Minunata regiune dintre Dunăre și Marea Neagră are o multitudine de locuri de vizitat, însă am ales 12 atracții turistice din Dobrogea, pe care orice turist ar trebui să le vadă. Județele Constanța și Tulcea sunt preferate, în special, pentru litoral și Delta Dunării, dar ele au mult mai multe atracții turistice interesante, pe care, din păcate, puțini oaspeți le vizitează.

Atracții turistice din Dobrogea – Cheile Dobrogei, cele mai vechi chei din România

Una dintre cele mai cunoscute atracții turistice din Dobrogea, Cheile Dobrogei, le oferă vizitatorilor un peisaj spectaculos. Vechimea și importanța recifilor jurasici de vârstă paleozoică, sunt foarte apreciate de geologi.

Mulți iubitori de natură ajung la Cheile Dobrogei, iar această atracție turistică este impresionantă prin faptul că oferă un peisaj carstic uluitor, cu numeroase sectoare de chei, care au o vechime de aproape 2 milioane de ani.

Cheile Dobrogei au cel mai vechi sector de chei din România, dar și numeroase peșteri.

În cadrul sitului există două peșteri de mare importanță paleontologică și arheologică – Peștera La Adam și Peștera Gura Dobrogei.

Masivul geologic Cheia este declarat din 1970 rezervație naturală protejată și este situat în nordul județului Constanța, în Podișul Casimcei, în apropierea localității Cheia.

Atracții turistice din Dobrogea – Cetatea Histria, cel mai vechi oraș din România actuală

De pe lista de atracții turistice din Dobrogea, nu lipsește Cetatea Histria. Histria greco-romană, cel mai vechi oraș din România actuală, a funcționat neîntrerupt aproape 1300 de ani.

Denumirea Cetății Histria provine de la numele antic al fluviului Dunărea, Istros, cum îi spuneau grecii. Se spune că în perioada în care a fost întemeiată colonia milesiană la Histria, cursul Dunării era diferit. Unul din brațele sale, care astăzi este colmatat, trecea pe lângă Histria. Chiar și Herodot a localizat gura de vărsare a Dunării în apropiere de locul în care coloniștii din Milet fondaseră cetatea.

”Până când s-au configurat și construit Tomisul, Callatisul și Adamclisi, Histria deja avea o vechime apreciabilă.

La Histria, pe 60-67 de hectare cât a avut inițial acest oraș, se preconizează că au trăit, în primele secole de la fondarea cetății, aproximativ 25.000-30.000 de locuitori. Era un oraș excepțional, de cultură și civilizație grecească, inclusiv în perioada romană timpurie.

Arheologii au descoperit în incinta Cetății Histria, 5 biserici. Dintre acestea, cea mai importantă este basilica episcopală, construită în sec. VI d.Hr., în perioada împăratului Iustinian. În timpul cercetărilor arheologice, au fost găsite o serie de obiecte de cult în cele 5 biserici de la Histria.

Biserica îngropată de la Istria

În apropierea cetății, în satul Istria, turiștii pot vizita Biserica îngropată, un edificiu care are o vechime de 165 de ani și o arhitectură deosebită. Lăcașul de cult a fost construit după numeroase intervenții făcute de creștinii bulgari la autoritățile turcești de la Babadag. Pentru ridicarea bisericii au fost folosite soluții ingenioase de construcție la acea vreme, atât din punct de vedere arhitectural, cât și pentru a avea o acustică mai bună.

Lucrările la lăcașul de cult au început în anul 1857 și s-au încheiat trei ani mai târziu. Pardoseala frumosului edificiu vopsit în alb, se află la un metru sub pământ, iar pereții au o grosime de 90 cm.

Pentru a construi Biserica îngropată, piatra folosită a fost adusă de la zidurile Cetății Histria, care nu fusese descoperită la acea vreme de către arheologul Vasile Pârvan.

Deoarece Biserica îngropată de la Istria este unică, veche și foarte frumoasă, ea a fost inclusă pe lista monumentelor arhitectonice de mare importanță.

Edificiul a fost construit în formă de cruce, cu faţada în stil oriental turcesc, cu trei arcade.

Atracții turistice în Dobrogea – Cetatea Capidava

Pe lista de atracții turistice din Dobrogea este, desigur, Cetatea Capidava. Monumentul istoric de categoria A, este una dintre cele mai reprezentative fortărețe de la frontiera Dunării de Jos.

Cetatea Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, care au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.

