Se spune că bania este foarte importantă pentru rușii lipoveni, astfel că, atunci când o familie își construiește o casă, baia cu aburi este prima încăpere pe care o ridică. Bania sau baia neagră nu lipsește din gospodăria lipovenească, fiind o marcă identitară a acestei etnii, moștenită din perioada veche rusească. Este foarte interesant faptul că, la începutul secolului XX, când în multe sate din Dobrogea erau focare de râie, rușii lipoveni, pentru că aveau băi proprii, nu au luat această boală de piele.

Ce este, de fapt, bania

Bania, baia rusilor lipoveniSpecialiștii spun că baia cu aburi a devenit ”o adevărată instiuție de sănătate”. Bania era construită în curte, la o anumită distanță de casă, pentru a fi evitat pericolul unui incendiu. ”Prima încăpere a băii este predbannik-ul, un fel de vestibul în care cei ce se îmbăiază îşi lasă hainele şi prosopul. A doua încăpere este cea în care se află baia propriu-zisă. Aceasta este tip saună şi cuprinde o vatră cu pietre (camenca), pe care se află cazanul cu apă pentru încălzit şi patul din scândură (polok), pe care se aşează cel care se îmbăiază. Temperatura apei din cazan poate ajunge până la 110 grade Celsius, iar efectul de saună este amplificat prin stropirea cu apă a pietrelor încinse. Persoana care face baie se loveşte ritmic pe tot corpul cu o măturică din rămurele de stejar (venik), înmuiată în apă fierbinte. Această practică este cunoscută sub denumirea de parenie şi Camenca (vatra cu pietre). „Venik” are loc în timp ce persoana care se îmbăiază stă aşezată pe polok.

VenikEfectul benefic al băii cu abur este explicat prin stimularea circulaţiei sanguine, realizată prin bătaia ritmică cu venik-ul. Acesta era nelipsit din gospodăriile lipovenilor. Ei își procurau crenguţele de stejar din zonele de pădure aflate între Babadag, Ciucurova şi Slava sau chiar din Munţii Măcinului. Ruşii lipoveni din Slava Rusă şi Slava Cercheză erau furnizori de venik pentru lipovenii din Tulcea. De asemenea, în lipsa stejarului, venik-ul se mai confecţiona şi din crenguţe de mesteacăn”, scrie Cerasela Dobrinescu în cartea sa ”Rușii lipoveni din Dobrogea – istorie și tradiții specifice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea-2011)”.

Bania, o anexă obligatorie a caselor rușilor lipoveni   

Pasionată de cultura rușilor lipoveni din Dobrogea, Cerasela Dobrinescu, muzeograf la Muzeul de Artă Populară Constanța, a scris, după o îndelungată cercetare, cartea ”Rușii lipoveni din Dobrogea – istorie și tradiții specifice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea-2011)”. Deoarece bania este un adevărat simbol al etniei rușilor lipoveni, Cerasela Dobrinescu i-a dedicat un întreg subcapitol în lucrarea sa, din care am preluat informațiile culese de autoare de-a lungul timpului. Am aflat astfel, că ”în trecut, curățenia corporală a lipovenilor, datorată obiceiului de a face baie în mod constant, a fost consemnată şi în rapoartele făcute în urma controalelor sanitare efectuate de autorităţi în localităţile dobrogene. Un astfel de control a fost făcut la sfârşitul anului 1912, ca urmare a focarului de râie înregistrat în mai multe sate şi comune din judeţul Tulcea. În raportul întocmit la sfârşitul acestui control, s-a specificat că „la populaţia de origină lipoveană, copii sau adulţi, nu se găsesc bolnavi de râie, graţie curăţeniei corporale impusă de credinţa lor religioasă”. Documentul precizează ca „după ultima catagrafie a băilor lipoveneşti”, realizată în anul 1911, populaţia lipovenească dispunea de 947 băi, cele mai multe fiind în Sarichioi (315), Carcaliu (259), Slava Rusă (163), Jurilovca (186), Mahmudia (47), Periprava (27).”

Profesorul Ivan Evseev, bun cunoscător al tradiţiilor şi istoriei ruşilor lipoveni, spunea: „Baia cu aburi este semnul de recunoaştere cel mai relevant al unei vetre lipoveneşti. O anexă obligatorie, demonică şi sacrală în acelaşi timp, adorată de orice lipovean autentic. El poate renunţa la oricare din achiziţiile civilizaţiei moderne, dar nu şi la baia cu aburi de lângă casa lui”.

