Bateria Elisabeta a făcut parte din lanțul defensiv de pe coasta Mării Negre și ne amintește de al Doilea Război Mondial. Nu poate fi vizitată, dar amenajarea unui muzeu și introducerea bateriei de coastă în circuitul turistic ar atrage, cu siguranță, vizitatori. Chiar și elevii ar înțelege mai bine istoria, dacă ar merge în astfel de locuri și le-ar afla poveștile.
Bateria Elisabeta a asigurat paza Portului Constanța
Bateria Elisabeta a fost construită în al Doilea Război Mondial, pentru a asigura paza Portului Constanța. În acea perioadă, Ion Antonescu a făcut presiuni asupra germanilor să contribuie la paza de coastă, deoarece avea informații că britanicii vor ataca Portul Constanța și rezervele de petrol. Astfel, au decis să construiască un lanț defensiv pe coasta Mării Negre.
”Ion Antonescu le-a cerut germanilor să construiască un sistem de fortificații. Au fost mai multe baterii de tragere, printre care și Tirpitz din localitatea Lazu, pe care nemții au distrus-o când s-au retras.
Bateria Elisabeta făcea parte din Paza de Coastă și a fost menținută o perioadă lungă de timp. Ea nu a fost explodată, însă după 89 nu s-a mai justificat menținerea ei, astfel că a fost abandonată de armată și acum este în proprietatea Stațiunii Biologice Marine ”Prof.Dr. Ioan Borcea” de la Agigea”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul rezervației, Emanuel-Ștefan Baltag.
Bateria Elisabeta, sistemul de apărare construit într-o rezervație naturală
Stațiunea Zoologică Agigea a fost înființată în anul 1926, fiind prima Stațiune de Cercetare a Mării Negre din țara noastră.
”La un moment dat, a fost un conflict cu Ministerul de Război, care dorea să construiască la Agigea un sistem de apărare. Acesta, s-a construit până la urmă, dar nu au distrus rezervația.
A fost o discuție foarte interesantă între profesorul Ioan Borcea, inițiatorul rezervației și Regele Carol al II-lea, care a venit la Agigea, împreună cu miniștrii săi.
După această discuție, Regele Carol al II-lea a dispus ca stațiunea să nu fie distrusă, iar accesul militarilor să se facă printr-un gard de sârmă ghimpată, care să nu le permită militarilor să intre în rezervație, ci să îi ducă direct la Bateria de tragere Elisabeta”, am aflat de la cercetătorul Emanuel-Ștefan Baltag.
Bateria Elisabeta a fost construită pe aproape 16 hectare din Rezervația Agigea
Pe 24 ianuarie 1944, ministrul Culturii Naționale și al Cultelor, Ion Petrovici îi trimitea un raport mareșalului Ion Antonescu, conducătorul statului, în care îl anunța că a obținut la Agigea un teren de aproximativ 16 ha, pentru nevoile de apărare a coastei Mării Negre. O copie a documentului din care este prezentat citatul de mai jos, am găsit pe site-ul Techirghiol.com.
”Domnule mareșal,
Ministerul Apărării Naționale, Subsecretariatul de Stat al Marinei, pentru nevoile de apărare a coastei a solicitat și obținut de la Universitatea ”Cuza-Vodă” din Iași, o porțiune de teren în suprafață de 15,69 ha, situată în comuna Agigea, județul Constanța, din terenul proprietatea acelei instituțiuni, afectat Stațiunii Zoologice Agigea.
Având în vedere că Subsecretariatul de Stat al Marinei a și intrat în posesia acestui teren încă de acum doi ani, am întocmit, pentru perfectarea legală a acestei operațiuni, alăturatul proiect de decret-lege prin care Universitatea ”Cuza-Vodă” din Iași cedează susmenționatul teren Statului Român, reprezentat prin Ministerul Apărării Naționale, Subsecretariatul de Stat al Marinei, proiect pe care, în baza dispozițiunilor decretelor-legi nr. 3051 din 5 septembrie și nr. 3072 din 7 septembrie 1940, avem onoarea a-l supune aprobării și semnăturii domniei voastre.”