Locul ales pentru construirea cetății avea o importanță strategică și oferea o vizibilitate foarte bună, pe o zonă largă de supraveghere. Situată pe un masiv stâncos, pe malul drept al Dunării, între Hârșova și Cernavodă, fortificația are forma unui patrulater, cu ziduri de peste 2 metri grosime și aproximativ 6 metri înălțime. Castrul avea cel puțin 9 turnuri de peste 10 metri, o poartă de doi metri și jumătate lățime și o ieșire strategică în zona turnului dinspre Dunăre, unde exista portul.

”Proveniența denumirii localității este de origine getică și înseamnă ”cetatea de la cotitură”,  însă noi nu avem până acum documentată o așezare getică în zonă.

În Cetatea Capidava au fost descoperite peste 1000 de bordeie, din ultimele niveluri de ocupație ale fortificației, iar unele dintre ele sunt plasate în exteriorul incintei. Ele erau de dimensiuni reduse, dar aveau o vatră sau un cuptor și o capacitate de 3 până la 6 persoane.

Ele au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici, astfel că au apărut și foarte multe bordeie.

Muzeul de la Topalu, cea mai valoroasă colecție de artă din mediul rural românesc

Situată pe malul Dunării, într-o zonă foarte pitorească din județul Constanța, comuna Topalu găzduiește Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă”, unde întâlnim cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc. Mulți turiști și constănțeni merg la Cetatea Capidava, dar puțini știu că, la 7 km de aceasta, există Muzeul de Artă din Topalu, unde pot admira o colecție foarte valoroasă de tablouri și sculpturi ce poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din România.

Colecția ”Dinu și Sevasta Vintilă” este formată din 228 de opere de pictură, sculptură și grafică, pe care doctorul Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960.

Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă din mediul rural din România, de acest fel. Aici sunt expuse 228 de lucrări originale de pictură și sculptură și cuprinde întreaga școală de pictură românească.

”Muzeul găzduiește opere ale celor mai importanți creatori români: Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Paladi, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han și mulți alții. Avem și pictură contemporană, tablouri semnate de Ion Bițan, Crăciun, Almășan, Ciucurencu și Piliuță.

Mulți turiști ajung la Muzeul din Topalu din curiozitate și rămân plăcut surprinși să vadă un muzeu cu lucrări atât de valoroase, în mediul rural.

Tropaeum Traiani, monumentul dedicat lui Marte, zeul Războiului

Zona localității Adamclisi este deosebit de bogată în monumente arheologice. Pe drumul național Constanța-Ostrov, la 65 de kilometri de țărmul mării, se află localitatea Adamclisi, așezarea cu cea mai mare încărcătură arheologică de epocă romană de pe teritoriul României. Numele comunei Adamclisi este de origine turcă și se traduce ”biserica omului”, deoarece, când turcii au ajuns în zonă au crezut că edificiul este o biserică și au denumit astfel ruinele monumentului. Numele a fost preluat apoi și de așezarea din vecinătate.

Tropaeum Traiani, monumentul ridicat de Traian între anii 106-109, a fost dedicat lui Marte Răzbunătorul, în amintirea luptelor date la Adamclisi de armata romană condusă de Traian, împotriva geților și aliaților acestora. Este un edificiu impresionant, despre care Grigore Tocilescu, cel care a efectuat primele cercetări arheologice la Adamclisi, a spus despre monument că reprezintă „actul de naștere dăltuit în piatră, al poporului român“.

Construcția triumfală Tropaeum Traian reprezintă unul dintre cele mai importante monumente de artă provincială romană din toată zona lumii romane imperiale. A fost un simbol al Romei antice, care dorea, în acest mod, să impresioneze populația locală.

Autorul proiectului este considerat Apolodor din Damasc, un colaborator apropiat al lui Traian, arhitect care a participat la războaiele dacice. Tot el a realizat și drumul săpat în stânca de la Cazanele Dunării și podul de la Drobeta.

Mulți dintre cei care ajung la monumentul triumfal nu merg, din păcate și la Muzeul Tropaeum Traiani. Acesta are o construcție modernă și îți creează impesia că te afli într-o instituție de cultură din altă țară. Muzeul, situat în centrul localității Adamclisi a fost inaugurat în 1977, odată cu restaurarea monumentului triumfal.

Muzeul găzduiește și piesele descoperite în cetatea din apropiere.  Aici se află soclul statuii împăratului Traian, cu inscripția datată din anul 116, ce-i numește pe locuitorii așezării ”Traianenses Tropaenses”.

Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din județul Constanța. Orașul roman fortificat, a fost unul dintre cele mai importante centre economice, politice și religioase din Dobrogea romană, în cadrul provinciilor Moesia Inferior și Scythia Minor.

