Despre peștii din Delta Dunării știm cu toții câte ceva, dar puțini dintre noi au auzit de plantele sălbatice comestibile din zona deltei. Eu, una, am aflat despre ele abia zilele trecute, de la ghidul turistic Ionuț Călin. El este specialist, mi-a zis denumirile și în latină, dar nu vreau să mă dau mare că le știu ori să vă scrântiți limba citindu-le, așa că voi folosi termenii populari. Nu vă spun să le căutați prin magazine, că nu le găsiți, dar, cum mie îmi plac ciudățeniile, m-am gândit să scriu informațiile să nu le uit până anul viitor și, cine știe, poate sunteți și voi tentați să încercați o salată de crudități cu plante sălbatice.

Ciulinii de baltă, bunătăți care ne amintesc de gustul castanelor sălbatice

La viitoarea vizită în deltă, rugați gazda sau barcagiul să vă facă rost de ciulini de baltă. Puteți să le cereți și cornaci, vor ști despre ce este vorba, dar trebuie să țineți minte informația până la toamnă, că acum le-a cam trecut vremea. Le spune ciulini sau fructele dracului, pentru că au patru ghimpi ascuțiți, dar miezul lor este alb și cărnos și are o aromă dulceagă, asemănătoare cu cea a alunelor sau a castanelor.

În deltă, cornacii pot fi găsiți plutind pe canale și se spune că au salvat multe vieți în perioadele de foamete. Deoarece sunt foarte hrănitoare, semințele lor sunt căutate chiar și de animale.

Ionuț Călin spune că piureul de ciulini de baltă este foarte bun, iar turiștii care îl cunosc, îl roagă să le prepare o astfel de delicatesă. Până de curând îl consumau doar localnicii, acum însă, au aflat și turiștii de gustul bun și de aroma deosebită a cornacilor și nu vor să plece din deltă până când nu mănâncă un astfel de piure. Semințele pot fi consumate și crude sau fierte, puse în salată ori ca desert, presărate cu zahăr sau dulceață.

Francezii se dau în vânt după Sărăturica sau Salicornia, noi o lăsăm să se usuce

Delicatesă în restaurantele franțuzești, nevalorificată în România. Multe zone aride, nisipoase din deltă, unde concentrația de sare este foarte mare, găzduiesc această plantă, denumită și păstaie de mare. Este comestibilă și are un gust ușor sărat, cu aromă de piper verde. Francezilor le place atât de mult, încât au culturi întregi de Salicornia. Ea poate fi verde, dacă este culeasă în prima perioadă de vegetație sau roșiatică, dacă a reușit să acumuleze suficiente săruri din sol. Am văzut că există și rețete pe internet și chiar borcane cu Sărăturică marinată, care nu sunt deloc ieftine, costă 97 de lei un borcan de 750 de grame. Dacă o găsiți la vară în deltă, culegeți de-o murătură, poate îi prindeți gustul. Se spune că este foarte bună în asociere cu fructele de mare sau în salată. Dacă vreți să păreți că știți cum stau lucrurile prin deltă, cereți când mergeți la localnici, nu cred că au restaurantele noastre așa ceva.

Papura, un fel de andivă a locuitorilor din deltă

Știți despre papură că este folosită pentru rogojini, nu-i așa? Și eu. Am aflat însă de la Ionuț Călin că miezul de papură este comestibil și are un gust asemănător cu cel al andivelor. Salata din miez de papură tânără merge bine cu peștele prăjit și sunt sigură că v-am făcut poftă și acum vă plouă în gură. Nu-i nimic, stingem cu un suc  din miez de rizomi de trestie groasă și trece.

Suc din miez de rizomi de trestie

Jur că n-am inventat eu această rețetă, nici prin cap nu mi-ar fi trecut. Dacă mă întrebați pe mine, trestia este numai bună pentru umbrelele de pe plajă sau pentru acoperișurile caselor tradiționale din Delta Dunării. Ei bine, nu. Nu numai. Din miezul rizomilor subacvatici ai trestiei groase, se poate prepara o băutură gustoasă, dacă aveți răbdare să o lăsați la macerat două, trei zile în compania unei lămâi și a câtorva lingurițe de zahăr.

Lăstarii de papură, sparanghelul cazacilor

Toate aceste plante făceau parte din dieta populațiilor europene cu mii de ani în urmă, nu le-am inventat nici eu, nici Ionuț Călin. Lăstarii tineri de papură, de exemplu, se spune că erau foarte populari în rândul cazacilor. Sunt un fel de struțo-cămilă, arată ca firele de praz, li se mai spune sparanghel cazac și au gust similar cu al castraveților. Lăstarii se consumă atât cruzi, cât și sotați în unt sau gătiți ca sparanghelul. Dacă ajungeți primăvara în deltă, merită să-i încercați, cine ce noi pasiuni culinare vă veți descoperi.

 Salata de bureți de salcie

Treaba cu ciupercile nu-i chiar atât de simplă, nu riscați să le culegeți singuri. Am văzut bureți uscați pe salcie și sunt foarte decorativi. Aceștia pentru salată însă, trebuie culeși când apar, exact ca ciupercile după ploaie. Nu știu rețeta și nici n-o să gătesc vreodată o astfel de salată, dar sigur aș încerca-o. Dacă vă prinde ploaie pe Dunăre și vă strică o zi de vacanță, măcar o astfel de salată poate vă consolează. Localnicii din deltă o consumă de când se știu, așa că apelați cu încredere.

Am mai aflat de la Ionuț și despre alte plante comestibile din deltă, cum ar fi cătina din care se face sirop și cătinată, dar nu mă mai lungesc cu vorba. Spun doar atât, una dintre ele este Năsturelul și este bună atât la salate, cât și pentru cei care vor să se lase de fumat. Eu intenționez demult să renunț la țigări, dar nu am reușit până acum. Voi studia povestea Năsturelului, să verific dacă este doar mit sau dacă se confirmă faptul că această plantă inhibă pofta de țigară. Vă anunț dacă aflu ceva, știu că sunt mulți curioși.

Share

2 Comments

  • Cenusa Ion spune:

    Interesant de stiut, dupa parerea mea ar trebuii sa ne ajutati si cu imagini de cum arata ce ne-ati prezentat !
    In rest, va doresc sa fiti alaturi de noi cei impatimiti de natura, de delta in special !
    Maine 7-11-2018 sunt prezent pentru a merge in o noua aventura (a cata oara?) pe apele deltei !
    Va salut cu respect !

Leave a Reply