Legea Nr.42 privind cedarea terenului a apărut în Monitorul Oficial al României, pe 26 ianuarie 1944.
Bateria Elisabeta a II-a a fost implicată într-o singură misiune
Cei care ajung în Stațiunea Biologică ”Prof. Dr. Ioan Borcea” de la Agigea, pot să vadă atât singura rezervație de dune de pe litoralul românesc, dar și locul în care a fost Bateria Elisabeta a II-a. Aceasta se află la marginea rezervației și este singura baterie de coastă bine conservată.
”În această zonă s-a dat o singură bătălie, când două nave rusești, Harkov și Moskva s-au apropiat de port și au încercat să testeze cât de bine apărat este Portul Constanța.
Ele au tras și au distrus câteva vagoane de muniție și armament, după care, soldații români și cei germani au început să riposteze.
Se spune că prima care a ripostat a fost bateria de la Agigea, însă tunurile erau de 120mm și nu ajungeau până la cele două nave, care erau undeva până la 10 mile în larg, dar a dat semnalul, după care a început să tragă și bateria Tirpitz, situată în dreptul localității Lazu.
Bateria Tirpiz avea 3 tunuri de 280 mm, care puteau să ajungă până la distanța respectivă. Au tras, au lovit una din nave, Harkov, care s-a retras în zig-zag, pentru a evita eventuale alte coliziuni, după care Moskva s-a retras și ea, dar la un moment dat a fost o explozie și s-a scufundat”, spune cercetătorul Emanuel-Ștefan Baltag.
Trei teorii, un singur atac al rușilor
Singura tragere efectuată de Bateria Elisabeta pe mare, a fost cea în care a atacat navele rusești, pe care le-a descurajat să mai atace portul. Bateriile Elisabeta și Tirpitz, dar și celelalte structuri defensive au arătat armatei rusești că nu se poate apropia de Portul Constanța și că nu îl poate ataca.
”În legătură cu acel incident sunt 3 teorii. Una este susținută de germani, pentru că Tirpitz era o baterie controlată complet de armata germană. Potrivit acesteia, bateria Tirpitz ar fi lovit nava Moskva. Nu se știe cât de plauzibilă este, pentru că trebuia să o lovească fix în camera de muniție ca să îi poată provoca o scufundare atât de rapidă.
Potrivit celei de-a doua teorii, care este susținută de români, nava Moskva a lovit o mină marină, minele fiind puse de armata noastră. Această variantă ar fi plauzibilă, dar nimeni nu știe exact care a fost situația.
A treia teorie este susținută de ruși. Pentru că nu puteau să accepte că una dintre cele mai bune nave ale lor a fost scufundată, rușii au spus că un submarin rusesc a torpilat-o din greșeală, confundând-o cu un petrolier.
Nu știm care dintre teorii este adevărată. Nava a fost descoperită în 2011 între Agigea și Constanța, în larg, la 40 m adâncime, de o echipă de scafandri amatori. Ei au ajuns la ea, dar este într-o degradare destul de avansată și nu s-au mai făcut cercetări”, am mai aflat de la cercetătorul Emanuel-Ștefan Baltag, directorul Stațiunii Biologice Marine de la Agigea.
Bateria Tirpitz a fost distrusă, Elisabeta rezistă și acum
Bateria Elisabeta este singura din județul Constanța care ar putea deveni vizitabilă, deoarece s-a conservat foarte bine.
”Bateria Tirpitz a fost distrusă de armata germană. După ce România a încheiat pactul cu trupele aliate și a renunțat la Tratatul cu Germania, ordinul inițial a fost să fie scoși germanii de aici și li s-a dat un ultimatum. Când s-au retras din bateria Tirpitz, germanii au pus explozibil și au distrus-o.
