietar, condițiile de transport sunt foarte drastice.

Potrivit regulamentului european, într-un transport nu pot fi băgați mai mult de 17-18 cai pe anumite criterii.

Ca să vii cu un tir și să iei 17 cai de la Letea, apoi să îl pui pe gabară te costă transportul și toată acțiunea, mai mult decât te costă carnea pentru care primești bani de la abator, ba chiar mai vii de acasă cu mai bine de 1000 de euro.

Regulamentul acesta de transport mai spune un lucru interesant și anume caii neîmblânziți, care nu pot fi conduși de căpăstru, care sunt agitați, nu pot fi transportați în număr mai mare de 4 pe un transport, deoarece se consideră că sunt nervoși și se pot lua la bătaie între ei. Astfel, transportul acestor cai nu reprezintă o afacere pentru cei care vor să îi transporte la abator”, am aflat de la Kuki Bărbuceanu.

Asociația ARCA vaccinează anual caii de la Letea, pentru a ține sub control numărul acestora

Caii de la Letea rod trunchiul copacilor seculari și produc pagube pe timpul iernii în pădurea protejată, motiv pentru care aceasta a fost împrejmuită cu un gard.

Totuși, nu au putut fi scoși toți caii din rezervație și unii au rămas în Pădurea Letea. Pentru a reduce numărul animalelor, reprezentanții Asociației ARCA au demarat un program de control al reproducției cailor, astfel încât aceștia să nu se mai înmulțească excesiv și numărul lor să fie ținut sub control.

”Erau foarte mulți cai și ne-am gândit ce putem face pentru ca numărul lor să nu mai reprezinte o presiune pentru pădure, pentru habitatul din care făceau ei parte.

Din acel moment am început să ne luptăm pentru a fi lăsați de reprezentanții Administrației Rezervației Biosfera Delta Dunării și am demarat un program de control al reproducției acestor cai.

După câțiva ani buni de schimbat guvernatori în Delta Dunării am reușit și am implementat acest proiect după anul 2011. Din toată populația de cai de la Letea, aproape jumătate sunt iepe și jumătate armăsari, astfel că noi facem aproximativ 250 de vaccinuri pe an, în fiecare iarnă.

Caii sunt sănătoși, iar acest vaccin este reversibil, dacă nu îl mai facem, iepele intră din nou în călduri, se înmulțesc și dau naștere la mânji, nu există pericolul să dispară la un moment dat toți caii de acolo”, a declarat pentru Discover Dobrogea, reprezentantul Asociației ARCA, Kuki Bărbuceanu.

Caii de la Letea au devenit celebri, iar pentru turiștii care ajung în Delta Dunării și merg să viziteze Pădurea Letea, ei reprezintă o atracție.