Arheologii au descoperit în incinta cetății, soclul unei statui a împăratului Traian, din perioada de început a municipiului Tropaeum Traiani. Pe soclu se află o inscripție datată în anul 116, în care locuitorii cetății sunt menționați cu numele de ”Traianenses Tropaenses”. Cetatea a înflorit de la începuturile sale și a devenit un centru urban important.

Atracții turistice din Dobrogea – Cetatea medievală Enisala

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

Localitatea Enisala din comuna Sarichioi include în limitele sale geografice un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

Marcată de evenimentele trecutului, aflată în bătaia vânturilor, cetatea de la Enisala este azi un punct turistic deosebit în Dobrogea.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, care este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Babola sau Pampulo.

Basilica Niculițel, monumentul paleocreștin unic în Europa

Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine din Europa. Descoperită în anul 1971, cripta martirică de secol IV este foarte frumos pusă în valoare, într-o clădire modernă, cu o pasarelă din sticlă și vitralii care îi înfățișează pe cei 4 martiri înhumați la Niculițel.

În urmă cu 50 de ani, Bazilica de la Niculițel era total îngropată în pământ, la o intersecție de drumuri de pe teritoriul comunei. Ploile torențiale din anul 1971 au scos la iveală cupola criptei martirice, care a fost îngropată secole de-a rândul.

Arheologul Victor Baumann s-a ocupat de săpăturile la bazilică, din anul 1971, când cripta a fost descoperită, până în 1994.

Declarată monument unic în Europa, Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine.

Zidurile monumentului continuă sub casele și gospodăriile de alături. Se estimează că bazilica paleocreștină de la Niculițel avea peste 36 de metri, iar sub clădirea de protecție este păstrată o suprafață de 24 de metri lungime.

În clădirea reabilitată este amenajat un muzeu, iar mare parte din obiectele expuse în vitrine au fost descoperite în perimetrul bazilicii.  Au fost găsite inclusiv monede, care însă nu sunt expuse în muzeul de la Niculițel.

Munții Măcinului, cei mai vechi munți din România

Munții Măcinului sunt situați în nord-vestul Dobrogei, în județul Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncaviței și zona Cerna-Horia.

Munții Măcinului ne oferă în orice anotimp peisaje spectaculoase, motiv pentru care au fost amenajate și marcate 18 trasee turistice, atât peisagistice, cât și tematice și pentru bicicliști.

Parcul Național Munții Măcinului este o arie protejată de interes național și a fost declarată Rezervație a Biosferei în anul 1998. Aici se întâlnesc specii foarte rare de plante și este singurul parc național din țară care protejează suprafețe mari de vegetație stepică. Originalitatea peisajului este dată atât de formațiunile mari din granit, cât și de contrastul între vegetația forestieră și pajiștile stepice.

Natura se dezvăluie într-un mod aparte în Munții Măcinului, astfel că această zonă din județul Tulcea a fost apreciată chiar și de Regina Maria și de Regele Ferdinand, care, în urma unei vizite, în anul 1926, au înființat, un an mai târziu, primele două rezervații din România.

Este vorba despre Rezervația Consul, denumită și rezervația Regelui Ferdinand sau a dealului Cinel și Rezervația de păr argintiu de la Niculițel.

Cetatea Argamum-Orgame și Capul Doloșman

Despre Cetatea Orgame-Argamum se spune că este primul oraș locuit din Dobrogea. Vechea fortăreață este situată în Jurilovca, localitatea înconjurată de lacurile Razim și Golovița și aflată la câteva vâsle distanță de Gura Portiței.

Deși se știe de peste 100 de ani, că Histria, Tomis și Callatis au fost cele mai vechi așezări din România, există izvoare antice care atestă faptul că orașul Orgame a fost întemeiat de greci, între 670-660 î.Hr.

Coloniștii greci din Milet, cel mai important oraș-stat din Grecia acelor vremuri, au ajuns în zonă, fiind foarte probabil, primii care au întemeiat o colonie în tot bazinul Mării Negre și au ridicat orașul Orgame. Numele localității apare în lucrarea ”Periegesis”, a primului geograf al istoriei Occidentale, Hecateus din Milet.

”Izvoarele legate de Cetatea Argamum-Orgame sunt foarte puține. Nici cercetările arheologice nu sunt prea avansate, situl, care are aproape 100 de hectare este excavat în mică măsură, undeva la 15%, astfel că oricând pot apărea mai multe dovezi istorice”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul Ștefan Constantin.