Bateriile nu puteau fi cucerite de către armata română, pentru că bateriile controlate de germani puteau să distrugă orașul Constanța, cu tot cu port, în câteva ore. Și atunci s-a preferat calea pașnică, chiar dacă s-a pierdut bateria Tirpitz.
Pierderea fost mai mult pentru ruși, pentru că ei voiau să fure de acolo echipament militar și tehnica militară nemțească, deoarece era tehnică de vârf în acea baterie.
Celelalte baterii au rămas intacte, însă s-au degradat. Aceasta de la Agigea este singura care s-a conservat cel mai bine. Teoretic ar putea fi vizitată, practic nu este deschisă publicului, pentru că nu este amenajată. Sperăm ca în viitor să o putem amenaja și să o deschidem pentru vizitatori”, spune cercetătorul Emanuel-Ștefan Baltag.
Bateria Elisabeta are câteva sute de metri lungime și galerii subterane
Bateria Elisabeta are câteva sute de metri lungime și este structurată pe două niveluri amplasate în subteran.
”Bateria este destul de complexă, mai sunt încă două galerii subterane, undeva înspre sud-est, tot în rezervație și încă două înspre vest, unde erau niște buncăre pentru tancuri. În ele intrau tancurile se trăgea din acele buncăre, în cazul în care bateria era cucerită.
Avea un sistem de apărare destul de bun și era foarte greu de cucerit. Exista și un turn de comandă, care avea și el un tun de tragere în partea de sus și putea să fie folosit.
Bateria a fost construită de români împreună cu germanii, dar a fost folosită multă tehnică nemțească și în special fonduri nemțești.
Bateria este foarte solidă, pentru că trebuia să reziste la trageri. Aici, puteau să aterizeze oricând obuze sau proiectile.
În acest loc, rotund în partea din față și drept în zona din spate era amplasat tunul.
Cei care vor să vadă de afară Bateria Elisabeta, trebuie să știe că accesul se face pe la Stațiunea Biologică Marină de la Agigea.
Nu avem un program clar, pentru că nu este un loc care să fie vizitat, însă, oamenii pe care îi avem însoțesc toate grupurile, pentru a se asigura că nu sunt afectate habitatele de aici.
Rezervația este proprietatea privată a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, dar este în managementul Agenției Naționale pentru Arii Protejate și se află pe teritoriul localității Agigea”, a precizat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Emanuel-Ștefan Baltag.
În Dobrogea există un sistem vast de cazemate din al Doilea Război Mondial
În toată Dobrogea, de la Sulina până în sud, în fosta noastră regiune, care acum este în partea bulgărească, sunt peste 1000 de structuri militare din cel de-al Doilea Război Mondial. Acestea reprezentau un lanț defensiv pe coasta Mării Negre, construit de români și germani, deoarece existau informații privind un potențial atac al britanicilor în zona litoralului nostru.
”Ceea ce s-a făcut între 1941 și 1942 pe tot litoralul este o lucrare impresionantă. Discutăm de o rețea costieră de la baterii de coastă, la tranșee, cuiburi de mitralieră, poligoane de trageri, cazemate, buncăre, depozite de muniții.
Cea mai mare concentrare a fost în zona Constanței, unde există un vast sistem de cazemate din al Doilea Război Mondial, pentru că erau portul și depozitele de petrol, importante atât pentru armata română, cât și pentru cea germană.
La Agigea avem Bateria Elisabeta, care are peste 400 de metri lungime și era, poate, cea mai importantă porțiune defensivă, care începea de la Poarta 5 și se termina undeva la sud de Agigea.
Erau mai multe baterii de coastă, printre care cea mai mare era Tirpitz, legate toate printr-un singur tunel. Porțiuni din acest tunel se mai văd la porțile 5, 6, 9 și la Agigea, în cadrul rezervației de dune”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Zetu Hary, administratorul UCT Media, membru în Clubul Colecționarilor din Constanța. Tot el spune că în zona Normandiei cazematele sunt amenajate și pot fi vizitate, fiind transformate în muzee, o idee care ar putea fi pusă în practică și la noi.
0 Comentarii