Brândușele de nisip vestesc primăvara în Dobrogea, chiar înaintea tradiționalilor ghiocei. Brândușele de nisip au fost semnalate între Lacul Sinoe si Tuzla, începând din localitatea Vadu, până la Cetatea Histria. Planta vegetează și în cadrul pajiștilor grindurilor din zonele pădurilor Letea și Caraorman, sporind lista atracțiilor turistice naturale ale deltei.
Brândușele de nisip au furat startul ghioceilor
„Rezervația Biosferei Delta Dunării este un teritoriu foarte dinamic aflat într-o continuă schimbare, cu precădere in partea sa estică, unde Marea Neagră modelează continuu habitatele noi formate, această porțiune fiind una foarte sensibilă din punct de vedere geomorfologic și conservativ – practic cel mai nou pământ al țării noastre.
Cunoaștem foarte bine sintagma potrivit căreia „ghiocelul este vestitorul primăverii”, însă în cadrul acestor zone, brândușele de nisip au furat startul ghioceilor. Ele sunt, pe bună dreptate, vestitorii primăverii în zona litorală a Deltei Dunării, începând să înflorească din a doua partea a lunii februarie până la sfârșitul lunii mai, sporind prin culoarea florilor roz-violete, pajiștile cu soluri nisipoase, de altfel mai sărace în specii florifere în prima parte a anului.
Brândușele de nisip sunt plante antice mediteraneene din familia Colchicaceae
Arealul de distribuție al speciei se întinde din Peninsula Balcanică până în Afganistan. Limitele cele mai vestice ale speciei sunt Grecia și Macedonia de Nord. La nivel național, brândușele de nisip sunt unele dintre cele mai timpurii specii cu înflorire de primăvară. Habitatul este reprezentat de pajiști temporare umede, în care solul este nisipos, uneori ușor sărăturat.
Specia poate fi întâlnită la o altitudine de aproximativ 1000 m cu o prezență considerabilă, indivizi mai rar întâlniți la atitudini mai mari de 1500 m. Planta se înmulțește prin mirmecochorie și prin soboli (sistem subteran de răspândire vegetativă, lăstari, lujeri). Mirmecochoria este o interacțiune semnificativă din punct de vedere ecologic furnică-plantă prin dispersarea semințelor de către furnici.
Sobolii plantelor formează un sistem ramificat care dezvoltă lăstari vegetativi și generativi supraterani și servește, de asemenea, la propagarea vegetativă și distribuția spațială pe distanțe scurte. Acest sistem subteran ramificat, ca o principală caracteristică a populației, este format din trei prelungiri stolonifere subterane (una mai lungă, două mai scurte) ale fiecărui individ, care generează tulpina floriferă și tulpinile sterile. Reproducerea vegetativă a sobolilor este foarte rapidă, formând noi muguri (clone) de 2-3 mm în aproximativ trei zile care sapă pe sub pământ ca niște cârtițe și se răspândesc foarte ușor.
Pășunatul moderat sau călcarea terenului la o frecvență redusă stimulează înmulțirea vegetativă, în aceste condiții poate intra în competiție cu alte specii. Densitatea mare de indivizi pe suprafețe restrânse poate fi un indicator al reproducerii vegetative stimulate.
Factori antropici precum, drenarea zonelor umede, supra pășunatul, tasarea terenului etc., sunt unele din cauzele diminuării populațiilor din întreaga lume. Prezența speciei în zona Dobrogei, ca o extindere a populației, se datorează activității orogene concomitent cu retragerea apelor. Se estimează că răspândirea a fost în principal de-a lungul țărmurilor și secundar în zonele umede interioare prin epizoocorie, adică prin semințe purtate în noroiul lipit de picioarele păsărilor”, informează echipa de botanică a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării: Mihai Doroftei, Silviu Covaliov și Simona Dumitrița Chirilă.
Fotografiile sunt preluate de pe pagina de Facebook a INCDDD.
0 Comentarii