Ritualul îmbăierii în bania

lejanka rusi lipoveniÎn zilele geroase de iarnă, rușii lipoveni se odihneau timp de trei-patru ore la căldură, pe lejanka, după ce se îmbăiau. O localnică din Ghindărești i-a descris muzeografului Cerasela Dobrinescu ritualul îmbăierii în bania. „Fiecare lipovean are baie neagră (ciornaia bania). În camera unde avem bania facem camenca, un fel de cuptor, peste care punem nişte fiare şi peste fiarele alea câteva pietre. Din când în când, aruncăm câteva căni cu apă pe pietre, iar fumul iese cu abur cu tot. După ce iese fumul şi se încing pietrele bine, începem să facem baie: stăm în abur, pe polok, şi ne lovim cu venik-ul, o măturică din funze de stejar; ne lovim peste tot, pe tot corpul, până se înroşeşte pielea. După asta, ne spălăm cu apa din cazan, cu săpun de casă, fiert cu pelin. Dacă e frig afară, după baie intrăm în casă, ne aşezăm pe leajanka şi bem un ceai de mentă. Asta facem de când ne ştim.” În mod tradiţional, ceaiul se făcea la samovar, precizează Cerasela Dobrinescu în lucrarea sa.

Bania era denumită și baia neagră

Bania, baia rusilor lipoveniDenumirea de „baie neagră” este dată de faptul că această încăpere are pereţii negri, din cauza fumului dens, degajat de focul vetrei. ”De-a lungul timpului, băile lipoveneşti au suferit unele modificări, iar fumul a putut fi dirijat în exterior, prin intermediul unui coş construit deasupra vetrei. Aceste băi, prin comparaţie cu cele înnegrite de fum, se numesc „albe”, au pereţii tencuiţi cu lut şi văruiţi, iar podeaua realizată dintr-o scândură mai groasă, care se poate detaşa. În cazul băii albe, focul se face în predbannik, iar fumul este degajat prin horn, fapt ce presupune un consum mai mare de combustibil. În general, îmbăierea se făcea sâmbăta sau înaintea unor sărbători importante, dar şi atunci când intervenea o răceală. Lipovenii aveau convingerea că îmbăierea în bania avea puteri miraculoase asupra bolii. La sate, în trecut, moaşa făcea o baie rituală lăuzei, considerându-se că acţiunea benefică a băii acţiona asupra refacerii rapide a corpului, care trecuse prin durerile naşterii. De asemenea, în comunităţile lipoveneşti, se practica şi îmbăierea dinaintea nunţii sau chiar imediat după nuntă”, citim tot în cartea Ceraselei Dobrinescu.

Bania și spiritul lui Bannik

Reminiscenţe ale mitologiei slave, căreia ruşii i-au fost tributari chiar şi după creştinare, au alimentat ideea potrivit căreia baia are un „spirit necurat”, care patronează acest spaţiu din gospodărie destinat debarasării de murdăria fizică. ”Convingerea ca în bania sălăşluieşte Bannik, spiritul băii, izvora şi din faptul că această încăpere, în care se lăsa murdăria, era singura în care ruşii lipoveni nu puneau icoane. Lipsa icoanelor într-un spaţiu locuit atrăgea după sine prezenţa forţelor malefice. Din aceleaşi motive, cruciuliţa (krestik) era lăsată la intrarea în bania. Aşadar, fiecare bania avea un Bannik al său, care îşi avea locul sub bancheta de lemn, iar după o anumită oră, pe înserat, se interzicea accesul în baie, pentru a nu atrage mânia spiritului. De asemenea, ca mai toate spiritele casei şi gospodăriei, Bannik a fost imaginat ca având aspectul unui bătrân. Pentru a nu-l supăra pe Bannik, îmbăierea se făcea până la ora 7 seara, iar după această oră se credea că baia rămâne în întregime spiritului, căruia, în mod simbolic, i se lăsa o găleată cu apă curată şi venik- ul. Pentru a face cunoscută moştenirea primită de la înaintaşi, ruşii lipoveni au inclus ritualul băii cu aburi şi în ceremonialul ospitalităţii tradiţionale. Astfel, oaspeţii aflaţi în casa unui rus lipovean sunt invitaţi să cunoască ritualul străvechi de folosire a acestei băi, actul fiind perceput ca fiind unul de purificare şi de iniţiere în cultura acestei etnii”, mai aflăm din cartea ”Rușii lipoveni din Dobrogea – istorie și tradiții specifice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea-2011)”, scrisă de Cerasela Dobrinescu.

Baia cu aburi trebuie să figureze printre semnele şi simbolurile fundamentale ale etniei ruşilor lipoveni, alături de lotcă, peşte, ostrov, pescar, biserică şi cruce, apreciază cercetătorii. Este o construcție aparte, o marcă identitară a lipovenilor, care poate fi observată și astăzi în gospodăriile acestora.

Fotografiile sunt preluate din cartea ”Rușii lipoveni din Dobrogea – istorie și tradiții specifice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea-2011)”, scrisă de Cerasela Dobrinescu

Share

Leave a Reply