Cetatea Orgame-Argamum a fost locuită aproape neîncetat timp de 1300 de ani.

Fortăreața este situată pe o faleză stâncoasă spectaculoasă, denumită Capul Doloșman.

Este cea mai înaltă faleză stâncoasă de pe litoralul românesc, se întinde pe aproape 3 kilometri și le oferă turiștilor o minunată perspectivă.

Faleza cretacică formată din gresii și calcare a cetății are înălțimea de 29 de metri, dar ea se continuă cu un deal foarte abrupt, care ajunge până la 56 de metri. Denumirea Doloșman are origine turcească și înseamnă ”Cap rău”.

Iacobdeal, lacul de smarald al Dobrogei, unic în Europa

Lacul Iacobdeal, Turcoaia sau ”La fântâna” cum mai este denumit, atrage, în fiecare an, foarte mulți turiști. Situat în județul Tulcea, în apropierea localității Turcoaia, lacul a devenit o atracție, atât datorită poziționării sale, cât și a culorii de smarald a apei.

Iacobdeal este un lac antropic, care are o adâncime de aproximativ 20 de metri. El s-a format într-o veche carieră de granit, care a fost exploatată în trecut și este înconjurat de pereți înalți, cu o textură frumoasă din granit.

”Dinamitarea uneia dintre galerii a făcut ca acea cuvetă lacustră să inunde lacul și astfel s-a creat Lacul Turcoaia sau Iacobdeal. Culoarea de smarald a lacului și limpezimea apei creează o imagine inedită”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Lacul Iacobdeal seamănă cu un lac glaciar, deși se află la aproximativ 150-200 de metri altitudine. Acest lucru îl face să fie unic nu doar în România, ci și în toată Europa.

Foarte mulți turiști pasionați de natură care merg în Munții Măcinului poposesc, măcar pentru o noapte și la Lacul Iacobdeal cu corturile. Vara, apa acestuia este perfectă pentru scăldat, chiar dacă are o adâncime de aproximativ 20 de metri.

Cetatea Halmyris, ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în Marea Neagră

Între numeroasele atracții turistice din Dobrogea se numără și Cetatea Halmyris, din județul Tulcea. Situată în antichitate între două lacuri sărate și în apropierea Mării Negre, Cetatea Halmyris de la Murighiol a fost denumită în trecut ”Sărătura”. În exteriorul cetății, la acea vreme, toate dealurile din jur erau împădurite și pe coasta lor până la Dunăre era așezarea civilă, căreia i se spunea ”Satul corăbierilor”. Acum, ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare așteaptă să fie cercetat și restaurat, deoarece a fost săpat doar în proporție de 20-25%.

Fortăreața este datată din secolul VI î.Chr. Primii care au construit cetatea au fost geto-dacii și au locuit în ea până în secolul I î.Chr. Denumirea geto-dacă a cetății era Talamonium.

Din sec. I î.Chr. până în sec. II d.Chr. au locuit grecii în cetate, după ce au ocupat Pontul Euxin și au denumit-o Halmyris.

Cetatea Halmyris era ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare. În sec. II d.Chr. după ce au ocupat romanii Dacia, ulterior Dacia Pontică, Dobrogea, ei au făcut limes-ul Imperiului Roman de-a lungul Dunării, până în Germania, nordul Franței și nordul Spaniei, au reconstruit cetățile grecești și au făcut castre militare. Ei au folosit denumirea latină a cetății, Salmourus.

Ultima perioadă de locuire a cetății a fost romano-bizantină,  între sec. IV și VII d. Chr., până aproape de anii 600. Bizantinii, care vorbeau greaca și latina, au revenit la vechea denumire a fortăreței, Halmyris”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Anca Ivanov, supraveghetor la Cetatea Halmyris.

Pe drumul spre Poarta de Nord a  Cetății Halmyris pot fi văzute ruinele unei basilici creștine timpurii. Edificiul a fost construit în prima jumătate a sec. IV p.Chr. după 324,  când Constantin a devenit singurul conducător al Imperiului Roman.

În august 2001 a fost descoperită în interiorul Cetății Halmyris o bazilică paleocreștină construită la jumătatea sec. IV, după creștinarea Imperiului Bizantin, după Constantin cel Mare.

Sub altarul ei s-a descoperit o criptă, în care au fost descoperite moaștele a doi martiri, preotul Epictet și monahul Astion.

Lângă basilică se află termele romane, băile particulare ale castrului, dar și barăci care găzduiau o parte a garnizoanei de la Halmyris.